La 33 de ani de la cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter din 4 martie 1977, legislaţia privind asigurarea obligatorie a locuinţelor de dinainte de 1990 pare elaborată mai cu grijă decât cea din prezent. De exemplu, tarifele de primă, deşi stabilite arbitrar, prin decret „de sus“ (ca, de altfel, şi cele din ziua de azi), ţineau cont de suprafaţa clădirilor, de me­diul în care erau situate acestea (ur­ban sau rural), precum şi de insta­la­ţiile cu care erau dotate, nu doar de materialele din care erau construite.
În perioada comunistă, asigurarea clădirilor aparţinând per­soanelor fizice şi structu­ri­lor cooperatiste era obligatorie prin lege, iar prima de asigurare se plătea odată cu impozitul pe clădiri. Potrivit Decretului 470/1971 privind organizarea şi funcţionarea Admi­nis­traţiei Asigurărilor de Stat (ADAS - mo­nopolul comunist în asigurări) şi Decretului 471/1971 cu privire la asi­gurările de stat, ADAS acorda des­pă­gubiri pentru daunele produse clă­di­rilor asigurate prin incendiu, trăs­net, explozie, ploaie torenţială (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grin­dină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ de minimum 6 grade pe scara Richter, pră­bu­şire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de ghea­ţă, avalanşe de zăpadă sau că­de­re de corpuri, dar şi pentru distru­geri pricinuite de măsurile de salva­re în timpul producerii evenimentului asigurat.

Cåt costa să te asiguri?
„Mercurialele“ cuprinse în ane­xe­le Decretului 471/1971, care stabi­leau modalitatea de calcul al tarife­lor de primă, ţineau cont de supra­fa­ţa clădirilor, de mediul în care erau situate acestea (urban sau rural), precum şi de instalaţiile cu care erau dotate. De exemplu, suma asigurată pentru clădirile cu pereţi din beton, dotate cu încălzire centrală, situate în municipii sau oraşe, era de 840 de lei pe metru pătrat, iar cotaţia de pri­mă era stabilită la 0,3% din suma asigurată.
Astfel, pentru un apartament tipic cu trei camere din Bucureştiul ace­lor ani, în suprafaţă de circa 80 de metri pătraţi, preţul asigurării ajun­gea la puţin peste 200 de lei anual. Pentru clădirile din zone ru­rale, asigurarea se încheia la o sumă de maximum 335 de lei pe metru pătrat (pentru cele din piatră, beton sau cărămidă arsă). În schimb, co­ta­ţia de primă era mai mare, reprezen­tând 0,4% din suma asigurată. Pen­tru neplata la termen a primelor de asigurare, statul aplica, pentru fie­care lună sau fracţiune de lună de întârziere, o majorare de 1% în cazul organizaţiilor socialiste şi de 2% în ca­zul celorlalte categorii de asiguraţi.
Legea mai prevedea că, în cazul în care sumele necesare pentru plata despăgubirilor depăşeau fondurile planificate în acest scop şi fondul de rezervă constituit, ADAS putea accesa credite de la Banca Naţională a Republicii Socialiste România, cu o dobândă de 2% pe an, rambursabile din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli realizată în anii următori.

ADAS n-a plătit nici jumătate din pagube
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, s-a soldat cu 1.578 de decese şi a produs pagube materiale în valoare de peste două miliarde de dolari (1,4 miliarde de dolari doar în Bucureşti), din care ADAS a plătit circa 800 de milioane de dolari, arată datele raportului Băncii Mondiale P-2240-RO, întocmit la un an după eve­niment. Potrivit unui studiu în­toc­mit în 2007 de Munich Re, cea de-a doua companie de reasigurări a lu­mii, un cutremur similar celui din 1977 ar produce, doar în Bucureşti, pagube totale estimate de 20 de mili­arde de dolari.

FMI: Primele obligatorii ar trebui revizuite
Primele anuale de asigurare obligatorie a locuinţelor, stabilite prin lege la 10 şi 20 de euro, în funcţie de tipul de construcţie, ar trebui revizuite, potrivit recoman­dă­ri­lor făcute industriei de asigurări din România de către FMI, în cadrul ultimului ra­port privind stabilitatea sistemului financiar românesc, dat recent publicităţii.
„Asigurarea obligatorie a locuinţelor, care se va aplica începând cu acest an, re­pre­zintă un mecanism sensibil de finanţare şi de degrevare a bugetului de stat în eventualitatea producerii unei catastrofe naturale. Totuşi, primele de asigurare ar tre­bui revizuite, astfel încât să fie suficiente pentru o reasigurare eficientă a progra­mu­lui. Totodată, expunerea potenţială a Guvernului, prin această schemă de pro­tec­ţie prin asigurare, ar trebui să fie estimată şi făcută publică“, se arată în raport.