Femeia lui... femeia mea, bărbatul ei... bărbatul meu

de Andra Dumitrescu in Recomandari pe 26 Februarie 2010, 18:09

  • print
  • rss

Inspirat de piesa englezească „Closer“ de Pa­trick Marber, filmul lui Mike Nichols ob­ţine două Globuri de aur în 2005 pentru rolurile  secundare (Natalie Portman şi Clive Owen). Cu o temă foarte actuală şi  căutată de un public interesat tot mai intens de evoluţia re­laţiei de cuplu (de ce oare?), piesa se joacă şi pe scena Teatrului Foarte Mic, cu o distri­bu­ţie despre care e greu de crezut că ar putea da greş. Pe fondul unor încurcături conjugale şi - aproape evident - extra... conjugale, două cu­pluri trec prin combinaţii multiple din ne­voia permanentă de a trăi altceva, cu altcineva. Dan, ziaristul-redactor de anunţuri mortuare - care se visează scriitor încercând cu trudă sa-şi termine romanul, se îndrăgosteşte de Alice, stripteuză, tânără şi frumoasă - un fel de muză -, cea pe care o părăseşte la un moment dat pentru mai rafinata Anna, artist fotograf, angajată să-i facă poze pentru coperta romanului. Doar că, în timp ce relaţia celor doi începe să capete formă, Anna îl abando­nează pentru Larry, un simpatic medic sto­ma­tolog cu care se şi căsătoreşte. Mişcarea însă nu durează, atracţia este mai puternică, aşa că cei doi - Dan şi Alice - revin la fostele sentimente, devenind amanţi, iar povestea se în­câl­ceşte şi mai mult. Scenografia Imeldei Manu contribuie la acest amestec al poveşti­lor prin micile neajunsuri ale împărţirii su­pra­feţei de joc, în care amestecă spaţiile des­tinate fiecărei secvenţe, totul suprapunân­­du-se parcă acestei încurcături... în patru. Ac­tor cu experienţă, Gheorghe Visu ştie să preia latura umoristică a textului, conturân­du-şi personajul cu soliditate (Larry, cel care înţe­le­ge şi acceptă că este părăsit, dar care se simte şi vinovat în acelaşi timp). Cu feminitate, Ana Ioana Macaria compune personajul Annei, cu o combinaţie între nesiguranţă in­te­­rioară şi lup­ta cu sine pentru sentimentele pe care nu le poate stăpâni. Mai puţin convin­gă­tori sunt Mihaela Mihăescu (mizează prea mult pe schemele-şablon ale femeii uşoare) şi Marius Capotă, deşi există în montare scene ofertante pentru cuplul interpretat de cei doi ac­tori. Ilinca Stihi, cea care şi-a asumat regia a­cestui spectacol, realizează o montare cu­rată, în care abordează cu umor haosul unor sentimente nestăpânite.
 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net