Van Gogh a murit sarac, la 37 de ani. Un tablou al lui Van Gogh costa astazi 80 de milioane de dolari. O lucrare a lui Sabin Balasa, un artist in viata, se vinde cu zeci de mii de euro. O pictura a "Micutei Picasso" valoreaza 150.000 de dolari. Nicolae Grigorescu costa 59.000 de euro. Dar tinerii artisti?

In economia de piata, domeniul inefabil numit arta are o interfata comerciala care se numeste, prozaic, cota de piata. Cota de piata este data, in principiu, de valoarea artistica, iar rapiditatea cu care o valoare artistica ajunge sa fie recunoscuta ca atare tine de conjunctura, de noroc sau de promovare. Asa au aparut impresarii si impresariatul artistic.
Vrem-nu vrem, arta este si un produs de marketing, atata timp cat trebuie sa fie cumparata. Pe de alta parte, nici nu stim prea bine ce platim: obiectul in sine sau propria noastra traire, declansata de intrarea in comunicare cu acel obiect. Acesta este, de fapt, marele paradox al artei: dam banii pe un suport material pentru a beneficia de ceva ce nu tine de materie. Acel ceva e numit, in mod conventional, mesaj. Cat costa "mesajul" si cum ajunge el la un anume pret, iata o problema care nu mai tine de metafizica, ci de bani. Vom incerca sa rezumam marea aventura a creatiei artistice in economia de piata, pornind de la un domeniu pe cat de incitant, pe atat de vast: artele plastice.

Nababi si victime
Cea mai mare ironie in destinele marilor artisti este aceea ca operele lor sunt evaluate si vandute dupa moarte la preturi ametitoare, dupa ce ei, in timpul vietii, au trait in saracie, in mizerie si, uneori, sub oprobriul public. Unul dintre cele mai dramatice cazuri a fost al pictorului expresionist olandez Vincent Van Gogh, care nu a vandut in timpul vietii decat un singur tablou (si acela cumparat de fratele sau), iar astazi picturile sale sunt evaluate la cote incredibile. "Portretul Doctorului Gachet", de exemplu, a fost cumparat de un magnat japonez, in 1990, cu suma de 82,5 milioane de dolari. Cazul Van Gogh n-a fost izolat decat prin aceea ca artistul a fost el insusi un singuratic si ca s-a sinucis la 37 de ani (in 1890). Dar aceeasi existenta de mizerie au dus-o Henri Rosseau - "Vamesul" (1844-1910), Amedeo Modigliani (1884-1920), Edvard Munch (1863-1944), Paul Gaugain (1848-1903), Henri de Toulouse-Lautrec (1864-1901), Edgar Degas (1834-1917), Paul Cezanne (1839-1906), ca sa-i mentionam doar pe cei care nu au apucat sa ajunga macar la nivelul sperantei de recunoastere sociala. Iar astazi preturile uriase la care se comercializeaza lucrarile lor au ajuns sa consterneze. Dar si mai dureros e faptul ca operele lor stau ferecate in casele impenetrabile ale unor nababi, cei care stabilesc acum preturile, urmasii acelei specii sociale arogante si insensibile care nu dadea doi bani pe capodopere atunci cand autorii lor se aflau in viata.

Picasso si Dali, doua genii galagioase
Discrepanta dintre cota de piata din timpul vietii si cea de dupa nu are nevoie de vreun comentariu. Sculptura "Micuta dansatoare" a lui Degas a fost cumparata, in 2004, cu cinci milioane de lire sterline, iar alta lucrare ("Trei tinere dansatoare") a fost evaluata, anul acesta, la doua milioane de lire sterline. "Portretul lui Jeanne Hebuterne", realizat de Modigliani in 1919, a fost vandut de Casa de licitatii Christie"s, in urma cu cateva luni, la Londra, cu 5.932.432 de dolari. O alta lucrare a sa a fost vanduta anul trecut, tot la Londra, de Sotheby"s, cu nici mai mult, nici mai putin de 31.368.000 de dolari. "Strigatul" si "Madonna", doua dintre operele celebre ale norvegianului Edvard Munch (pionierul expresionismului), au fost evaluate la aproape 20 de milioane de dolari. Ele au fost insa furate, in august anul trecut, si nu au fost gasite nici påna astazi. Lucrarea "Maternitate (II)", realizata de Paul Gaugain in 1899, cand se afla in Tahiti, a fost vanduta in noiembrie 2004, de aceeasi casa de licitatii Sotheby"s, cu 39,2 milioane de dolari. Ca sa nu mai vorbim de situatii precum recenta vanzare a unui tablou de Picasso, "Baiatul cu pipa", cu fabuloasa suma de 104.168.000 de dolari. Dar Pablo Ruiz y Picasso (1881-1973), ca si Salvador Dali (1904-1989) reprezinta cazuri speciale in istoria artelor plastice. Ei si-au depasit conditia de victime ale destinului, au infruntat societatea cu propriile ei arme, s-au "rastit" la ea, au provocat-o, si-au revendicat dreptul de a trai din roadele creatiei. Au facut atata "galagie" in jurul lor, incat au obligat contemporaneitatea sa fie cu ochii pe ei. Constient sau nu, au facut auto-impresariat modern si marketing de mare clasa. Asa au reusit sa fie celebri si bogati in timpul vietii. Numai ca, spre deosebire de Picasso, conationalul sau care a avut grija sa lase urmasi, Salvador Dali a ramas singur dupa moartea iubitei sale sotii Gala (pe care i-o "suflase" in tinerete lui Paul Eluard). Asa ca a donat intreaga sa avere, de 130 de milioane de dolari, plus colectia de tablouri, statului spaniol.

Brancusi, campion en-titre al vanzarilor prin licitatie
Un alt caz "special" al artei moderne din secolul XX a fost Constantin Brancusi. S-a nascut in 1876 la Hobita, in judetul Gorj, si a murit la Paris, in 1956, cu prestigiul si recunoasterea unanima de fondator al sculpturii moderne. Anul acesta, la Londra, una dintre lucrarile sale, "Pasarea in vazduh", a atins recordul absolut al sculpturilor vandute prin licitatie: 27,4 milioane de dolari. Recordul anterior fusese detinut tot de o lucrare a lui Brancusi, "Danaida", vanduta acum trei ani cu peste 18 milioane de dolari.
Existenta sa a fost o permanenta ascensiune, ca si destinul artistic. La varsta de 11 ani a fugit din Hobita la Craiova, unde s-a angajat ca baiat de pravalie la bufetul garii. In 1894, s-a inscris la Scoala de Arte si Meserii, invatand sculptura de mobilier. Si-a continuat studiile la Bucuresti, la Scoala de Arte Frumoase, pentru ca in 1904 sa ajunga la Paris pe jos, ca un pelerin. Aici a lucrat o scurta perioada in atelierul lui Auguste Rodin, dar a abandonat repede ucenicia caci, zicea el, "la umbra stejarilor mari nu creste nimic".

Celebru in lume, interzis in Romania
A fost prieten cu Marcel Duchamp, Pablo Picasso, Fernand Leger, Jean Cocteau, James Joyce si Amedeo Modigliani. In 1920, cand lucrarea sa "Printesa X" a fost expusa pentru prima data la Paris, la Salonul Independentilor, Picasso nu s-a putut abtine sa exclame: "Uite un falus!". Nimeni nu observase pana atunci asemanarea, nici la Paris, nici in SUA, unde fusese, de asemenea, expusa. Lucrarea a fost scoasa imediat din expozitie si a fost nevoie de interventii speciale pentru a fi readusa. Dar reactia lui Picasso a declansat o confuzie estetica la limita derizoriului, care persista si astazi. O alta intamplare celebra este legata de procesul intentat de Brancusi vamesilor americani. In 1926, incercand sa introduca in SUA una dintre variantele de metal ale "Pasarii in zbor", sculptorul s-a pomenit cu lucrarea sa catalogata in actele vamale drept "elice de metal" si pus sa plateasca o taxa de 600 de dolari. A urmat un rasunator proces, castigat de Brancusi, care a dus astfel, prin precedent legal, la definirea artei moderne.
Pana in anii "60, Constantin Brancusi era interzis in Romania, desi construise inestimabilul complex monumental de la Targu-Jiu (Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana fara sfarsit). Era considerat artist decadent. Iar cand a vrut sa lase mostenire statului roman atelierul de la Paris, darul sau a fost respins. Mahnit, Brancusi a renuntat la cetatenia romana si a donat tot ce avea statului francez. Astazi, atelierul lui se afla, intact, langa Centrul Pompidou din Paris. A murit in 1956, cetatean francez.

"Magazinul de vopsele" al lui Sabin Balasa
Un alt mare pictor roman cu cota internationala este Victor Brauner (1903-1966), desi lucrarile lui oscileaza, deocamdata, de la 50.000-70.000 de euro pana la nivelul sutelor de mii. Unul dintre cel mai bine cotate tablouri ale sale este "L"étrange cas de monsieur K", evaluat de specialisti la 700.000 de euro. De altfel, in afara de Brancusi, este singurul artist roman vizat cu seriozitate de falsificatori. Trei dintre lucrarile sale (autentice), "La Contemplation", "Personaj fantezist" si "Personaj feminin din profil", se afla in colectia privata a fostului premier Adrian Nastase.
Un pictor de top, de data asta in viata (si cel mai controversat, se pare), este si Sabin Balasa. Picturile lui se vand, in Romania, cu 20.000-30.000 de euro, dar ajung si la 100.000. Principala sa opera este seria de 21 de picturi murale intitulata "Galaxia iubirii", din holul Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi, pentru care a fost onorat cu 200.000 de dolari. Prea mult, dupa parerea confratilor si a criticilor! In privinta inventivitatii cromatice pe care maestrul si-o declama, criticii sunt mai mult decat caustici: "Albastrul sau e o culoare de magazin de vopsele, de drogherie, nu o culoare plastica", il ironiza, nu de mult, in "Cotidianul", criticul de arta Pavel Susara. E metafizic cu mijloace elementare, de aici se si naste kitsch-ul. A gasit cele mai facile solutii de a seduce prin infractiune". Dar, pana la determinarea estetica a termenului "infractiune", Sabin Balasa continua sa fie bine platit. Astfel, dupa unele zvonuri care circula in cercurile mondene si aparute in presa, cunoscutul om de afaceri Irinel Columbeanu i-ar fi dat un milion de dolari pentru decorarea somptuoasei sale locuinte de la Snagov. Sabin Balasa a fost, de altfel, si profesorul de pictura al Annei Lesko, fosta iubita a miliardarului. Nu se stie daca lectiile au intrat in pret...

Fenomenul "Micuta Picasso"
"Cota de piata a unui artist o da valoarea. Iar valoarea se castiga in timp, prin conjugarea actiunii a trei factori importanti: critica, prezenta in expozitii si publicul", ne-a declarat scriitorul si cineastul Grid Modorcea, autor, printre altele, al unei carti incendiare, "Apocalipsa dupa Brancusi". Dar daca, in cazul maestrului de la Hobita, cei trei factori s-au complementat lent si cu pretul multor neajunsuri, destinul a fost generos cu Alexandra Nechita, copilul-minune al picturii romanesti, supranumita "Micuta Picasso". Si criticii, si expozitiile, si publicul au iubit-o. La numai 20 de ani (pe care ii va implini in august), tablourile ei se vand in SUA, tara al carei cetatean este, cu 150.000 de dolari, iar cota artistei este in crestere. Alexandra a parasit Romania, impreuna cu parintii ei, in 1987, cand avea numai un an si jumatate. A inceput sa picteze de la doi ani, iar la opt ani a avut prima expozitie. Ca si in cazul lui Brancusi, ascensiunea ei a fost constanta, dar mult mai usoara si mai rapida.

Topul celor mai "vanduti" romani
Si totusi, piata operelor plastice din Romania este aproape inexistenta. Circuitul valorilor se face greu la suprafata pentru ca nu exista un sistem coerent care sa creeze facilitati, dar prospera in subteran, prin scurgerea valorilor de patrimoniu in afara tarii si prin "productia" de falsuri. Pe de alta parte, in Romania nu exista puterea de cumparare a unor asemenea valori. De aceea, chiar si clasicii picturii romanesti se vand greu si la preturi relativ mici. Intr-un top realizat de casa de licitatie "Apollo" din Bucuresti, cele mai scumpe zece tablouri vandute din 2000 pana acum sunt urmatoarele: "Fata culcata in iarba" (Nicolae Grigorescu) - 59.900 euro; "Ciobanas" (Nicolae Grigorescu) - 55.329 euro; "Nud vazut din spate" (Nicolae Tonitza) - 51.980 euro; "Fata cu cobilita" (Nicolae Grigorescu) - 46.652 euro; "Cap de tarancuta cu tulpan galben" (Ioan Andreescu) - 43.093 euro; "Fata cu oglinda" (Nicolae Grigorescu) - 39.666 euro; "Car cu boi" (Nicolae Grigorescu) - 38.028 euro; "Vara in plin soare la amiaza" (Nicolae Grigorescu) - 36.090 euro; "Un calaras" (Nicolae Grigorescu) - 31.600 euro; "Car cu boi" (Nicolae Grigorescu) - 29.900 euro. Deci, din zece tablouri vandute cu peste 29.000 de euro, opt sunt de Grigorescu, unul de Tonitza si altul de Ioan Andreescu. Nici un Luchian, nici un Pallady, nici un Aman...

Cine vine din urma?
Dar cum poate trai un pictor din opera lui? Cum o vinde? Cui o vinde? Cine o cumpara? Pana si graficianul Stefan Popa Popa"s, intrat in Cartea Recordurilor, e cotat, in galeriile virtuale de pe Internet, la cateva sute de euro. Iar o pictorita de mare finete precum Paula Tudor isi vinde uleiurile cam la acelasi pret. Depasesc putin bariera de 1.000 de euro Constantin Piliuta (4.000-5.000 de euro), Aurel Contas (1.250), Rodica Toth Poiata (1.300) si Daniel Balanescu. Acesta din urma, un artist tanar, are un mesaj interesant, de revolta chinuita, mergand pana la autonegare, intr-un limbaj plastic coerent, cu o cromatica densa si tusa sigura. Balanescu reuseste cu greu sa-si ridice cota pana la 5.200 de euro, dar numai la comenzi din afara. Are lucrari in colectii private din Romania, Luxemburg, Belgia, Germania, Franta, Canada, Israel, SUA, Kuweit. Este, cum s-ar zice, o speranta a plasticii romanesti. Ca atatia nenumarati artisti romani talentati, a caror cota de piata asa se numeste: speranta.