Bocdan de la fitness

La sala de fitness pe care o frecventez discut cu mai multe persoane, printre care şi oameni de afaceri, despre di­fe­rite probleme. Aşa mai aflu şi eu lu­cruri, pentru că ziare nu citesc, la televizor nu mă uit decât la OTV când sunt eu în platou (adică mă uit în monitorul de control), purtătoarea mea de tăceri îmi face sinteze de presă doar lunea, după etapă, să văd ce-a făcut Clujul. Iar la şedinţa de guvern avem de discutat chestiuni cu adevărat importan­te, cum ar fi noi surse de sifonat bani publici pentru Elena, Radu şi Adriean, sau cum să-i trimitem lui Geoană un mărţişor cu Ver­de de Paris inhalabil. Cred că e lim­pe­de pentru toată lumea că programul de lu­cru nu-mi permite să mă informez despre viaţa reală, cea de dincolo de traseele de protocol, şi despre economia reală, cea de dincolo de firmele clientelei politice. Aşa că minutele petrecute la sala de fitness, împreună cu prietenul Bog­dan, dar şi cu alţi prieteni buni, sunt un excelent prilej să mă informez.
După cum v-am spus deja, săptă­mâna tre­cută am aflat despre plata anticipată a impozitului pe profit, ches­tie pe care eu am legiferat-o anul trecut, dar dacă nu scrie Andreea Vass pe blog despre ea, eu de unde să mai ţin minte?! Ca să nu mai spun că la momentul respectiv nu se fă­cuse­ră încă alegeri anticipate la Cluj, aşa că am semnat ca primarul. Aveam şi o circumstanţă atenuantă, pe vremea aceea nu trăgeam de fiare, că slăbisem rău după atâta amar de vreme în opoziţie, plus o campanie electorală epuizantă.
În urmă cu două săptămâni am aflat cu stu­poare că sunt firme de stat care plă­tesc publicitate. Sau, mai pe înţelesul tu­turor, nu dau bani doar la bugetul de stat şi la partid, ci şi la hie­nele din presă. Aşa că l-am chemat pe Videanu şi i-am spus aşa: sună la toate firmele de stat şi spune-le că nu mai au voie să dea niciun leu pe re­cla­mă în următoarele 6 luni, o să dăm şi un memorandum ceva mai încolo. La care ditamai ministrul se face alb ca marmura şi-mi zice cu glasul stins: Şi cu Bobby ce facem, şefu’? Nu fii fraier, i-am zis. Publi­ci­tate se va face, dar numai cu aprobarea mea! Aşa că toţi banii vor merge la ai noş­tri, că ceilalţi oricum ne fac arşice şi dacă le dăm, şi dacă nu.
Acum aştept cu nerăbdare să merg mâine la sală să-l întreb ceva pe Bog­dan. Am auzit un zvon, dar n-am înţe­les eu foarte clar, cum că firmele plă­tesc TVA la factu­rare, nu la încasare. Mă rog, nu mi-e clar cine e TVA ăsta, dacă se dă sau se ia, pro­babil e o chestie impusă de ăştia de la FMI, dar mă lămuresc. Mai complicat e că Vlădescu mi-a zis că dacă mai vin la el cu populisme din astea el îşi ia ju­căriile, adi­că pe Bittman, că celălalt a clacat nervos, şi pleacă. Ceea ce mi-ar crea o nouă pro­blemă, că n-am în­locuitor. Pogea e com­­promis, Ionuţ Po­pescu are altă misiune şi oricum e leafa prea mare la Fondul Pro­prie­­ta­tea, în fine, grea decizie. Pe de altă parte, nici nu-mi vine să-l refuz pe Bog­­dan, că mi-e că-mi scapă o ganteră pe picior şi eu la nervi scot coasa la el. Şi aşa o să apar în presă ca ăla mic şi negru care a omorât mediul de afaceri. La Cotroceni n-or avea sală de fitness?