Firmele din industria construcţiilor, printre cele mai profitabile în perioada boom-ului imobiliar, se confruntă în această perioadă cu numeroase probleme. Printre acestea se numără licitaţiile trucate, absenţa creditării şi, mai ales, absenţa cererii. Pe partea de licitaţii publice, pe lângă faptul că deseori se câştigă pe criterii politice, firmele locale sunt dezavantajate, la proiectele de mare amploare, faţă de firmele străine, ca urmare a modului cum sunt întocmite caietele de sarcini.

 

Un alt aspect în cazul licitaţiilor este acela că unul e preţul la care se câştigă licitaţia şi mult mai mare este cel final. Asta pentru că autorităţile nu interzic prin lege acest lucru. Pe lucrările comandate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului nu va mai fi aşa. Cel puţin aşa susţine Elena Udrea, ministrul de resort. "Ministerul a decis ca aceste majorări de sume ale valorii contractului să nu se poate face fără aviz în consiliul tehnico-economic şi nu cu mai mult de 10% din valoarea iniţailă a contractului, mai ales că indicatorii tehnico- economici sunt generoşi", a declarat Udrea, în cadrul unui seminar.

 

Nu valoarea lucrărilor neprevăzute permise este însă singurul aspect care ar merita modificat în cazul acestor licitaţii. Există nenumărate lucrări care ar urma să se desfăşoare, conform documentaţiei iniţiale, pe o anumită distanţă, uneori intenţionat stabilită eronat. Poate fi cazul construirii unor drumuri sau a unor noi linii de electricitate precum şi pentru multe alte proiecte. În multe astfel de cazuri, firma câştigătoare inventează sau chiar ia act de anume impedimente şi construieşte pe o rută mult ocolită. Asta pentru ca, din nou, să umfle preţul. „Aceste cazuri sunt extrem de mult încurajate atunci când licitaţiile se fac la preţ unitar, în loc să se facă la întreaga lucrare”, precizează Marian Răducanu, directorul comercial al Xella Ro. „Până în 31 martie vom stabili cu claritate aceste standarde de cost în construcţii”, a adăugat ministrul MDRT.

 

Dacă modul în care se câştigă licitaţiile din construcţii e o problemă spinoasă, la fel de grav este faptul că majoritatea celor care pierd licitaţiile şi-au făcut un obicei de a le contesta chiar şi când nu au motive temeinice. "A devenit o meserie să conteşti rezultatul unei licitaţii. Vrem ca firmele care abuzează de contestaţii la Ministerul Dezvoltării să fie depunctate la următoarele licitaţii şi vom aplica această metodă", a declarat Udrea. Tot aceasta a amintit că anul trecut a propus o taxă pentru contestaţii, aşa cum e la tribunal taxa de timbru. Această propunere a fost însă respinsă de Comisia Europeană.

 

„Este legal să conteşti licitaţia, dar trebuie făcut ceva pentru a opri licitaţiile fără neoneste. Poate că ar trebui să mai insistăm pe lângă Comisia Europeană şi să reformulăm pentru a accepta o taxă. E păcat pentru că în multe cazuri e vorba de bani europeni care se pierd ca urmare a proceselor îndelungate cu contestaţiile neoneste”, declară Udrea. Mai mult decât atât, aceasta susţine că există cazuri în care se fac şi „tranzacţii” cu aceste contestaţii, în sensul că sau firmei câştigătoare i se cer bani pentru a nu mai pierde timpul prin procese sau chiar uneori, firma e presată să renunţe la proiect. Ministrul a declarat că îşi propune ca pe viitor să depuncteze firmele de construcţii care au abuzat de contestaţii, în cazul în care mai participă şi pe viitor la alte licitaţii.

Proiectele locale de amploare sunt câştigate în special de firme străine. Caietele de sarcini impun de obicei o experienţă de cinci sau mai mulţi ani în proiectele deschise licitaţiei, proiecte care, multe dintre ele nu s-au făcut pe plan local. În acest sens, se deschide un cerc vicios – dacă acum, firmele româneşti sunt considerate a nu avea experienţă şi nu câştigă aceste licitaţii, nu vor avea experienţă nici pe viitor.

 

 "Autorităţile vor cere realizarea unei analize de către ANRMAP, dar şi sprijin din partea Ministerului Afacerilor Externe, pentru a găsi variante legale care să sprijine sau care să nu defavorizeze constructorii români la licitaţii", a declarat Udrea. „Nu cerem un tratament mai bun decât cel aplicat firmelor străine, vrem doar să fim trataţi la fel”, a declarat Cristian Erbaşu, preşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii. Acesta a mai adăugat că în ultimul timp s-au dezvoltat firme româneşti de valoare, cu sute de angajaţi, cu tehnologie avansată şi management la nivel occidental dar care, în continuare, pierd licitaţiile în faţa unor firme străine cu doar cinci angajaţi. „În Spania, spre exemplu, licitaţiile firmelor străine pot fi câştigate doar dacă se asociază cu firme spaniole şi exemplele pot continua”, declară Erbaşu.

 

O altă soluţie poate fi, teoretic, asocierea mai multor firme locale în vederea câştigării unor proiecte, în funcţie de cerinţele caietelor de sarcini. Şi aici însă, firmele româneşti par să aibă probleme. "A fost acum câţiva ani o discuţie şi s-a recomandat constructorilor români să se asocieze. S-au asociat, după care s-au certat pentru că nu s-au putut înţelege cine e lider de proiect sau cine ia banii. Şi era vorba de trei mari constructori", a amintit Udrea. Până una alta, calitate de subcontractor nu e recunoscută pentru proiectele importante, mai ales că în acte nu se trece sucontractorul.