Diversiunea, argument pentru Boc

Ce populism ieftin se degajă din declaraţia premierului Emil Boc, potrivit căreia un preşedinte al unei bănci de stat ar trebui plătit cu 1.000 de euro pe lună! Fa­cem abstracţie de numele şi legăturile de rudenie ale preşedintelui Eximbank. Ne referim acum la câtă onestitate poate oferi întâiul guvernant al ţării. Să le luăm pe rând.
În România există două bănci de stat: Eximbank şi CEC. Prima sprijină financiar eforturile exportatorilor, care, potrivit tuturor declaraţiilor, sunt extrem de im­portanţi pentru revitalizarea economiei. A doua este o bancă populară, cu un impact social puternic, având probabil cea mai extinsă reţea naţională şi o tradiţie foarte valoroasă în privinţa siguranţei economiilor pentru păturile sărace.
Potrivit informaţiilor din piaţă, preşedintele Eximbank are 19.000 de euro salariu lunar, iar preşedintele CEC - 25.000 de euro, plus ceva stimulente. În guvernarea de nouă luni PD-L-PSD, Ionuţ Costea a fost numit din partea PSD, iar Radu Graţian Gheţea din partea PD-L.
Când a fost cuprins de avântul revoluţionar de tip marxist al tăierii salariilor de la stat, premierul Boc s-a referit doar la Costea. Pe Gheţea s-a făcut că-l uită, din raţiuni de partid. Mari specialişti în arta dublului limbaj şi a corectitudinii aplicate altora, cei de la PD-L se fac mereu că uită problema din ograda lor. Pre­şe­dintele băncii de stat numit chiar de ei are salariul mai mare decât cel înfierat cu mânie proletară. Dacă ar exista un pic de verticalitate, ar fi trebuit ca prim-mi­nistrul să ceară pentru amândoi reducerea salariului la 1.000 de euro lunar.
Sper însă că acest populism de doi lei să nu fie aplicat niciodată. Fac parte din categoria celor care ac­ceptă ideea că în sistemul bancar salariile sunt mult peste medie. E firesc. Nu poţi gestiona fonduri, cre­dite, afaceri şi active de sute de milioane de euro cu un salariu penibil. Răspunderea e foarte mare, ­trebuie să fie pe măsură. Că băncile nu prea ajută clientul, că-l jecmănesc prin modificarea arbitrară a do­bân­zilor la credite şi depozite, că fac profituri chiar şi când piaţa se prăbuşeşte - asta e altă gâscă în altă traistă.
Potrivit statisticilor oficiale, salariile preşedinţilor de bănci private din România se situează între 20.000 şi 40.000 de euro. Aşadar, salariul celui de la Eximbank este un pic sub plafonul minim.
Dacă vrei să-ţi baţi joc de performanţă, poţi să reduci la 1.000 de euro salariul preşedintelui băncii de stat, echivalent cu retribuţia unui consilier clienţi dintr-o bancă privată. Şi să te faci de râs cu această ocazie.
Ca să iasă din penibil, premierul Boc ar putea să dez­vă­luie opiniei publice altceva. Şi să ceară măsuri dras­tice de reducere în acea zonă. Citez din decla­raţia de avere a unui secretar de stat la Ministerul Finan­ţe­lor: 8 Consilii de Administraţie, toate retri­buite. Pe pri­mele două locuri, indemnizaţiile de la CEC - 460.131 de lei (circa 120.000 de euro pe an, 10.000 de euro lu­nar) şi Fondul Proprietatea - 265.100 de lei (60.000 de euro pe an, 5.000 de euro lunar). Un om fericit, funcţionar la stat, care în total încasează cam 30.000 de euro net lunar. Sunt de acord că nu poate fi adjunct al ministrului fi­nanţelor cu 2.000 de lei pe lună. Dar nu cumva aceste venituri scandaloase, cu acoperire politică, trebuie reduse? Până atunci, suntem obligaţi să înghiţim diversiunea veniturilor unui preşedinte de bancă. Om numit cu aprobarea lui Emil Boc în 2008, care n-a avut nicio obiecţie atunci.