Despre salarii şi pensii, cu jale

De ani buni, subiectele importante ce­­le mai discutate sunt pensiile şi sala­riile. Dezbaterile promiţătoare din prag de ale­geri devin severe după. Cum pen­siile vârstnicilor sunt finanţate ma­jo­ritar din contribuţiile sociale, in­teresele actualilor şi foştilor salariaţi sunt mai mereu în atenţia mass-me­dia. Criza glo­bală a mai adăugat su­biectului o concluzie tâm­­pită: salariile şi pensiile sunt prea mari. Ne-am întins mai mult decât ţinea pla­pu­ma, zic unii. Să analizăm deci a­ceas­tă chestiune, dar nu în raport cu intere­se­le insa­ţia­bile ale capitalului, ci în com­pa­raţie cu situaţia din alte ţări. Ori­cât de imp­e­tuos ar fi capitalismul ro­mânesc re­năs­cut, secolul XXI nu poate reproduce pri­vilegiile capitalului din se­colul XIX.
Prognozele arată că salariile nete ale românilor nu vor depăşi în 2010 suma de 19 miliarde de euro. Nici pensiile nu vor depăşi, în total, 10 miliarde de eu­ro. Sănătatea este finanţată prin con­tri­buţii cu mai puţin de 4 miliarde de eu­ro, iar de la bugetul de stat cu mai puţin de un miliard de euro. Restul pres­ta­ţi­i­lor de protecţie socială şi serviciile so­cia­le cu greu vor primi 3 mi­liarde de eu­ro. Când facem socoteala, vedem că po­pulaţia are la dispoziţie doar 37 de mi­liarde de euro, din sur­sele importan­te de venit. Şi totuşi, o gimnastică voca­lă convulsivă îi chi­nu­ieşte pe cei care caută să ne convingă că, în anii din ur­mă, au existat excese salariale. Mereu ni se aminteşte că în anul 2007 au cres­cut cheltuielile sa­lariale în România cu 29,2%. E ade­vărat. Dar tot adevărat este şi ceea ce se trece sub tăcere: în anul 2006, cheltuielile cu salariile au cres­cut cu 18,2%, iar profitul net a cres­­cut cu 50,7%. E greu să-i convingi pe români că doar sa­lariile lor trebuie să urmeze strict productivitatea muncii, că profi­tul e liber şi de nimeni nu depan­dă!
De ce se dau de ceasu’ morţii guvernanţii când vine vorba de cheltuielile cu pensiile? De ce o fi prăpăd că prin­cipa­lele venituri pentru 5 milioane de pensionari sunt de 7-8% din PIB? În Uniu­nea Europeană, media cheltuieli­lor cu pensiile este de 12,2% din PIB. Nici chel­tuiala totală cu salariile nu este ma­­re în România, abia dacă se des­prinde de 32% din PIB. Media eu­ro­pea­nă este la 48% din PIB. Bugetul sănă­tăţii este cam la 9% din PIB prin Eu­ro­pa. Ţările care au făcut cel mai bine fa­ţă crizei alocă sănătăţii peste 9% din PIB. Iar cetăţenii mai plătesc din buzunar doar 10% din factura serviciilor me­di­cale. Românii plătesc din bu­zunar mai mult de 40%, spun stu­dii­le interna­ţionale. Din salariile şi pen­sii­le lor ori­cum mici, trebuie să plă­tească pentru tratamente şi investigaţii medicale mai mult decât alţii. Iar nu­mă­rul medicilor la 100.000 de locui­tori este, la noi, cel mai mic din Euro­pa. Belg­ie­nii au de do­uă ori mai mulţi. Toată protecţia socială - pensii, să­nă­tate, asis­ten­ţă socială, po­litica de sus­ţinere a fa­miliei, protec­ţia persoa­ne­lor cu han­di­cap, combate­rea sărăciei şi a margi­nalizării sociale etc. - abia dacă este fi­nanţată în acest an cu 12% din PIB. Me­dia europeană este de 27% din PIB.
Dacă veniturile nete ale oamenilor obiş­­nuiţi, fără afaceri şi fără rente, sunt atât de modeste, de unde s-a is­cat tot va­carmul naţional? Din conjuncţia in­tereselor politice şi economi­ce, evident. Aceasta este agenda po­li­tică a dreptei. În ultimii ani începuse o creştere a veni­turilor din muncă şi din pensii. Di­fe­ren­ţele de sa­la­rizare dintre domeniul pu­blic şi cel privat provocau un efect de an­trenare salaria­lă, supă­rătoare pentru patronate. De­ve­nise insuportabil pentru mulţi să vadă că românii îşi fac planuri de viitor şi de­vin mai liberi în opţiuni.
Banii înseamnă putere. Libertatea în­seamnă putere. Iar oamenii obişnuiţi nu trebuie să fie puternici, nu-i aşa? Acum pare a fi un moment prielnic pentru a schimba convenabil şi din temelii sistemul veniturilor din muncă, oricare ar fi pretextul: criza, demo­gra­fia, dife­ren­­ţie­rea istorică a sistemelor de sala­rizare şi pensionare, capra vecinului, fanto­mele comunismului...