Pilonul II a bătut inflaţia în 18 din cele 21 de luni de funcţionare
de Adrian Mosoianu in pe 26 Februarie 2010, 18:43
În 2009, fondurile de pensii obligatorii au avut un randament mediu de 17,7%, în timp ce inflaţia anuală, în decembrie anul trecut, a fost de 4,74%
Foto
Fondurile de pensii private obligatorii (pilonul II) au performat sub rata inflaţiei în doar trei dintre cele 21 de luni scurse de la debutul activităţii de colectare şi investire, iar randamente negative au fost înregistrate în doar două rânduri: octombrie 2008 şi mai 2009. De la lansare (mai 2008) şi până în decembrie 2009, fondurile de pensii obligatorii au înregistrat un randament mediu anual pozitiv de 15%. Cu toate acestea, în Parlament există în continuare depus un proiect de lege care intenţionează să impună administratorilor de fonduri garantarea de randamente cel puţin egale cu rata inflaţiei.
Randamentul mediu ponderat al tuturor fondurilor de pensii private obligatorii, pe durata anului 2009, a fost de 17,7%, superior rezultatului de 11,5% înregistrat în 2008. Anul trecut, inflaţia anuală, în decembrie, a fost de 4,74%, iar în 2008 - de 6,3%. Individual, fondurile de pensii obligatorii administrate privat au obţinut, anul trecut, randamente situate între 19,39 şi 10,15%. De la lansare (mai 2008) şi până la finalul anului trecut, pilonul II a înregistrat, la nivel de piaţă, un randament mediu anual de 15%, iar individual, randamentele afişate de fonduri pentru perioada mai 2008-decembrie 2009 au fost între 28,08 şi 14,23%.
Obsesia inflaţionistă a Puterii
Cu toate acestea, la Senat este în continuare înregistrat, din noiembrie 2009, un proiect de modificare a legii pilonului II (411/2004), iniţiat de către deputatul PD-L Daniel Bărbulescu, potrivit căruia administratorii de fonduri de pensii private obligatorii trebuie să garanteze participanţilor randamente cel puţin egale cu rata inflaţiei consemnate între momentul plăţii contribuţiilor şi cel al încasării beneficiilor cuvenite.
Expunerea de motive este identică cu a unei iniţiative similare, lansate de Grupul de Economie Aplicată (GEA), în colaborare cu confederaţiile sindicale Cartel ALFA şi BNS, în mai anul trecut. Unul dintre argumentele respectivei expuneri de motive este acela că o astfel de garanţie fusese impusă de prima variantă de introducere a pilonului II, datând din anul 2000, când guvernul Isărescu stipulase, în Ordonanţa 230/2000 de înfiinţare a fondurilor universale de pensii, obligaţia administratorilor de a asigura participanţilor un profit minimum 1% peste rata inflaţiei.
De altfel, în avizul Consiliului Legislativ se spune că această modificare legislativă „pare nerealistă şi incompatibilă cu actualul sistem de pensii private”, iar o iniţiativă similară, datând din 2008, a fost respinsă deja de Parlament.
Randament sub inflaţie - în doar 3 luni din 21
Fondurile de pensii private obligatorii au înregistrat, la nivel de piaţă, randamente medii situate sub rata lunară a inflaţiei în doar trei dintre cele 21 de luni de funcţionare ale pilonului II (octombrie 2008, februarie şi mai 2009), în două dintre acestea randamentul mediu la nivel de piaţă fiind negativ (sub zero). Astfel, în octombrie 2008, luna imediat următoare falimentului Lehman Brothers, care a aruncat în aer economiile şi pieţele financiare din întreaga lume, piaţa de pensii obligatorii administrate privat a avut un randament lunar mediu negativ, de-0,22%. În acea lună, în România, inflaţia lunară a urcat la 1,06%, de la 0,4% în septembrie, pe fondul scumpirii semnificative a serviciilor (2,23%), a produselor alimentare (1,14%), dar şi a chiriilor (2%). În octombrie 2008, indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a scăzut cu 32,68%, indicele BET-FI (al SIF-urilor) - cu peste 56%, iar BET-C - cu aproape 33%. În luna următoare (noiembrie 2009), pilonul II a recuperat pierderea, cu un randament de 2,48%, la o inflaţie de 0,32%.
În ianuarie 2009, fondurile de pensii private obligatorii au obţinut un randament egal cu rata inflaţiei din acea lună, de 1,24%. În februarie 2009, fondurile pilonului II au performat din nou sub rata lunară a inflaţiei, înregistrând, la nivel de piaţă, un randament de 0,76%, în vreme ce preţurile de consum au avansat cu 0,88%. În luna februarie 2009, faţă de luna anterioară, alimentele s-au scumpit cu 0,3%, mărfurile nealimentare cu 1,3%, iar tarifele serviciilor cu 1%. Şi Bursa a consemnat pierderi, indicii BET şi BET-FI pierzând peste 15%, iar BET-C - peste 17%. Pilonul II s-a mai situat sub inflaţie în mai 2009, cu un randament negativ de - 0,28%, inflaţia lunară fiind de 0,01% - cel mai redus nivel de până atunci din anul respectiv. În ianuarie 2010, pilonul II a consemnat o performanţă de 2,14%, inflaţia lunară fiind de 1,68%.
Orice garanţie costă
Potrivit unei analize realizate de CFA România - asociaţia analiştilor financiari români deţinători ai titlului de Chartered Financial Analyst -, unul dintre principiile de bază ale investiţiilor financiare este acela că trebuie să existe corelaţie între randamentul aşteptat şi nivelul de risc asumat. „Cum garanţiile reduc nivelul riscului, ele reduc şi randamentul aşteptat. La un nivel constant al contribuţiei, o diferenţă de 1,5% în randamentul anual pe 30 de ani reduce valoarea acumulată la pensie cu aproape un sfert”, se spune în analiză. Potrivit sursei citate, volatilitatea şi, implicit, riscul unui portofoliu de active scad atunci când portofoliul are un orizont de timp îndelungat. Cu alte cuvinte, orizontul de timp îndelungat dă posibilitatea investirii parţiale şi în active cu risc/ volatilitate mai mare, chiar în condiţiile unui apetit de risc scăzut.
„Dacă însă se impune ca acel portofoliu de active să atingă, an de an, un anume nivel minim garantat, se va elimina cu totul posibilitatea investirii în acţiuni, care au perioade de creştere, dar şi de scădere. Datorită comparaţiei anuale cu etalonul la care ne raportăm, noţiunea de «investitor pe termen lung» dispare şi, odată cu ea, şi randamentele superioare pe care le-ar fi putut aduce”, conchide analiza CFA România.
În plus, CFA arată că, deşi gestionează active corespunzătoare unei contribuţii de numai 2% din salariul brut, faţă de peste 30% în cazul contribuţiei la pensia de stat (pentru care participantul nu beneficiază de nici o garanţie privitoare la nivelul pensiei), pilonul II oferă participanţilor două garanţii: suma contribuţiilor, netă de comisioanele legale, precum şi un randament minim al cărui nivel derivă din performanţa medie a întregii pieţe a fondurilor de pensii private obligatorii.
Statul este generator, nu antidot al inflaţiei
Inflaţia dintr-o economie este influenţată atât de politicile mone-tare ale băncii centrale, cât şi de către cele fiscale ale Guvernului, cum a fost, anul trecut, în România, majorarea accizelor la ţigări. Măsură care, potrivit BNR, a dus la ratarea ţintei de inflaţie. „Rata inflaţiei, în special în România, reprezintă un indicator greu de prognozat”, comentează CFA România. În plus, nu există, practic, în piaţa românească, instrumente investiţionale al căror randament să fie legat de rata inflaţiei, precum Treasury Inflation Protective Securities (TIPS) din Statele Unite.
„Chiar şi în cazul în care statul ar fi dispus să ofere astfel de instrumente la volumele necesare, participanţii ar deveni «prizonierii» unui singur emitent (statul român) care, neavând concurenţă, ar putea oferi randamente neatractive. În ultimă instanţă, aceasta ar fi o formă de naţionalizare a sistemului de pensii private”, se spune în comentariul CFA România.
În mai 2008, în „Strategia privind managementul datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2008-2010“, Guvernul îşi anunţa intenţia de a emite titluri de stat indexate la inflaţie, care însă nu a fost niciodată materializată. „În scopul asigurării unor instrumente care să asigure o protecţie faţă de inflaţie fondurilor de pensii private şi nu numai, se va avea în vedere relansarea obligaţiunilor indexate la indicele preţurilor de consum (inflaţie), pe baza unor analize privind senzitivitatea veniturilor bugetare la inflaţie, precum şi a unor scenarii privind inflaţia“, se afirma în documentul citat.
Caracteristica definitorie a titlurilor de stat indexate cu rata inflaţiei este că principalul, care urmează să fie plătit de emitent investitorilor la maturitate, se majorează în timp, în fiecare an, cu un procent egal cu rata anuală a inflaţiei. În schimb, tocmai din cauza acestei garanţii, dobânda este semnificativ mai redusă, astfel încât randamentul acestor titluri poate fi şi de două ori mai redus în comparaţie cu titlurile de stat „uzuale”.
Randamentul mediu ponderat al tuturor fondurilor de pensii private obligatorii, pe durata anului 2009, a fost de 17,7%, superior rezultatului de 11,5% înregistrat în 2008. Anul trecut, inflaţia anuală, în decembrie, a fost de 4,74%, iar în 2008 - de 6,3%. Individual, fondurile de pensii obligatorii administrate privat au obţinut, anul trecut, randamente situate între 19,39 şi 10,15%. De la lansare (mai 2008) şi până la finalul anului trecut, pilonul II a înregistrat, la nivel de piaţă, un randament mediu anual de 15%, iar individual, randamentele afişate de fonduri pentru perioada mai 2008-decembrie 2009 au fost între 28,08 şi 14,23%.
Obsesia inflaţionistă a Puterii
Cu toate acestea, la Senat este în continuare înregistrat, din noiembrie 2009, un proiect de modificare a legii pilonului II (411/2004), iniţiat de către deputatul PD-L Daniel Bărbulescu, potrivit căruia administratorii de fonduri de pensii private obligatorii trebuie să garanteze participanţilor randamente cel puţin egale cu rata inflaţiei consemnate între momentul plăţii contribuţiilor şi cel al încasării beneficiilor cuvenite.
Expunerea de motive este identică cu a unei iniţiative similare, lansate de Grupul de Economie Aplicată (GEA), în colaborare cu confederaţiile sindicale Cartel ALFA şi BNS, în mai anul trecut. Unul dintre argumentele respectivei expuneri de motive este acela că o astfel de garanţie fusese impusă de prima variantă de introducere a pilonului II, datând din anul 2000, când guvernul Isărescu stipulase, în Ordonanţa 230/2000 de înfiinţare a fondurilor universale de pensii, obligaţia administratorilor de a asigura participanţilor un profit minimum 1% peste rata inflaţiei.
De altfel, în avizul Consiliului Legislativ se spune că această modificare legislativă „pare nerealistă şi incompatibilă cu actualul sistem de pensii private”, iar o iniţiativă similară, datând din 2008, a fost respinsă deja de Parlament.
Randament sub inflaţie - în doar 3 luni din 21
Fondurile de pensii private obligatorii au înregistrat, la nivel de piaţă, randamente medii situate sub rata lunară a inflaţiei în doar trei dintre cele 21 de luni de funcţionare ale pilonului II (octombrie 2008, februarie şi mai 2009), în două dintre acestea randamentul mediu la nivel de piaţă fiind negativ (sub zero). Astfel, în octombrie 2008, luna imediat următoare falimentului Lehman Brothers, care a aruncat în aer economiile şi pieţele financiare din întreaga lume, piaţa de pensii obligatorii administrate privat a avut un randament lunar mediu negativ, de-0,22%. În acea lună, în România, inflaţia lunară a urcat la 1,06%, de la 0,4% în septembrie, pe fondul scumpirii semnificative a serviciilor (2,23%), a produselor alimentare (1,14%), dar şi a chiriilor (2%). În octombrie 2008, indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a scăzut cu 32,68%, indicele BET-FI (al SIF-urilor) - cu peste 56%, iar BET-C - cu aproape 33%. În luna următoare (noiembrie 2009), pilonul II a recuperat pierderea, cu un randament de 2,48%, la o inflaţie de 0,32%.
În ianuarie 2009, fondurile de pensii private obligatorii au obţinut un randament egal cu rata inflaţiei din acea lună, de 1,24%. În februarie 2009, fondurile pilonului II au performat din nou sub rata lunară a inflaţiei, înregistrând, la nivel de piaţă, un randament de 0,76%, în vreme ce preţurile de consum au avansat cu 0,88%. În luna februarie 2009, faţă de luna anterioară, alimentele s-au scumpit cu 0,3%, mărfurile nealimentare cu 1,3%, iar tarifele serviciilor cu 1%. Şi Bursa a consemnat pierderi, indicii BET şi BET-FI pierzând peste 15%, iar BET-C - peste 17%. Pilonul II s-a mai situat sub inflaţie în mai 2009, cu un randament negativ de - 0,28%, inflaţia lunară fiind de 0,01% - cel mai redus nivel de până atunci din anul respectiv. În ianuarie 2010, pilonul II a consemnat o performanţă de 2,14%, inflaţia lunară fiind de 1,68%.
Orice garanţie costă
Potrivit unei analize realizate de CFA România - asociaţia analiştilor financiari români deţinători ai titlului de Chartered Financial Analyst -, unul dintre principiile de bază ale investiţiilor financiare este acela că trebuie să existe corelaţie între randamentul aşteptat şi nivelul de risc asumat. „Cum garanţiile reduc nivelul riscului, ele reduc şi randamentul aşteptat. La un nivel constant al contribuţiei, o diferenţă de 1,5% în randamentul anual pe 30 de ani reduce valoarea acumulată la pensie cu aproape un sfert”, se spune în analiză. Potrivit sursei citate, volatilitatea şi, implicit, riscul unui portofoliu de active scad atunci când portofoliul are un orizont de timp îndelungat. Cu alte cuvinte, orizontul de timp îndelungat dă posibilitatea investirii parţiale şi în active cu risc/ volatilitate mai mare, chiar în condiţiile unui apetit de risc scăzut.
„Dacă însă se impune ca acel portofoliu de active să atingă, an de an, un anume nivel minim garantat, se va elimina cu totul posibilitatea investirii în acţiuni, care au perioade de creştere, dar şi de scădere. Datorită comparaţiei anuale cu etalonul la care ne raportăm, noţiunea de «investitor pe termen lung» dispare şi, odată cu ea, şi randamentele superioare pe care le-ar fi putut aduce”, conchide analiza CFA România.
În plus, CFA arată că, deşi gestionează active corespunzătoare unei contribuţii de numai 2% din salariul brut, faţă de peste 30% în cazul contribuţiei la pensia de stat (pentru care participantul nu beneficiază de nici o garanţie privitoare la nivelul pensiei), pilonul II oferă participanţilor două garanţii: suma contribuţiilor, netă de comisioanele legale, precum şi un randament minim al cărui nivel derivă din performanţa medie a întregii pieţe a fondurilor de pensii private obligatorii.
Statul este generator, nu antidot al inflaţiei
Inflaţia dintr-o economie este influenţată atât de politicile mone-tare ale băncii centrale, cât şi de către cele fiscale ale Guvernului, cum a fost, anul trecut, în România, majorarea accizelor la ţigări. Măsură care, potrivit BNR, a dus la ratarea ţintei de inflaţie. „Rata inflaţiei, în special în România, reprezintă un indicator greu de prognozat”, comentează CFA România. În plus, nu există, practic, în piaţa românească, instrumente investiţionale al căror randament să fie legat de rata inflaţiei, precum Treasury Inflation Protective Securities (TIPS) din Statele Unite.
„Chiar şi în cazul în care statul ar fi dispus să ofere astfel de instrumente la volumele necesare, participanţii ar deveni «prizonierii» unui singur emitent (statul român) care, neavând concurenţă, ar putea oferi randamente neatractive. În ultimă instanţă, aceasta ar fi o formă de naţionalizare a sistemului de pensii private”, se spune în comentariul CFA România.
În mai 2008, în „Strategia privind managementul datoriei publice guvernamentale pentru perioada 2008-2010“, Guvernul îşi anunţa intenţia de a emite titluri de stat indexate la inflaţie, care însă nu a fost niciodată materializată. „În scopul asigurării unor instrumente care să asigure o protecţie faţă de inflaţie fondurilor de pensii private şi nu numai, se va avea în vedere relansarea obligaţiunilor indexate la indicele preţurilor de consum (inflaţie), pe baza unor analize privind senzitivitatea veniturilor bugetare la inflaţie, precum şi a unor scenarii privind inflaţia“, se afirma în documentul citat.
Caracteristica definitorie a titlurilor de stat indexate cu rata inflaţiei este că principalul, care urmează să fie plătit de emitent investitorilor la maturitate, se majorează în timp, în fiecare an, cu un procent egal cu rata anuală a inflaţiei. În schimb, tocmai din cauza acestei garanţii, dobânda este semnificativ mai redusă, astfel încât randamentul acestor titluri poate fi şi de două ori mai redus în comparaţie cu titlurile de stat „uzuale”.