Un brand de 80 de ani

Ion Iliescu a împlinit 80 de ani. E în conti­nuare un om extrem de cumpătat. Nu bea, nu fumează. Ba mai declară că aleargă 15 minute pe bandă, în fiecare zi. Are o voinţă de fier şi un echilibru cum mai rar găseşti. După o carieră cu suişuri şi coborâşuri la vârful Partidului Comunist Român, la 59 de ani a dat lovitura vieţii sale. Mă refer aici la eliminarea lui Nicolae Ceauşescu, graţie (şi) ajutorului fundamental dat de genera­lul Victor Stănculescu.
Din momentul în care a preluat frâiele ţării, au urmat o serie de sinusoide. Înfiinţarea FSN. Tratarea lipsită de fair-play a opoziţiei până în mai 1990, totul culminând cu oribila mineriadă din iunie 1990. Conflictul deschis cu Petre Roman şi înlăturarea a­ces­tuia printr-o altă mineriadă, în septembrie 1991, cu iz de lovitură de stat. Eter­na temporizare a măsurilor necesare pentru eco­nomia de piaţă, promovate de echipa guvernamentală. Privatizarea întårziată­ şi prost gestionată. Ruperea FSN, în martie 1992, şi naşterea forma­ţiunii care avea să-l dea ţării pe Traian Băsescu. Schim­ba­rea democratică din noiembrie 1996. Un comportament decent în opoziţie, ca senator, semn al maturităţii de om politic. Re­ve­­ni­rea în 2000, cu un guvern performant, cu rezultate economice sănătoase, dar cu o imagine proastă.
O reacţie extraordinară la evenimentele din 11 septembrie 2001, moment de care a profitat pentru propulsarea definitivă a Ro­mâ­niei pe orbita occidentală. A dat undă verde unei colaborări extinse cu SUA în do-meniul apărării şi al serviciilor de infor­maţii. Inclusiv prin acceptarea insta­lării unor facilităţi militare americane pe teritoriul nostru. Chestiune cu valoare simbolică uriaşă.
Intrarea în NATO în aprilie 2004, încheie­rea negocierilor cu UE.
Aceasta e o schiţă a biografiei politice din ultimii 20 de ani.
Cu toate defectele şi calităţile sale, specifice oricărui om, Ion Iliescu a fost şi ră­mâne cel mai important om politic al de­mocraţiei româneşti care a debutat cu turbulenţe şi morţi în decembrie 1989.
Reperele de om de stat ale lui Ion Iliescu sunt două: eliminarea lui Ceauşescu şi in­trarea României în NATO. Ambele, cu va­loa­re istorică pentru statul român.
În 1994 am avut un conflict ca jurnalist cu Ion Iliescu. Am fost anchetat de procurori pentru atentat la siguranţa naţională. Am avut zeci de procese cu oameni politici şi afacerişti apropiaţi domniei sale. Pe toate le-am câştigat. 
Brand-ul Iliescu are deja 80 de ani ve­chi­me. Azi, am detaşarea să o spun: în anii ’90, nu-l suportam ca preşedinte pe Ion Iliescu. Acum îl apreciez. Nu ştiam că se poate mult mai rău...