Ieftinirea apartamentelor noi din România este mai mult praf în ochi dacă e să aruncăm o privire peste graniţă. Astfel, în ţări precum Ungaria sau Spania, unde mulţi dintre marii dezvoltatori activi şi în România sunt prezenţi, oferta e mult mai bine adaptată puterii de cumpărare a solicitanţilor de locuinţe.
Strategia locală de vânzări a multor dezvoltatori imobi­liari străini diferă mult de cea pe care o practică în alte ţări. România este una dintre ţările din regiune în care mii de apartamente noi au rămas nevândute. În plus, perspectiva pe termen scurt a acestor vânzări e nesigură. Situaţia este critică şi în alte ţări, în unele piaţa fiind inundată de mai multe oferte fără solicitanţi decât în Româ­nia. Dacă însă în ţări precum Spania sau Ungaria dezvoltatorii au trecut la ieftiniri serioase, în România există destui developeri care preferă să stea cu marfa pe stoc pentru a re­vinde peste 2-3 ani. În plus, la noi, dezvoltatorii străini au ales să construiască, cu puţine excepţii, apartamente mai mari şi mai scumpe de­cât în ţări mai bogate decât Româ­nia. În consecinţă, în capitale precum Budapesta, Varşovia sau Praga se găsesc uşor apartamente mai ieftine decât în Bucureşti.

Spaniolii, supraofertă la preţ redus... la ei
La deblocarea pieţei imobiliare spaniole pun umărul mai ales dezvoltatorii, prin ieftiniri substanţiale. „Există în Spania extrem de multe cazuri în care dezvoltatorul vine cu reduceri de 50-60% la care, mai mult decât atât, se adaugă alte reduceri, ca promoţii. Interesant este şi faptul că aceste reduceri se fac în condiţiile în care dezvoltatorul nu a apelat pentru construcţie la banii clientului, ca în România, pentru că în Spania nu se practică vânzarea locuinţei din faza de proiect“, a declarat Felicia Iordache, managing partner al Plus Media. La fel de important e faptul că, în Spania, guvernul împreună cu băncile au pus la punct politici de creditare la dobânzi foarte reduse. „Există apartamente de trei camere de 150.000 de euro, spre exemplu, pen­tru care solicitantul plăteşte 30% avans şi doar 2,5% dobândă în 30 de ani“, a declarat Iordache.
În România sunt extrem de mul­te proiecte rezidenţiale ale unor dezvoltatori spanioli. Unul dintre cei care nu se grăbeşte în România cu ief­tinirile este Hercesa, deşi politica firmei în Spania este mult mai flexibilă. După ieftinirile începute încă din 2008, firma a continuat cu redu­ceri de până la 30% la un târg desfă­şu­rat la Madrid, luna trecută. În ia­nuarie, pentru un complex din Ma­drid, dezvoltatorul oferea, în funcţie de preţul locuinţei, care includea şi teren de peste 150 mp, reduceri va­riind între 70.000 şi 120.000 de euro.
Un alt dezvoltator spaniol pre­zent pe piaţa locală este Grupo Lar. „Decât să scădem prea mult preţu­ri­le, preferăm să mai aşteptăm 2-3 ani cu vânzările mai ales că la proiectul Natura Residence mai avem doar circa 35 de apartamente libere din cele 186, iar proiectul are o bună pla­sare şi în perspectivă“, a declarat un reprezentant al grupului, care a vrut să rămână anonim. Natura Resi­dence, una din dezvoltările locale fi­nalizate ale grupului, a avut vânzări mai ales până la declanşarea crizei, iar un bloc este în întregime cum­părat de un investitor. „Politicile de vânzări şi situaţia diferă de la ţară la ţară“, a adăugat reprezentantul dezvoltatorului.

La unguri e mai ieftin
La Magnolia Condominium din Budapesta, dezvoltat de Nanette Real Estate, se găsesc garsoniere cu 28 mp plus balcon la aproximativ 36.000 de euro, dar şi de două ca­mere cu aproximativ 46.000 de euro. În Nanette City home se găsesc, de asemenea, garsoniere şi apartamen­te cu două sau mai multe camere la vânzare. Astfel, un apartament cu patru camere cu balcon de 17 mp cos­tă 108.000 de euro. Printre pro­iectele româneşti ale grupului se nu­mără şi Lake Towers, de lângă Lacul Morii. Suprafeţele imobilelor pornesc de la 61 de metri pătraţi pentru o garsonieră, de peste două ori mai mari decât cele din Magnolia din Budapesta, dar şi mai scumpe decât în capitala ungară. Dacă în a doua parte a anului trecut grupul vindea cu aproximativ 55.000 euro garso­niera, „acum urmează a se stabili pre­ţuri noi, nu se pot da detalii“, du­pă cum a declarat un reprezentant al Lake Towers.
Unul dintre marii dezvoltatori care au făcut greşeala de a-i consi­dera pe români mai bogaţi decât ve­cinii europeni este şi Neocity, activ în România pe mai multe sectoare imobiliare. Dacă pentru mai multe proiecte rezidenţiale locale firma anunţa frecvent majorări de preţuri la 1.400 euro/mp plus TVA, până-n 2008, anul trecut a suspendat mai multe dezvoltări rezidenţiale, invo­când, pe lângă criza economică, şi instabilitatea politică. Dezvoltatorul are investiţii importante în Israel, Ce­hia, Ungaria, Polonia şi Africa. Tot instabilitate politică a fost şi în Ungaria, ani buni. Cu toate acestea însă, proiectele dezvoltatorului au apartamente la vânzare în Buda­pesta la preţuri mult mai reduse de­cât cele oferite spre vânzare în Ro­mâ­nia. Astfel, în complexul Natura din Budapesta, înconjurat de parc, firma are la vânzare apartamente de trei camere cu 76.000 de euro, de două camere cu 54.000 de euro sau garsoniere cu 36.000 de euro. Aces­tea sunt doar unele dintre nume­roa­sele exemple care reflectă faptul că strategia dezvoltatorilor diferă de la ţară la ţară.

Frica de transparenţă
Printre practicile „româneşti“ ale dezvoltatorilor străini este şi lipsa de transparenţă legată de preţuri. Dacă în alte ţări ofertele de preţ sunt uşor de găsit şi actualizate pe site-urile de prezentare, în România mulţi dez­vol­tatori devin, în funcţie de nevoi, se­cretoşi. „Nu vreau să-mi sară în cap cei care au dat avansul, care se plâng acum că le e greu să plătească restul. Dacă dăm preţurile deschis, cu 10-15% mai mici, vor preţ redus şi primii, nu înţeleg că e vorba de nişte contracte semnate“, ne-a declarat reprezentantul unui dezvoltator spaniol.
În 2006, un studiu realizat de Price­waterhouseCoopers estima că plasamentele în proprietăţile imobiliare din România vor fi cele mai rentabile investiţii europene pe termen lung. Acel studiu sugera că, în zece ani, o investiţie de un milion de euro ar putea aduce cinci mili­oane de euro. Dacă în anii trecuţi însă dezvoltatorii au ales să se adap­teze la ce­rerea mare susţinută de credite, a­cum se hotărăsc mai greu să-şi asu­me noua realitate. Sau, cel puţin, mai greu în România decât în alte ţări.