Conducătoarele Rusiei, de la Ecaterina I la Raisa Gorbaciova

Din 8 martie, Săptămâna Financiară vă oferă «Ţarinele şi puterea», o carte despre destinele excepţionale ale unora dintre cele mai puternice femei din istoria Rusiei. De la prima ţarină, Anastasia Romanova, soţia lui Ivan cel Groaznic la Ecaterina cea Mare şi până la Raisa Gorbaciova, volumul semnat de Vladimir Fedorovski dezvăluie date oficiale, informanţii inedite, dar şi secrete de alcov şi anedocte picante despre viaţa celor ce au condus, legitim sau din umbră, Rusia.

 

« Pasiune, trădare, conflicte nerezolvate, evoluţii surprinzătoare - în acest tablou sunt prezente toate ingredientele marilor drame. Arhive rămase mult timp secrete şi mărturii inedite, referitoare, în special, la ultimele decenii ale secolului XX, vor da acestei cărţi faţete neaşteptate », susţine autorul. Fedorovski consideră că în Rusia, influenţa feminină vine dintr-o o tradiţie istorică uimitoare, devenind un fenomen civilizator. “Această influenţă a ajuns la apogeu în secolul al XVIII-lea, când asupra ţării şi-a pus amprenta domnia a cinci împărătese, fapt unic în istoria mondială”, susţine autorul.

 

Potrivit definiţiei din dicţionar, ţarina este soţia ţarului (titlu purtat de monarhii unor state slave în evul mediu sau în epoca modernă) sau împărăteasa Rusiei. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei Rusiei, acest termen a fost folosit şi pentru a defini, la modul general, femeia influentă din spatele unui conducător. De aceea, Fedorovski include în lista “ţarinelor” femei care nu au făcut parte din familia imperială, dar care au influenţat destinele Rusiei, deşi vieţile lor au rămas ascunse pentru marele public. Katia Dolgoruki, iubita ţarului Alexandru al II-lea, rămâne în istorie drept inspiratoarea unui mare reformator, care a proclamat în 1861 desfiinţarea iobăgiei în Rusia. Evghenia Davitaşvili, cunoscută sub numele Djuna, a fost supranumită „consiliera magnetică” a lui Brejnev. Raisa Gorbaciova a fost considerată „Împărăteasa perestroikăi”, dar ea a fost adevărata sfătuitoare politică a lui Gorbaciov, consilierul său omnipotent.

 

Vladimir Fedorovski, scriitor şi diplomat rus, este cunoscut şi în calitate de romancier, eseist şi istoric. Printre lucrările sale (scrise în franceză, dar traduse în mai multe limbi) se numără: „De la Rasputin la Putin” (2001), „Sankt-Petersburg. Poveştile de dragoste ale unui oraş„ (2003) şi „Istoria Kremlinului de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin” (2004), pentru care a primit premiul Louis Pauwels, pentru cel mai bun document al anului.