Din noiembrie 2008, Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene se află, oficial, într-un proces de reformare. Aşa-numitul health-check („verificare a stării de sănătate“), cum este denumit oficial procesul de reformă de către instituţiile europene, are ca obiectiv modernizarea şi simplificarea PAC pentru perioada de după 2013, când va fi adoptat noul buget multianual al UE. Este vorba de cea mai amplă propunere de reformare a PAC din 2003 şi de cel mai important dosar de pe agenda noului comisar european, Dacian Cioloş .
Dezbaterea pe marginea re­formei PAC nu se reduce însă la vechile divergenţe dintre statele membre net-beneficiare şi cele net-contributoare, deşi importanţa acestora nu poate fi subestimată. După adoptarea, în aprilie 2009, a „Directivei privind uti­lizarea energiei regenerabile“, PAC a devenit, mai mult ca nicioda­tă, o parte integrantă a politicii energetice şi de mediu a UE. În cadrul a­cestui nou regim, promovarea producţiei interne de biocombustili are un rol fundamental, dar prevederile reglementărilor europene riscă să de­genereze într-un „protecţionism ver­de“ pentru producătorii euro­peni şi să provoace războaie comerciale la nivel internaţional.

Combaterea încălzirii globale şi biocombustibilii
În contextul dezbaterii privind combaterea încălzirii globale şi re­forma PAC, obiectivele politicii agro-industriale a UE s-au modificat. De la structura clasică a PAC, constând în subvenţii pentru produse agrico­le, cu scopul de a asigura în mod artificial un avantaj competitiv şi o plasă de siguranţă fermierilor euro­peni, s-a ajuns la utilizarea instrumentelor de intervenţie pentru sprijinirea politicii de mediu a UE, mai exact pentru subvenţionarea pro­duc­ţiei de biocombustili, în locul producţiei alimentare.
Această schimbare în modul de func­ţionare a PAC, de la subvenţio­na­rea agriculturii la subvenţionarea biocombustibililor, oferă oficialilor eu­­ropeni - dar mai ales statelor-mem­­bre net-beneficiare - un motiv pentru a se opune reducerii bugetului PAC şi diminuării subvenţiilor acordate fermierilor. Nivelul acestora nu va fi micşorat, ci pur şi simplu li se va schimba destinaţia, trecând de la cultivatorii agricoli şi cres­că­to­rii de animale la producătorii de biocombustibili. În acest fel, o reformă de sub­stanţă a PAC va fi evitată.

O provocare pentru Cioloş
Menţinerea bugetului PAC şi accentuarea dimensiunii ecologice a acesteia pare să fie şi opţiunea nou­lui comisar european pentru agricultură. Cu ocazia audierilor de învestire în funcţie din Parlamentul Eu­ropean, Dacian Cioloş s-a exprimat în favoarea păstrării subvenţiilor directe, care alcătuiesc în prezent pi­lonul I al PAC, şi a introducerii unei „eco-condiţionalităţi“ pentru fon­du­rile destinate pilonului II, care vor fi legate, de asemenea, de obiectivele politicii de mediu privind reducerea CO2 şi conservarea biodiversităţii. St­atele care au beneficiat în mod tradiţional de PAC - Franţa, Italia şi Spania - susţin această reorientare a PAC pe sprijinirea producţiei de biocombustibili, deoarece sunt şi prin­tre cei mai mari producători de biocombustibili din UE. Dar această direcţie este susţinută şi de Ger­ma­nia, în mod tradiţional un net-contributor la PAC, deoarece în materie de biocombustibili aceasta deţine poziţia de lider în UE.
Subvenţionarea biocombustibi­lilor a fost accentuată după reforma PAC din 2003, când UE a adoptat şi primele ţinte pentru utilizarea ener­giei durabile. Această măsură are ca obiectiv reducerea consumului de combustibili fosili şi, deci, dimi­nuarea emisiilor de CO2 din atmosferă şi combaterea încălzirii globale. Cerealele şi rapiţa sunt principalele culturi agricole avute în vedere, deoarece acestea constituie materia primă pentru producţia europeană de biocombustibili.
Ca urmare a subvenţionării a­cestor culturi prin intermediul PAC, producţia europeană de bioetanol şi biodiesel a crescut vertiginos în ul­timii anii. Odată cu adoptarea noii „Directive privind utilizarea ener­giei regenerabile“, care fixeaxă ţinte şi mai ambiţioase pentru utilizarea energiei durabile, inclusiv o cotă de 10% pentru biocombustibili în transport, reforma PAC va rămâne cupla­tă de promovarea producţiei de biocombustibili, care va creşte în volum şi importanţă.

UE combate competiţia cu ţările emergente
Dorinţa UE de a promova producţia internă de biocombustibili utilizând cadrul de reglementare al PAC şi directiva pentru energie re­ge­nerabilă constituie, practic, o formă de protecţionism. Condiţiile climati­ce şi economice din Europa nu permit producătorilor europeni de biocombustibili să fie competitivi pe piaţa mondială. În consecinţă, obiectivul autorităţilor europene este de a ridica bariere tarifare şi non-tarifare în calea producătorilor de etanol din Brazilia şi de biodiesel din Asia de Sud-Est, regiuni în care biomasa este produsă mult mai ieftin, pe bază de ulei de palmier sau trestie de zahăr.
Sprijinul UE pentru producătorii săi interni ia o varietate de forme: subvenţii directe pentru culturi de biomasă prin intermediul PAC, subvenţii pentru cercetare şi dezvoltare (R&D) în domeniul biocombusti­bi­lilor, deductibilităţi fiscale pentru producătorii europeni, tarife vamale pentru importurile din afara blocului comunitar şi, nu în ultimul rând, reglementarea unor standarde teh­nice preferenţiale pentru biomasa produsă în interiorul UE. Aceste mă­suri nu fac doar să crească costurile pentru consumatorul şi contribuabilul european, ci suprimă în acelaşi timp potenţialul de dezvoltare a ţă­rilor sărace ale lumii, care posedă un avantaj natural în ceea ce priveşte producţia de biomasă.
   
Subvenţiile distorsionează comerţul internaţional
În opinia lui Fredrik Erixon, de la European Centre for Internatio­nal Political Economy (ECIPE), fost director adjunct la Organizaţia Mon­dială a Comerţului (OMC) şi la Co­mi­sia Europeană, standardele tehni­ce introduse de legislaţia europeană sunt incompatibile cu prevederile tra­tatului GATT. Oficial, obiectivul acestor standarde tehnice este să im­pună un cost penalizator producă­to­rilor din ţările care nu au aderat la Pro­tocolul Kyoto sau la noul Acord Copenhaga pentru reducerea emisii­lor de CO2 sau nu au luat nicio mă­sură în această privinţă, pe motiv că beneficiază în mod nedrept de un a­vantaj pe spatele producătorilor din ţările care iau măsuri viguroase pentru combaterea încălzirii globale.
Într-un studiu intitulat „Green Pro­tectionism in the European Union“ (Protecţionismul „verde“ în Uniunea Europeană), Erixon explică că reglementările adoptate de Co­mi­sia Europeană încalcă mai multe principii internaţionale privind li­bertatea comerţului, cum ar fi principiul privind tratamentul egal al pro­duselor similare.
Dezbaterea privind reforma PAC nu va putea evita chestiunea com­ple­xă a politicii europene privind bio­combustibilii, cu toate implicaţii­le sale asupra politicii de mediu şi comerciale a UE. Actualmente, subvenţiile europene pentru biocombustibili totalizează 4 miliarde de euro, reprezentând 0,74 eurocenţi pe litrul de etanol şi 0,5 eurocenţi pe litrul de biodiesel, însă rata efectivă de subvenţionare a preţurilor atinge chiar 250% în unele ţări, dacă sunt luate în calcul toate elementele protecţioniste. Eliminarea producători­lor externi de biocombustibili de pe piaţa UE, în varianta finală a PAC la care lucrează comisarul european pentru agricultură şi echipa sa, ar constitui o eroare mult prea costisitoare, atât pentru cetăţenii europeni, cât şi pentru cei ai ţărilor în curs de dezvoltare.

Americanii se luptă pentru păstrarea privilegiilor
Subvenţii şi bariere tarifare similare, destinate sprijinirii producţiei naţionale de biocombustibili, funcţionează şi în Statele Unite. Astfel, rafinăriile beneficiază de o reducere de taxe de 45 de cenţi pentru fiecare galon de bioetanol amestecat în benzină, iar importurile de bioetanol din Brazilia sunt penalizate cu o taxă vamală de 54 de cenţi/galon. Însă termenul de aplicare a acestor măsuri protecţioniste a expirat la finalul anului trecut şi nu au fost, până în prezent, reînnoite, întrucât Congresul american s-a concentrat pe dezbaterile cu privire la reforma sistemului de asigurări de sănătate.
„Prelungirea acestor măsuri de sprijin se va face până la urmă, însă până atunci industria de profil se va confrunta cu mari probleme“, a declarat Jon Doggett, vicepreşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din Statele Unite, citat de Bloomberg, la Conferinţa Naţională a Bioetanolului, desfăşurată recent în Ohio. Acesta a adăugat că, dacă facilităţile fiscale pentru bioetanol nu vor fi prelungite, există riscul ca multe rafinării să oprească pur şi simplu producţia, întrucât, în absenţa subvenţiilor de la stat, aceasta nu este rentabilă din punct de vedere economic.