Piaţa gazelor naturale din Ro­mânia devine pe zi ce trece tot mai imprevizibilă. De­ciziile Autorităţii Naţionale de Re­glementare în domeniul Ener­giei (ANRE) îi nemulţumesc, deopotri­vă, şi pe producătorii, şi pe distri­buitorii de gaze, care solicită la u­nison aprobarea unor tarife mai mari la consumatori. În mod normal, pe seama reducerii consumului cu aproape 20%, dar mai ales în condiţiile în care gazele din producţia internă au asigurat aproape 85% din necesar, tarifele ar fi trebuit chiar să scadă sau, în cel mai bun caz, să rămână constante. Din pă­cate, lucrurile nu stau aşa, iar ANRE se vede din ce în ce mai constrânsă să răspundă solicitări­lor de majorare a tarifelor, chiar dacă acest lucru produce efecte şi la nivel macroeconomic.

Doi ani de insistenţe
Cele două mari companii de dis­tribuţie a gazelor naturale din România, E.ON şi GDF Suez Ener­gy, solicită de doi ani o majorare a tarifelor, ameninţând inclusiv cu acţionarea în instanţă a ANRE. Cea mai recentă solicitare în acest sens prevede o majorare cu 17% a tarife-lor pentru consumatorii E.ON şi cu 11%, pentru cei ai GDF Suez, lu­cru care ar duce, pentru prima da­tă, la diferenţe semnificative între ace­eaşi categorie de consumatori. Îna­inte de a lua o decizie, ANRE aş­teap­tă însă o apro­bare din partea Gu­ver­nului, căci o asemenea majorare ar ame­nin­ţa atât ţinta de inflaţie, cât mai ales gradul de suportabilitate a con­­­sumatorilor. Şi totuşi, o ma­jo­ra­re a tarifelor este iminentă, din mai multe mo­tive.
În anul 2009, România a consumat circa 13 miliarde de metri cubi de gaze naturale, cu aproape 5 miliarde mai puţin decât în anii de creştere economică. Interesant este faptul că 11 miliarde de metri cubi au provenit exclusiv din producţia internă, la un preţ mult mai redus decât preţul gazelor din import, şi doar două miliarde de metri cubi au fost aduse de la ruşi. Concluzia firească ar fi că preţul gazelor ar fi trebuit să scadă, şi în niciun caz să crească. Pentru anul acesta se anticipează o creştere a consumului de până la 15 miliarde de metri cubi, ceea ce ar însemna o dublare a importurilor de gaze de la 2 la 4 miliarde de metri cubi. Este acesta un argument suficient pentru cele două companii de distribuţie să solicite majorarea tarife­lor? În niciun caz. Politica ANRE, de a menţine un preţ artificial în ultimii ani, fără nicio legătură cu preţul pieţei, se răzbună de data asta şi ne aduce în faţa unui paradox. Consumăm gaze mai ieftine, dar trebuie să plătim mai mult. De fapt, E.ON şi GDF Suez vor să-şi refacă profiturile din ultimii doi ani, când au fost ţintuite de ANRE în privinţa preţului de vânzare. La această situaţie se va adăuga şi presiunea celor de la Petrom de a se a­proba o majorare a preţurilor pen­tru gazele din producţia internă.
Cei doi mari producători de gaze din România sunt Petrom şi Romgaz, care au acoperit anul trecut 97,5% din totalul producţiei interne de gaze, iar micii producă­tori de gaze - restul de 2,5%.