Încă din 2009, titlurile de stat şi obligaţiunile internaţionale listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) au atras tranzacţii tot mai valoroase, ajungându-se în prezent la situaţia în care lichiditatea este susţinută în egală măsură de titlurile cu venit fix şi de acţiuni. Prin apetitul ridicat al investitorilor, BVB se apropie din punctul de vedere al strategiei de plasament de bursele mature, însă nivelul scăzut de dezvoltare a pieţei şi oferta redusă de instrumente disponibile pe această piaţă menţin BVB departe de elita regională în cazul pieţelor de instrumente cu venit fix.
În acest an, tranzacţiile cu ti­tluri de stat au depăşit în nu­meroase rânduri valoarea ce­lor încheiate cu acţiuni, ceea ce indică prezenţa aproape constan­tă a investitorilor instituţionali pe acest segment. Dacă în 2008 valoarea tranzacţiilor cu obligaţiuni era de numai 62,34 milioane de euro, anul trecut a crescut la 302,9 milioane de euro (de aproape cinci ori), pentru ca în două luni din 2010 să ajungă la 242 de milioane de euro. De asemenea, în 2009, valoarea medie zilnică a transferurilor cu obligaţiuni era de 1,21 milioane de euro şi a crescut la 5,76 milioane de euro în acest an, în timp ce valoarea medie a transferu­ri­lor cu acţiuni era de 4,81 milioane de euro în 2009 şi de 7,33 milioane de euro în acest an.
   
Lichiditate pe spatele fondurilor de pensii
Cele mai tranzacţionate au fost titlurile de stat, care au scadenţe ce va­riază de la 2011 până la 2017. Agi­taţia de pe această piaţă la început de an s-a datorat scăderii rapide a dobânzilor pe piaţa interbancară şi reducerii costului la împrumuturile realizate de stat de la băncile comerciale.
Mihai Căruntu, şef departament cercetare în cadrul BCR, este de pă­rere că apariţia de noi jucători inst­i­tu­ţionali importanţi (fondurile de pensii pilon II) a determinat lichiditatea ridicată pe segmentul instrumentelor cu venit fix. În plus, fondu­rile cu profil monetar şi obligaţiuni au înregistrat o explozie în 2009, iar cererea pentru astfel de instrumente substanţial mai mare faţă de oferta disponibilă în mod real pe piaţă a în­curajat tranzacţionarea şi creşte­rea lichidităţii pe pieţele secundare.
Andrei Rădulescu, analist la Tar­get Capital, explică creşterea lichidi­tăţii instrumentelor cu venit fix prin necesitatea restructurării portofolii­lor de către companiile din sectorul financiar-bancar. Dar şi scenariul bearish pentru pieţele mondiale de capital determină reducerea ex­pu­ne­rii pe acţiuni şi creşterea interesului investitorilor pentru titlurile cu ve­nit fix, consideră Rădulescu. De asemenea, reducerea dobânzilor din piaţă (chiar sub nivelul cuponului obligaţiunilor emise de stat în anii pre­mergători crizei economico-fi­nanciare) determină creşterea in­te­re­sului pentru conservarea randamentului pentru investitorii care au expunere pe titluri cu venit fix.
În plus, Andrei Anghel, mana­ging partner la Smart Trade Con­sult, este de părere că încă sunt prea puţini acei investitori persoane fizi­ce care să înţeleagă avantajul, moda­li­tatea de cotare şi riscul pe care îl pre­supune tranzacţia cu titluri de stat sau obligaţiuni. „Dacă un astfel de instrument nu are o lichiditate pre­vizibilă şi consistentă, cu greu poa­te fi recomandat de orice broker“, explică Andrei Anghel.

Soluţie pentru reducerea decalajului regional
Conform statisticilor publicate de Federaţia Europeană a Burselor de Valori pentru luna ianuarie 2010, BVB este departe de nivelul de dezvoltare a burselor mature prin prisma valorii tranzacţiilor cu obliga­ţiuni. Dacă la BVB, în luna ianuarie s-au consemnat tranzacţii cu obliga­ţiuni în valoare de 83,5 milioane de euro, la bursele spaniole valoarea a ajuns la 557,2 miliarde de euro, la Bur­sele nordice (Nasdaq OMX Nor­dic) a fost de 109,5 miliarde de euro. În regiunea est-europeană, cea mai ridicată valoare a transferurilor cu obligaţiuni a fost înregistrată la Bursa din Praga (1,64 miliarde de euro), urmată de Bursa din Bratis­lava (1,02 miliarde de euro). Cu va­lori mai reduse decât BVB pe segmentul instrumentelor cu venit fix se remarcă Bursa din Viena, cea din Malta, Varşovia, Budapesta şi Sofia.
Mihai Căruntu explică decalajul prin momentul constituirii acestora. Dacă pe plan mondial pieţele de obli­gaţiuni au apărut înaintea celor de acţiuni, la BVB ordinea a fost  in­ver­să, fiind o tradiţie a finanţării prin credit bancar. O cauză a decala­ju­lui este oferta redusă pe piaţa obli­gaţiunilor - determinată de cos­turile ridicate pentru emitenţi, dar şi de faptul că împrumutul obligatar obli­gă la transparenţă şi este mai puţin flexibil decât creditul bancar. O so­lu­ţie pentru reducerea decalajului faţă de statele mature este determi­narea companiilor mari solide să se finan­ţeze prin obligaţiuni, mai ales că în acest moment condiţiile de pia­ţă sunt prielnice.
Andrei Anghel este de părere că ar fi util să se mărească latura speculativă a tranzacţiilor de pe piaţa instrumentelor cu venit fix - prin listarea unor emisiuni cu maturităţi mult mai scurte, de un an - care ga­rantează lichiditatea titlurilor de stat pentru că vor constitui o bună ţintă pentru numerarul din portofoliile ac­tuale ale investitorilor, dar ar atra­ge mai multe categorii de in­ves­titori (speculatori, brokeri şi in­ves­titori pe termen mai lung, dar averşi la risc). Pe termen lung, soluţ­ia este doar renunţarea la marketingul de tip cazino şi încurajarea utilizării bursei ca mijloc de investiţie pentru investitori şi de finanţare pentru companii, fiind necesară atragerea unei categorii noi din rândurile populaţiei - cei care doresc să economisească, sus­ţine Anghel.