Cinci ani şi cinci guverne au trecut peste noi de la apariţia pe piaţă a primului număr al „Săptămânii Financiare“. Acum ne mândrim cu 248 de ediţii ale revistei, în care am încercat să fim cu ochii pe guvernanţi, să le penalizăm excesele şi aberaţiile, să traducem pentru cititori, din ministeşte în româneşte, trebile economice ale ţării, să dăm un sfat util, să spunem o vorbă bună celor care meritau. Pe scurt, să ne facem meseria.
După mai puţin de doi ani de la lansare ne-am depăşit principalul competitor la vânzările directe, şi după numai un an am devenit numărul 1 pe piaţă. A mai trecut un an şi am ajuns pe prima poziţie a clasamentului şi după numărul de cititori măsurat de SNA. Anul acesta suntem puţin trişti, pentru că nu avem nimic nou de spus, suntem tot pe primul loc. Cum a fost posibil să detronăm o publicaţie care avea în faţa noastră 10 ani de dominat piaţa? Răspunsul e mult mai simplu decât pare: prin inovaţie.
Atunci când calitatea unui produs nu este suficientă pentru a-i asigura succesul pe piaţă, şi asta se întâmplă de cele mai multe ori, intervine marketingul. Câştigă doar cei care găsesc soluţii prin care să-şi ambaleze cât mai frumos produsul şi să-l poziţioneze eficient. Mai ales într-o piaţă ostilă, aşa cum este cea a presei în general, şi a presei scrise în particular. În care de cele mai multe ori resursele sunt alocate discreţionar, criteriul performanţei fiind lăsat aproape întotdeauna la urmă. În care sistemul de distribuţie este unul de-a dreptul găunos - recentul faliment programat al Rodipet, care a lăsat cu ochii în soare toată presa din România, fiind un exemplu deloc singular. Ca să nu mai vorbim de prăbuşirea sub orice cotă de avarie a publicităţii, fenomen care nu numai că nu se ajustează proporţional cu optimismul guvernanţilor, ci se agravează tot mai mult. Din ce în ce mai multe voci din industrie prevestesc dacă nu dispariţia presei scrise, măcar schimbarea fundamentală a modelelor de business.
Într-un astfel de mediu a crescut „Săptămâna Financiară“ şi continuă să facă performanţă, în (sau spre) ciuda „binevoitorilor“. Suntem totuşi mult prea tineri pentru a privi în urmă şi a face bilanţuri. Preferăm să privim înainte şi să promitem că, indiferent de cum vor evolua lucrurile, noi vom rămâne consecvenţi sloganurilor pe care le-am afişat cu mândrie în ultimii ani: vom fi aceeaşi publicaţie care face toţi banii, lider absolut al presei economice.