România se află pe drumul cel bun, iar sectorul care ne va scoate din criză va fi cel al ex­porturilor. Acesta este noul exerciţiu de retorică al oficialilor ro­mâni, dar şi al patronatelor. De la Bruxelles însă vin veşti care ar trebui să-i pună pe gânduri: nu doar că reluarea creş­terii economice este fragilă, dar şi consumul privat, în­crederea în consum, ca şi creditarea sectorului privat în UE au atins toate, pentru pri­ma dată, cote negative în ulti­mele trimestre ale lui 2009.
Oficialii români nu au nicio vi­nă în declanşarea crizei economi­ce în România, aceasta este una im­portată şi, drept urmare, în con­di­ţiile revenirii pieţelor pe care an­treprenorii români îşi desfac produsele, exporturile ne vor scoate din criză.
În consecinţă, toată sus­ţinerea statului trebuie îndreptată că­tre marii campioni naţionali, po­ten­ţiali exportatori, micii întreprin­zători trebuind în schimb să su­por­te costurile acestei redistribuiri de venituri. Aşa se face că guvernanţii au fost „nevoiţi” să introducă impo­zitul minim, să renunţe la cota de 3% de impozitare a microîntreprin­derilor, să lărgească baza de impozi­tare la contribuţiile sociale etc. Acestea au fost diagnosticul şi tratamentul aplicate economiei româ­neşti aflate în plină criză în 2009.

De altfel, preşedintele Traian Băsescu a formulat la sfâr­şi­tul anului trecut şi explicit verdictul: „Recesiunea ne-a intrat în casă tot de pe pie­ţele pe care exportăm. (...) Nici Guvernul, nici eu şi nici BNR nu ne-am propus să scoatem ţara din criză, pentru că nu se poate. Este o criză globală, iar România este dependentă de ce se întâmplă la nivel global şi pe piaţa europeană. (...) Spe­cialiştii estimează că în tri­mes­trul al II-lea al anului viitor vom relua creşterea economi­că pozitivă. Creşterea econo­mică negativă se va reduce din trimestrul IV al acestui an“, an­ticipa cu optimism preşe­din­tele. Săptămâna trecută, Eurostat a ţinut însă să contrazică profeţiile Cotrocenilor: România a înregistrat cea de-a doua scădere trimestrială a PIB din UE în trimestrul al pa­trulea, de -1,5%, singurul stat membru care a avut o contracţie mai severă fiind Leto­nia, cu -3,2%. Nici în ceea ce priveşte perspectiva exportu­ri­lor situaţia nu este una mai bună: trimestrial, produsul intern brut atât în UE (princ­i­pa­lul partener de export al Ro­mâniei - cu 70%), cât şi în zona euro, a crescut cu numai 0,1%. Cu toate acestea, consilierul gu­vernatorului Mugur Isăres­cu, Lucian Croitoru, pare optimist: „Industria prelucrătoare (din România - n.r.) a înregistrat o creştere, ceea ce este foar­te bine că este în concordanţă cu actualul model care alimentează creşterea econo­mică, şi anume ca principalul motor de creştere să fie exporturile nete“. De altfel, preşe­dintele Băsescu a şi enunţat ţările odată cu care (sau mai exact la şase luni după acestea) România va ieşi din criză: prin­cipalele partenere Franţa, Spania, Germania şi Marea Bri­tanie. Acelaşi Eurostat adu­ce însă veşti proaste guvernan­ţilor români. În ianuarie 2010, volumul comerţului cu amă­nuntul în Franţa a stagnat faţă de luna decembrie a lui 2009, iar în Germania s-a redus cu 2,8%. Pentru Marea Britanie şi Spania încă nu există date. Ra­por­tate la ianuarie 2009, cifre­le sunt la fel de proaste: Ger­mania a înregistrat o scădere de 0,2%, iar Franţa - una de 2,6%. Nici mult anunţatele re­ve­niri ale economiilor occi­den­tale nu se confirmă. În ultimul trimestru al anului 2009, raportat la trimestrul al III-lea al aceluiaşi an, Spania a înregistrat o creştere econo­mică negativă de 0,1% (-3,1% ra­portat la ultimul trimestru al lui 2008), Germania a stagnat (-2,4% faţă de Q4 2008), Marea Britanie a crescut cu 0,3% (-3,3% raportat la Q4 2008), iar Fran­ţa cu numai 0,6% (-0,3% faţă de Q4 2008).

Statul sugrumă creditarea şi în UE
Însă cel mai îngrijorător aspect pentru guvernanţii ro­mâni (mai ales fiindcă ar pu­tea să-l înţeleagă, practicând aceeaşi reţetă la rândul lor, pe plan intern) este blocarea cre­di­tării către sectorul privat (gospodării şi companii) pe plan european. Activismul fis­cal (prin subvenţii şi cheltuieli publice iresponsabile) practicat de majoritatea statelor eu­ro­pene, dublat de prudenţa băncilor au făcut ca în 2009 cre­ditele acordate companii­lor şi gospodăriilor europene, im­plicit şi consumul privat, să se situeze pe un trend des­cendent. În partea a doua a anului, e drept, stimulate artificial şi de diferite programe eu­ro­pene tip „Rabla“ sau „Pri­­ma Casă“, creditarea gospodă­ri­i­lor şi-a stopat scăderea. Pe termen mediu însă, revenirea creditării sectorului privat în UE, menită a încuraja consumul, de care îşi leagă guvernanţii români speranţele, nu pare a avea prea multe şanse de izbândă. Pentru a raporta creş­tere economică, Guver­nele occidentale vor continua „investiţiile publice“ în detrimentul celor private, pe care le vor finanţa prin împrumuturi. Iar „investiţiile publice“ vor fi dedicate companiilor din respectivele state, şi nu ce­­lor româneşti, după cum spe­ră Executivul. Singura şan­să a reluării exporturilor româ­neşti ar fi creşterea consumului şi investiţiilor private în UE, creştere compromisă însă de politicile na­ţionale ale sta­telor respective, asemănă­to­a­re, de altfel, cu ale statului ro­mân. Avem de-a face cu un protecţionism promovat prin comenzi şi subvenţii naţio­na­le. În plus, sta­tele cu deficite publice ridicate vor fi nevoite să sacrifice creşterea econo­mică pentru a-şi pune ordine în finanţele publice, ceea ce pe termen scurt înseamnă acelaşi lucru pentru exportatorii ro­mâni: ce­rere redusă pe pieţele ex­ter­ne. În caz contrar, UE va prelua nu doar moş­tenirea culturală a Greciei, ci şi pe cea eco­nomică, şi vom asista la un veritabil faliment al mo­delului social-european.
În loc să dea vina pe alţii, guvernanţii români ar trebui şi ei să ia aminte la exemplul Greciei, să recunoască faptul că ei sunt cei care au deschis uşa crizei şi că revenirea nu trebuie aşteptată ca o minune de pe pieţele externe. Aşa cum am declanşat criza, aşa ar trebui ea şi combătută: „prin noi înşine“!