Bila, manta, carambol şi… cătuşe

O minte luminată a construit genial strategia în cazul Voicu. DNA s-a profesionalizat. Sunt cuvintele unui avocat tânăr, dar extrem de priceput, reprezentant în cazuri celebre. Am ridicat o sprânceană şi mă pregăteam să-l combat. M-am oprit când a început să argumenteze: Voicu putea să fie trimis în judecată fără a fi arestat. În plus, din 9 ianuarie şi până în martie, când a fost cerută arestarea sa, nu a mai avut nicio interdicţie, adică nu mai era un pericol. Dar, cu siguranţă, simpla lui trimitere în judecată nu ar fi stârnit valuri prea mari. Abila mişcare a fost în consecinţă aceea de a trimite dosarul lui la presă cu manta, adică prin forţarea Senatului să dezbată şi să se pronunţe în cazul lui. Încuviinţarea Senatului nu e necesară pentru trimiterea în judecată, ci doar pentru arestare. Arestarea devine aşadar mai degrabă mijlocul, decât scopul acţiunii: miza era judecarea publică a lui Voicu, şi nu încătuşarea, scop secundar şi devenit deja inevitabil la presiunea opiniei publice. Cu o decizie a Înaltei Curţi de arestare a senatorului şi încă una a completului de 9 care a respins recursul, CSM a fost următoarea instituţie după Senat care s-a văzut forţată să intre în joc. După ce Înalta Curte a admis că dosarul Voicu e o cauză penală, cine ar fi avut curajul să nu dea aviz pentru ares­tarea judecătorului Costiniu?! Calcul perfect, maximum de acoperire în media! De o lună subiectul ţine prima pagină. Plus că regizorii sunt bine pregătiţi. Plim­barea unui judecător de la Înalta Curte în cătuşe comune cu un om de afaceri este rezultatul unei minţi diabolice, s-o recunoaştem. Final glorios de episod. M-a convins avocatul. Dar se pare că perindarea de actori celebri pe la DNA abia începe. Şi cătuşe pregătite mai sunt multe. Acum publicul e garantat, promovarea spectacolului a fost făcută cu cap şi a avut succes. Deja se joacă cu casa închisă. Nu pun aici în discuţie vinovăţia sau nevinovăţia actorilor, ci doar măiestria regizorilor. Recunosc că fac acum mai degrabă o demonstraţie din orgoliu… să nu creadă că toţi am înghiţit hapul şi mulţumim pentru masă. Pasul următor? Văd bila albă, intuiesc manta, nu ştiu deocamdată cât de mare e grupul de „bile” pe care îl va sparge…