Un grup de presiune îşi face auzită opoziţia la construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Sub căciula unei organizaţii profesionale, câţiva arhitecţi caută să convingă opinia publică nu atât pedalând pe inutilitatea unui asemenea ansamblu reprezentativ pentru ortodoxia românească - pentru a nu stârni din start suspiciuni -, ci „sapă“ la temelia proiectului cu arme mai subtile.
Acum, când Patriarhia a prezentat public macheta viitoarei catedrale, startul efectiv al lucrărilor fiind anunţat pentru luna august, criticile vin din partea unor arhitecţi care nu se pot apropia de lucrare. Supărarea are ca plecare un motiv care nu stă în picioare - lipsa unui concurs public. Criticii se pun în situaţia vulpii care, nemaiajungând la struguri, spune că-s acri. Patriarhia a selectat zece firme de proiectare cu o solidă cifră de afaceri (şi implicit lu-crări importante la activ) şi care au mai construit lăcaşe de cult.
Culmea ipocriziei trompetelor care cântă aria suferinţei profesionale este că ele au participat la fazele pregătitoare ale proiectului, la dezbaterile arhitecţilor şi constructorilor care au completat şi definitivat tema de proiectare.
Să spui acum că lucrarea este greşit amplasată, că este ori prea mare, ori prea mică, ba că stă în drum, ba că e prea sus şi să o cataloghezi drept „eşec cultural“ arată în primul rând duplicitatea morală a unora care nu se mai pot agăţa financiar de Catedrală. Să nu uităm (şi nici breasla arhitecţilor nu uită) că acest ansamblu arhitectural va reprezenta o investiţie de circa 200 de milioane de euro - costuri la „roşu“. Oficialii Patriarhiei răspund la pachetul de critici cu înţelepciune: „Catedrala Mânturii Neamului nu va fi nici mică, nici mare, nici ieftină, nici scumpă, ci, sperăm, va fi un simbol al sufletului românesc“.
Există un corp avizat de specialişti desemnaţi de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, care vor asigura gradul ridicat de competenţă în analiza ofertelor. Contractul de proiectare completă a Catedralei se va încheia cu ofertantul câştigător, urmând ca imediat să se facă selectarea constructorului. Speranţa Patriarhiei este ca în trei ani, până la sfârşitul lui 2013, construcţia să fie ridicată şi acoperită la roşu, urmând ca în 2015 să fie târnosită.
Până atunci, dacă există şi în instituţiile laice înţelepciune, Primăria Capitalei şi Guvernul vor termina proiectul bulevardului care pleacă de la Piaţa Victoriei, taie Buzeştii şi străpunge până la Hotel Marriott. Este o axă proiectată încă din vremea lui Ceauşescu, dar lăsată la „dospit“ de două decenii, din lipsă de mijloace financiare.
Ansamblul Catedralei Mântuirii Neamului, alături de Casa Poporului vor forma cel mai impunător pol urbanistic al Capitalei.
Arhitecţii care vor să demoleze Catedrala înainte să fie construită sunt cei care nu crâcnesc la hidoşeniile turnurilor de sticlă ce strivesc cultura Bucureştilor şi au fost complici la proiecte dubioase prinse în bolduri de legalitate. Ordinul nu poate să derapeze într-o Antantă antinaţională la comanda unor interese opuse Ortodoxiei.
