Divorţ în grup

Defunctul congres al PSD, încheiat pe hârtie, dar condus încă pe ultimul drum, după modelul manelisto-funebru, cu faruri şi claxoane prin cartier, a fost cu si­guranţă un exemplu de „aşa nu“ în politi­ca românească. Dacă politică a fost ceea ce am urmărit prin intermediul televiziunilor, radioului, zvonurilor, SMS-uri­lor şi bârfelor în sâmbăta răfuielilor so­cial-democrate.
Surprizele congresului extraordinar doar prin titulatură au fost surprize doar pentru neaveniţi. Chibiţii ştiau ce se va în­tâm­pla şi prietenii ştiau de ce. Altfel, ziua de sâmbătă a avut de toate. De la pă­ruiala Pandele-Vanghelie, care a demonstrat că fiecare partid are liderii pe care şi-i merită, la sexgate-ul din poarta partidului „Cristi, fă-te că flirtezi!“. De la discursul bătrânesc al tânărului Victoraş pâ­nă la săgeţile războinice trimise de pa­cifistul Geoană. De la moţăiala proletară a ultimului pe listă cu voia dumnea­voas­tră, până la cesionarea, pe persoa­nă fizi­că, a candidaturilor la şefia partidului.     
Nici alegerea domnului Ponta la şefia par­tidului nu a fost o surpriză. Poate doar pentru liderul en titre, fiindcă până şi „Mihaela, dragostea mea“ s-a obiş­nuit deja cu ideea că atunci când vor schimbarea (vezi prezidenţialele de a­nul trecut) iese continuitatea şi atunci când trag cu dinţii de continuitate iese (vezi congresul PSD), aţi ghicit, schimbarea, rata de exactitate a pronosticuri­lor fiind exact ca aceea de la buletinele meteo de dinainte de Revoluţie. Cu si­guranţă, destinul congresului a fost în mâna ade­vă­ratului câştigător, domnul Ion Iliescu. Parafrazând cu ci­frele exac­te, domnia sa a aplicat cu succes principiul „decât una de 80, mai bine două de 40“, alegerea printre alţii a tine­rilor Ponta sau Negoiţă fiind încă o exemplificare a faptului că înţelepciunea populară e fără de margini.
Despre domnul Geoană am ştiut că a pierdut înaintea numă­rătorii votului. În momentul în care l-am auzit pe garantul universal, Marian Vanghelie, omul care se bătea cu pumnul în piept că poate rezista nopţi în şir fără să doarmă, că spunea să se termine dracului numără­toarea că i se face rău de somn. Astfel că somnul lui Marean poate naşte ciu­daţi, fiindcă prima măsură în calitate de preşedinte a domnului Ponta a fost aceea de a nu se mai intra cu jipanele în curtea sediului de pe Kiseleff. Un fel de praf în ochi, ca şi cum Năstase şi Nica tocmai au des­cins dintr-o mansardă boe­mă, dar sărăcăcioasă, compostând  stu­denţeşte biletul de tramvai la ambele capete.
Interesant mai este la domnul Ponta că are aceleaşi înclinaţii asiatice ca şi predecesorii săi la şefia partidului. Să nu uităm că ultimul tango dansat de Iliescu şi cunoscut de public nu a fost la casa pensionarilor a sectorului 5 (era şi culmea!), ci în China, în timpul unei delegaţii oficiale. Tot din zona aceea şi-a tras al doilea preşedinte PSD mobila şi parchetul care fac acum deliciul anche­tatorilor de la DNA. Şi iată că actualul lider şi-a luat bonă asiatică, tocmai din Fili­pi­ne.
În viitoarele săptămâni vor urma cu si­guranţă noi divorţuri în PSD. Matematic exprimat, e un fel de doi luate câte doi de „n“ ori. Şi permutările vor continua până la realizarea unui anumit echilibru parlamentar. Vor urma cu siguranţă şi alte reaşezări în grupul independenţilor, alte divorţuri, fiindcă aura cu care vin evadaţii din PSD nu poate conveni celor care au pus baze independenţilor sub acoperire din Parlament.
Nu am nimic special cu domnul Ponta, martore îmi sunt cuvintele scrise despre dânsul în aceste pagini. L-am considerat întotdeauna un pionier întârziat, bătrân. Poate din cauza piep­tănăturii pentru ca­re orice dirigintă, de la „Liceenii“ la „Dom­­nului profesor, cu dragoste“, i-ar fi dat 10 cu felicitări. Sau poate fiindcă a fost comparat din fragedă pruncie poli­tică cu Nicolae Titulescu, deci cu un om bătrân. Nu cu Ursu sau Tic din „Cire­şarii“ lui Constantin Chiriţă sau „Tom Sawyer“ al lui Mark Twain.
O vorbă spune că vârsta femeii este cea pe care o arată, iar cea a unui bărbat e cea pe care o dovedeşte… Din sâmbăta congresului, numitul Victor Ponta e aş­tep­tat să se prezinte cu dovada la ghişeu!