Mă iubeşte partideleeee…!

…Şi ie moarte dupe mineeeee! Cam aşa ar trebui să sune balada pesedistului demisio­nar din partid. Fiindcă da, ţineţi-vă bine, în Parlament nu se mai cântă aria calomniei. Şi nici prohodul. Poate doar pentru soţul doamnei „Mihaela dragostea mea“, aaaa, domnu’ Mircea, se mai ascut alămurile, se dezmor­ţesc  trompetele, se curăţă trombonul pentru Marşul Final. Senatorial. În rest, parlamentarii preferă maneaua în calitate de reprezentanţi legitimi şi democratic aleşi ai unui popor aflat în proporţie de 99% cu urechile ciulite la Guţă, Minune, Salam & Co. Băsescu dixit!
Ideea titlului de mai sus mi-a venit brusc as­cul­tând un deputat care, după ce şi-a depus demisia din partidul Micului Titulescu, a dat fuga, gâfâind, la cea mai apropiată televiziu­ne ca şi cum ar fi avut GPS-ul setat, la puncte de interes, pe instituţiile mass-media limitro­fe. Întrebat de moderator de ce (aici mergea de minune „în puii lui!“) a părăsit partidul, ho­­pa-miticul scoate răspunsul şablon, vră­jea­la că nu se mai regăseşte. Când tocmai mă pre­­găteam să schimb canalul în favoarea u­nuia care, dacă transmite poveşti de adormit copiii, măcar o scrie pe ecran, iată că apare şi întrebarea-minune: „Da’ de ce se bat partidele pe dumneavoastră?“. Şi vine şi răspunsul-minune: „Pentru CV-ul meu!“. Şi tovarăşul cu pricina a spus-o fără să clipească, fără o umbră de stinghereală în glas. Pentru o se­cundă poate că a gândit-o! Desigur că şi-a dat seama că figurează deja într-un fel de program „Rabla“ pentru parlamentari.
Iei trei, merge şi pe persoană juridică acum, şi-ţi tragi partid nou-nouţ, în leasing achitabil până la primele alegeri.
Deputatul cu pricina chiar se arată mirat de interesul iscat în jurul domniei sale, pro­mi­ţând solemn că se va gândi temeinic înainte să cadă în mrejele unui grup parlamentar. În­tocmai ca legendarul Hercule, va sta un timp legat de catarg spre a rezista ispitelor oferite cu generozitate de nimfe. Doar că lâna de aur a fost înlocuită cu imunitatea de aur, indemnizaţia de aur sau influenţa de argint.
Seduşi şi independenţi, fiindcă abandonaţi încă nu le putem spune, parlamentarii călă­tori din ultima vreme au şi o altă menire decât aceea de a îngroşa un grup sau altul. Acolo aranjamentele se mai fac şi la mica ciupeală, pe holuri, în funcţie de atenţia şi măslina ca­re-i aşteaptă la final. Majoritatea sunt a­proa­pe necunoscuţi pe plan naţional, dar mici „dum­nezei“ la ei acasă, acolo unde sunt vâ­râţi cu cizmele în realitatea locală, până la genunchi. Ei sunt cei care vor conta enorm la viitoarele alegeri pentru primar, deci pentru „afluirea“ fondurilor de campanii din teritoriu.
De aceea, programul „Rabla“ se va extinde şi la membrii simpli de partid. Poate chiar la cei de mâna a doua care au deschis gura ultima oară în public când au spus „mda“ la ofiţerul stării civile şi o regretă şi acum.