Ofensiva interesată şi concertată a „climatoscepticilor“ împotriva teoriei schimbărilor climatice şi a proiectului Kyoto a atins, în ultima perioadă, nivelul maxim. Filme documentare şi lucrări (pretins ştiinţifice şi deţinătoare ale adevărului ultim!), conferinţe şi declaraţii au invadat mass-media într-o sforţare de a zădărnici definitiv încheierea unui nou acord care să impună reducerea substanţială a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), operabil post-2012. Numai că în horă s-au prins cam aceiaşi actori, dar cu o forţă de influenţare superioară. Referindu-se la „sursele“ acestei acţiuni de anvergură mondială, într-un interviu pentru „The Independent“, Sir David King, fostul consilier ştiinţific al guvernului Blair (2000-2007), lansa uimitoarea supoziţie că afacerea „Climategate“ ar fi fost pilotată de... servicii secrete! După el, piratajul şi expunerea pe net, la mijlocul lunii noiembrie, a corespondenţei private a climatologilor britanici, în scopul introducerii îndoielii şi sabotării summit-ului ecoclimatic de la Copenhaga (7-18 decembrie 2009), prezintă trăsăturile „unei operaţiuni orchestrate de o agenţie de informaţii“. În orice caz, o afacere deosebit de „sofisticată“ şi „de costisitoare“.
Referitor la primul aspect, în opinia savantului britanic, ea nu putea fi declanşată şi susţinută decât de hiperspecialişti constituiţi într-un grup în mod special; după primele elemente cunoscute, operaţiunea a implicat calculatoare localizate în Turcia, Arabia Saudită şi Federaţia Rusă. În privinţa dimensiunii pecuniare, „lobbying-ul american este o sursă de finanţare foarte profitabilă.“
Determinarea demisiei secretarului ONU al Convenţiei pentru schimbări climatice, Van de Broeck, tocmai acum, când negocierile procesului Kyoto trebuiau relansate, după eşecul conferinţei din capitala daneză, şi din perspectiva reuniunilor viitoare de la Berlin şi New Mexico, reprezintă, poate, cea mai mare pierdere a acestui „război global“. Riscul eşecului total al proiectului gestionării fenomenului încălzirii globale prin reducerea emisiilor de GES („deranjant“ mai ales pentru industriile bazate pe consumul de combustibili fosili: petrol, cărbune, gaze naturale) devine astfel previzibil. Apelul făcut recent de secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, de ignorare „a tuturor încercărilor disperate ale climatoscepticilor de a împiedica negocierile ecoclimatice“ constituie semnalul cel mai elocvent în acest sens. Astfel, noua perspectivă de acţiune mondială privind incontestabilul fenomen al dereglărilor climatice este deplasată spre zona mai puţin „costisitoare“, dacă nu chiar profitabilă pentru lumea afacerilor, a adaptării la consecinţele global warming! Deja noua „viziune“ asupra problemei este promovată sub forma a numeroase iniţiative de genul „reabilitării termice“ a clădirilor, „energiilor alternative“ ş.a., iar în noile condiţii, pare a fi impusă de cercurile interesate.
Se înmulţesc şi „argumentările“ teoretice: clima planetei s-ar încălzi, dar în mod foarte neregulat în spaţiu şi timp, modelele de proiecţie climatică sunt în afara realităţii; omul nu este, în orice caz, principalul vinovat, prin emisiile de poluanţi, de accentuarea efectului de seră, iar influenţa soarelui rămâne preponderentă.
Alte priorităţi, precum demografia, foamea în lume, accesul la apă potabilă sau reciclajul deşeurilor ar trebui avute în vedere. Iar marele şi adevăratul pericol devine, în acest context, abandonarea şi ignorarea, dacă nu mascarea interesată a realităţilor ecoclimatice fundamentale şi evidente. Evenimentele meteo-naturale din ultimul timp ne avertizează din nou!
