Ciocolată amăruie ca viaţa

Viaţa e ca o cutie de bomboane de ciocolată. Nu ştii niciodată cu ce te vei alege! Replica lui Forrest Gump mi-a fost amin­tită de o scenă încărcată de emoţie pe care am trăit-o săptămâna trecută, pe 4 martie. S-o luăm cu începutul. Pentru o fe­meie din Ro­mânia, cutia de bomboane hă­răzită avea şi bomboane otrăvite. La 25 de ani a avut o întâlnire cu moartea. În 1977, la cutremur, în blocul Scala. A că­zut 10 etaje într-o clă­di­re care se pră­bu­şea. Locuia la etajul 11 şi s-a oprit la pri­mul nivel. Tocul uşii de care s-a sprijinit când voia să iasă din apar­ta­ment s-a trans­format într-o sa­nie protec­toa­re cu care a alunecat printre dărâmături. A fost în­gropată şi a stat aşa 4 ore. „Ştiam că o să mor, dar nu voiam asta. Nu eram şo­cată pentru că nu ştiam ce înseamnă moar­­tea.“ Sunt cuvintele ei azi, după 33 de ani. Ani în care a mulţumit în fiecare zi de 4 martie celei care a operat-o şi i-a salvat via­ţa. Atunci, îngropată în ruinele propriului bloc, auzea gemete şi nu mai avea speran­ţe. A auzit într-un târziu vocile salvatorilor şi a strigat după ajutor. Nu simţea durere, dar avea hemoragie internă. Dusă la spital a dat de azi faimosul medic Mo­ni­ca Pop, pe atunci studentă la medicină, care venise să ajute la salvarea răniţilor. A fost operată în zorii zilei şi a trăit. Amân­două au amintiri cumplite din acea noapte. Salvatoarea po­ve­steşte scene cumplite cu oameni tăiaţi pe jumă­ta­te, cu organele interne rupte, dar vor­beş­te şi de­spre miracole. Salvata vor­beş­te însă nu­mai despre miracole. Şi de­spre spe­­ranţa care poate apărea în mij­locul morţii. Şi de 33 de ani supravieţuitoarea îi mulţumeşte salvatoarei în fiecare zi de 4 martie cu... o cutie de bomboane de ciocolată şi o sticlă de şampanie! Nu a lipsit ni­cio­dată de la întâlnire. În primul an, me­dicul a crezut că este ceva de moment, un gest minunat de mulţumire, dar care nu se va repeta. În anii următori, deja echipa me­­dicală nu-şi mai punea nicio operaţie pe 4 martie, în aşteptarea întâlnirii. În 2010 întâlnirea s-a întâmplat în studioul Antenei 3 şi cutia de bomboane a poposit pe masa noastră. O altă cutie ne-a fost dă­ruită nouă, celor care realizam emisiunea. Erau toate bune şi dulci, de parcă acea femeie doreşte să îndepărteze amarul şi să dea doar speranţă… Dar tot ea spune simplu că nu-i e teamă. În viaţă le poţi duce pe toate cu optimism, un pic de inconş­tien­ţă, încre­de­re în tine şi întâlniri miraculoase. Şi mai ales să ştii că, până nu mă­nânci toate bomboanele, habar n-ai dacă cele amărui sau cele dulci sunt mai multe.