Se recomandă prin evenimente care aduc multă animaţie, bună dispoziţie şi optimism. Din „sacul cu poveşti“, în toam­na trecută, Teatrul Masca a mai scos u­na. După montarea cu „Slugă la doi stăpâni“, de Goldoni, şi păstrând nota bine-cu­noscu­tă, „Regele Cerb“, piesa lui Carlo Gozzi, este regizată de Michele Ca­sarin în stilul re­cunoscut al Commediei dell’arte. Încercând o sensibilă adaptare la contemporaneitate prin câteva replici mai pito­reşti, povestea se construieşte în jurul re­gelui ca­re îşi caută o soţie demnă de a-i dărui ur­maşi. Unul dintre cele două se­crete pe care le deţine, acela al versului magic ce poate fi rostit deasupra unui trup lipsit de viaţă pentru a-i lua sufletul, este furat de un rival al regelui. Regele e cerb şi Tartaglia rege. Nu trebuie să aflaţi mai multe decât când veţi ajunge la spectacol. Sunt implicaţi zâna Morgana, prim-ministrul Tarta­glia, ministrul Pantalone, Angela, proas­pă­ta soţie, şi alte personaje de poveste (re­găsite şi în actualitate). Vicleşuguri, intrigi, gelozii, patimă şi suspans atât cât trebuie - asezonate cu mu­zi­că şi dans - sunt ingredientele regăsite într-un spectacol în care comicul de situaţie este stăpânit cu brio de colectivul de actori participanţi la acest joc al fabulosului, al magiei şi al fanteziei unde improvizaţia îşi găseşte locul cuvenit. Iar contribuţia protagoniştilor care sunt şi cântăreţi, şi acrobaţi şi dansatori este pe deplin convingă­toa­re. Excelente momen­te de comedie create de Ana Maria Pâs­laru, într-un foarte aplaudat travesti (Pan­talo­ne). Sorin Dinculescu în Tartaglia, Ioa­na Ma­carie în rolul zânei Morgana, Dora Iftode, stăpână a accentelor drama­tice în zo­na comediei, sunt câţiva dintre tinerii ac­tori care împreună cu Mihai Mă­lai­mare - director de teatru şi coordonator de pro­iec­te - ţin publicul conectat la acest gen de tea­tru. Este o realizare coerentă despre a cărei montare nu aş putea spune ceva neplăcut. Ritm, culoare şi energie într-un show care, pentru ceea ce şi-a propus, cred că a izbutit. Alături de minuna­tele costume, atmosfera de basm creată cu fantezie de deco­ru­ri­l­e Liciei Lucchese sunt alte două motive cât se poate de solide pentru care am convingerea că am văzut un spectacol la care numărul de spectatori va creşte de la o reprezentaţie la alta.