Cum te-ndepărtezi de centru, casele devin mai mici, mai modeste, curţile mai mari, mai aerisite. Acolo, în curte, păcălită de timpul mincinos dulce, o  magnolie stă gata să înflo­reas­că. Îi face pereche una desenată, deja înflo­rită, pe primul perete pe care-ţi cad ochii când intri. Altfel, locanda e mică, două cămăruţe şi una de legătură cu o singură ma­s­ă. O să fie mai mult loc la vară, în grădină. Deco­raţie din nou minimalistă, mese rotunde, gheridoa­ne şi mă­suţe, lămpi şi lampadare. Când păşeşti în locul acesta, te afli ca în poezia lui Barbilian, în­conjurat de gasteropode, din acelea cu co­chilie şi din­tre acelea fără, dar cu chip uman. Multă lume şi nu oricine: un fost ministru, un ex-fotbalist, câţi­va foşti bărbaţi. Ai putea crede că eşti la un ver­nisaj, dar ioc, e doar un restaurant, azi la modă. Abia reuşesc să mă strecor cu Mihai şi C. la o masă la care am fost primiţi din milă de A. şi F. Stu­diem meniul plaivazat pe o ardezie. Spre fran-ţu­zesc, deşi există în listă ceva feluri fanteziste (fondue lorraine, de exemplu). Ca să intrăm în materie, eu comand o duzină de melci burgunzi, C. - o supă de praz cu găluşti şi Mihai - o bere. Melcii au sosul co­rect, dar au fost „overcooked“, ceea ce îi face puţin cauciucaţi. Dar adevăratul test abia începe, căci felul al doilea e totul. Pentru C. va fi un es­ca­lop de pui cu spanac. Mă rog, era bun, dar oricine ar trebui să poată să confecţio­neze fără prea mare dificultate acest fel. Pentru Mihai şi pentru mine  alegerea e clară de la în­ceput: confit de canard. Dar aici nedumerire: de ce cu varză? Ade­vărata menire a acestui fel este de a sta alături de cartofi după reţeta ora­şului Sarlat din Perigord, renumitele  „pom­mes sarladaise“, cartofi cu usturoi şi pătrunjel prăjit care tocmai au făcut o baie fierbinte în gră­sime de raţă sau gâscă. La desert doar eu m-am aruncat la un „nougat glacé“, excelent de altfel. Pivniţa? O construcţie mai mult emo­ţională decât raţională cu vinuri corecte şi unele oarecare. Eu am băut un Sauvignon Blanc de Tirol la carafă şi nu mi-a părut rău. Serviciul? Ama­bil, competent, dar lent, cu prea multă aş­tep­tare între feluri. E adevărat că era plin, dar poate aceasta să fie o scuză? Eu mă îndoiesc! O notă 8 pentru în­cu­rajare, nu meritată în tota­litate, dar mai arătoasă la palmares decât un 7 plus. Şi sub condiţia de corijare a erorilor, fi­reşti, de început.

Escargot
✔ Str. Toamnei nr. 101
✔ Tel.: 021.201.71.33
✔ 300 de lei pentru trei persoane