Ţara lui Voicu

În ce ţară trăim, domnule profesor, în­treba vineri, la o emisiune TV, o mode­ratoare umplută de o scârbă aproape prezidenţială de vinovatul de serviciu, pre numele său Voicu Cătălin. Interlo­cutorul, un reputat analist economic, a strâmbat sugestiv din nas şi i-a răs­puns cu o scârbă aproape congruentă: asta e, n-avem ce face...

Într-adevăr, n-avem ce face. Asta e ţa­ra unde timp de o săptămână s-a vorbit zil­nic, ore în şir, despre cazul Voicu, fără niciun pic de decenţă, fără niciun pic de bun-simţ, fără niciun pic de do­cu­men­tare, doar aşa, la pică steno­gra­mă mă­lăiaţă în gura lui nătăfleaţă. Ce-i drept, marfa era de primă calita­te, şi orice ziarist, chiar ieşit de la un tra­ta­ment de dezintoxicare, nu s-ar fi pu­tut abţine să nu tragă pe nas o li­niuţă de la Select. Apropo de Select, să fa­cem o mică paran­teză. Sunt foar­te cu­rios ci­ne va mai trece pragul acelei câr­ciumi care nu nu­mai că era pân­gă­rită e­mo­ţional de aga­pele lui Va­dim&Co, dar mai şi mustea de teh­ni­că operati­vă, nu­mai bună de cau­zat toxiin­for­ma­ţii alimentare post-chiolhanum.

Aşadar săptămâna trecută protestele profesorilor, ultimele isprăvi ale lui ăla micu’ care pricepe greu pe partea economică şi bezelele Elenei Udrea au fost rumegate la paritate cu cazul Voi­cu. Da­că la o televiziune de ştiri se duelau verbal liderii de sindicat din în-văţă­mânt cu femeia-comisar Vergu, la cea­laltă mu­sai era pe bază de Voicu - du­pă gust, varianta stenograme, dia­gra­­me sau electrocardiograme. Da­că unii vorbeau de preţuri, salarii, cri-ze şi an­tre­prize fiscale, ceilalţi musai îl cău­tau pe Voicu de complici, târlici sau agarici.

La urma urmei, suntem o ţară veselă dacă încă mai suportăm să vină la te­levizor numitul Hoară care să ne facă creierii tăieţei cu măreţele realizări ale guvernului Emil Boc şi ale prim-mi­nistrului Boc personal, dacă încă mai căutăm argumente în discuţii cu astfel de ipo­chi­meni, în loc să le vârâm pe gât, filă cu filă, manualul de geografie de-a pa­tra, unde scrie negru pe alb că in nostra patriae multe silvae sunt, mă rog, ce-a mai lăsat în picioare drujba lui Attila, Verestoy Attila, şi dacă mai avem nervi să vedem un ministru fu­muriu cum instigă în direct la televizor sindicaliştii să se dezică de liderii lor, care evident că le vor răul, şi să se uite în gura lui şi în ochii maro-veninoşi ai secretarului de stat degeaba Oana Badea, ei bine, dacă încă mai supor­tăm toate acestea nu înseamnă altceva decât că încă n-am aflat prevede­rile noului Cod Fiscal.

Dar nu-i nimic, dacă e de rău băgăm capul între u­meri şi ne uităm la televizor, poate bagă o comedie cu Voicu.