Administraţia Fondului pentru Me­diu (AFM) s-a transformat într-un fond bun la toate. Cea mai mare parte a măsurilor anti-criză in­ven­ta­te de guvernul Boc se bazează pe banii încasaţi de AFM de la pes­te 220.000 de agenţi econo­mici poluatori, dar mai ales din taxa de poluare auto, care a crescut veniturile Fondului de peste şase ori într-un singur an de la lansare. Interesant este că toate aceste proiecte de investiţii se bazează pe estimări foarte optimiste în ceea ce priveşte încasările la AFM, care ar putea ajunge la aproape două miliarde de lei, în 2010.
În mod paradoxal, deşi criza economică a generat o redu­cere a activităţii în toate sectoarele economiei, Adminis­traţia Fondului pentru Mediu an­ticipează o creştere a încasărilor de la poluatori, faţă de anii prece­denţi, când economia duduia din plin. Mai mult, restanţele de plată la Fondul pentru Mediu erau, încă din 2008, de peste 37 de milioane de euro, suma fiind probabil mult mai mare în 2009 (conducerea AFM refuză să spună care sunt restan­ţe­le la zi), iar taxa de poluare este strict legată de numărul tranzac­ţi­ilor cu autoturisme, aflate şi ele în­tr-o scădere dramatică. De unde vine atunci această creştere a veniturilor AFM? Deocamdată, din es­timări, care, evident, au la bază tot taxa de poluare. Trebuie spus că, de la introducerea acesteia, respectiv de la jumătatea anului 2008, veniturile AFM au crescut de la 182,213 milioane de lei la 1,105 miliarde de lei. Pe primele două luni ale anului 2009, aceste venituri au ajuns însă doar la suma de 727,2 milioane de lei, din care taxa auto reprezenta peste 528 de milioane de lei, mult mai redusă faţă de 2008. Cum piaţa auto este în regres şi în acest an, ne întrebăm totuşi cum îşi va realiza obiectivele de colectare AFM. Ar mai exista o explicaţie pentru mări­ni­mia cu care Guvernul apelează la bugetul AFM, în sensul că mare parte din proiectele anului trecut nu au primit finanţare (nu au fost aprobate), iar sumele s-au transfe­rat pentru acest an. La aceste pro­iecte se adaugă însă şi unele noi, prioritar la finanţare rămânând însă tot Programul de stimulare a înnoirii parcului auto.

„Rabla“, deocamdată o afacere pentru bişniţari
Succesul de care s-a bucurat Pro­gramul „Rabla“ în primele două luni ale acestui an a dat peste cap toate prognozele guvernanţilor. De la o cotă iniţială alocată finan­ţării, de 228 de milioane de lei, s-a trecut deja la o dublare a bugetului, prin suplimentarea cu încă 50.000 a numărului de tichete ce repre­zin­tă maşinile care urmează a fi su­pu-se casării. Săptămâna aceasta va fi elaborată Hotărârea de guvern în acest sens, după care pe piaţă vor mai apărea încă 50.000 de vou­che­re, tocmai bune pentru stimularea afacerilor cu ele. Administraţia Fon­­dului pentru Mediu a anunţat încă de săptămâna trecută că au fost alocate deja toate cele 50.000 de tichete destinate persoanelor ca­re-şi casează maşinile mai vechi de 10 ani prin Programul „Rabla“, iar nu­mărul maşinilor casate a depăşit 32.000 de bucăţi (într-un interval de doar trei săptămâni), faţă de 32.327 maşini, câte au fost casate pe parcursul întregului an 2009. Nu­mai că numărul maşinilor noi cumpărate prin banii din Program este mult inferior, ceea ce pune se­rioase semne de întrebare privind eficienţa finanţării. Astfel, au fost cumpărate în jur de 500 de maşini noi, în timp ce deţinătorii de vou­chere au pus la punct o adevărată piaţă de tranzacţionare a acestora. Am întrebat la Administraţia Fon­dului pentru Mediu de unde vor proveni banii suplimentari pentru Programul „Rabla“, în condiţiile în care există deja şapte proiecte de finanţare pentru acest an, care ar a­coperi veniturile estimate ale instituţiei. Deocamdată nu am primit niciun răspuns.  

„Casa Verde“, la a treia strigare
Dublarea fondurilor pentru reîn­noirea parcului auto nu este sin­gura povară aruncată de Gu­vern în spinarea Administraţiei Fondului pentru Mediu. Tot de aici s-a aprobat şi finanţarea unor lu­crări de prevenire, înlăturare şi di­minuare a e­fectelor calamităţilor meteorologice, precum şi de refa­cere a infrastructurii rutiere afecta­te de alunecă­rile de teren de la în­ceputul acestui an. Cel mai ambi­ţios proiect al minis­trului mediului, Laszlo Borbely, ră­mâne însă Pro­gramul „Casa Ver­de“, care re­naşte din cenuşă tot cu ajutorul ba­nilor de la Fondul de Me­diu. Acest program prevede înlo­cui­rea sau completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utili­zează energie solară, energie geo­termală sau alte sisteme şi a fost lan­sat încă de anul trecut, dar fără prea mare succes. Noutatea adusă de ministrul Borbely constă în faptul că acest Program nu se va mai a­dre­sa doar persoanelor juridice, cum s-a întâmplat anul trecut, ci şi per­soa­nelor fizice, cum s-a întâmplat la momentul iniţierii lui de către un alt ministru udemerist, respectiv Attila Korody. „Iniţial, programul s-a adresat şi persoanelor fizice. Nu am putut să înţeleg de ce acestea au fost excluse de la program, aşa că vă anunţ că în maximum două săp­tă­mâni vom regândi programul şi pentru persoanele fizice. Cel mai probabil, finanţarea de la stat va fi undeva la 70-80 la sută din valoarea fiecărui proiect“, a declarat Laszlo Borbely. Aici se impun însă nişte precizări.

Modelul unguresc, la mare căutare
Programul de înlocuire sau com­pletare a sistemelor clasice de în­călzire cu sisteme care utilizează energia solară, energia eoliană şi energia geotermală sau alte sisteme care duc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului are alocate pentru acest an fonduri de 310 mi­lioane de lei. Numai că, în forma iniţială, de el beneficiază doar uni­tăţile administrativ-teritoriale care nu se grăbesc să obţină finanţarea necesară, dacă ne raportăm la nu­mărul proiectelor propuse şi aprobate. Probabil că acesta este şi mo­ti­vul pentru care ministrul Laszlo Borbely vrea să revină la proiectul iniţial, care se adresează persoane­lor fizice, în speţă deţinătorilor de case şi vile. Nu ştim, deocamdată, ca­re vor fi sumele alocate acestor proiecte, dar este cert că o parte din bani vor fi luaţi tocmai de la unită­ţile administrativ-teritoriale. Minis­trul mediului a explicat că programul a fost orientat către autorităţi lo­cale dintr-o greşit înţeleasă pro­ble­mă a controlului beneficiarilor. „Am întrebat în Ungaria, unde se derulează un proiect similar, cum reuşesc ei să controleze execuţia fie­cărui proiect. Cei de-acolo mi-au explicat şi este un sistem foarte sim­plu, pe care-l vom prelua şi im­plementa şi noi“, a spus Borbely. El a mai precizat că şi cota de 70-80 la sută din bani alocată de stat a fost propusă tot pe baza modelului din Ungaria, statul maghiar plătind în prezent 70 la sută din banii cheltuiţi pentru fiecare sistem. „S-a încercat şi la ei cu un 50 la sută, dar programul nu a avut succes, aşa că s-a crescut cuantumul“, a mai spus Borbely. Să vedem de unde vor fi asiguraţi banii, dar mai ales cine va profita de mărinimia statului.

Cu auditul energetic rămâne cum s-a stabilit, adică se amână
Conform obligaţiilor asumate de România în faţa Comisiei Europene, în acest an ar fi trebuit introdus şi auditul energetic pentru locuinţe. Iniţial, certificatele energetice trebuiau să fie introduse de la 1 ianuarie 2010. Însă guvernul Boc a amânat, printr-o ordonanţă emisă la finalul anului trecut, obligativitatea cer­tificării energetice, până la 1 ianuarie 2011. Comisia Europeană a atenţionat Gu­vernul român că nu poate fi amânată introducerea certificatelor, acestea fiind obligatorii potrivit Directivei europene în vigoare. În cazul în care nu sunt introduse, România riscă declanşarea unei proceduri de infringement. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a anunţat că Ordonanţa de Urgenţă prin care este reintrodus certificatul energetic obligatoriu se află pe agenda Guvernului şi, dacă va fi adoptată, certificatul va redeveni obligatoriu din luna martie 2010. Nu a fost să fie, pentru simplul motiv că la nivelul întregii ţări sunt atestaţi doar în jur de 650 de auditori energetici, existând judeţe unde nu sunt mai mult de unu-doi auditori. Aşadar, s-a mai luat un termen de răgaz. Costul estimat pentru un Certificat de Performanţă Energetică poate varia între 100-300 de euro în cazul unui apartament, iar pentru clădiri - 3-4 euro/metru pătrat, fiind influenţat de mărimea şi complexitatea clădirii.