Deşi Banca Naţională a redus dobânda de politică monetară cu peste trei puncte procentuale pe parcursul anului trecut, de la 10,25 la 7% în prezent, cu scopul declarat de a ajuta economia prin relansarea creditării, efectul a fost nul până în prezent. Populaţia nu a plătit rate mai mici la creditele în lei contractate anterior, ci mai mari, pentru că băncile au majorat dobânzile dând vina pe criză. Nici împrumuturile noi în moneda naţională nu s-au dovedit atrăgătoare, cu toate că instituţiile de credit au mai redus costurile, aşa încât volumul de credite continuă să se reducă. Pe de altă parte, creditele în valută se dovedesc mai competitive, iar bancherii anticipează că acest avantaj se va păstra şi în perioada următoare.

 

 

Persoanele fizice care au de rambursat credite în lei plătesc în continuare rate mai mari decât înainte de izbucnirea crizei, în ciuda măsurilor de relaxare a politicii monetare luate de BNR pe parcursul anului trecut. Costul creditelor nu a scăzut, ba chiar s-a majorat faţă de 2008. Dobânda medie la creditele în lei din sold a rămas în medie la 17,11% la finalul lui 2009, faţă de 16,59% la sfârşitul lui 2008 şi 14,23% în 2007. Ciudat este că cea mai mare scumpire nu s-a consemnat la creditele de consum, mai riscante, ci în cazul împrumuturilor pentru locuinţe, a căror dobândă a urcat de la 10,74 la 11,4%.

 

Băncile şi-au permis să scumpească împrumuturile vechi în ciuda intrării în vigoare, de la începutul anului precedent, a unei legi a protecţiei consumatorilor care interzice instituţiilor de credit să modifice dobânzile conform propriilor interese, ci doar în funcţie de indicii pieţei. Contractele de credit încheiate de bănci cu persoanele fizice s-au dovedit astfel a fi în defavoarea acestora, ceea ce a fost mai puţin cazul companiilor, unde costul finanţărilor s-a stabilit în principal ca sumă dintre o marjă fixă a băncii şi evoluţia indicelui dobânzilor interbancare în lei (ROBOR).
În consecinţă, dobânda la creditele în sold acordate societăţilor nefinanciare au scăzut de la 18,34% la finalul lui 2008 la 16,06% în decembrie 2009. Cu toate acestea, finanţările în lei pentru companii se menţin extrem de scumpe faţă de 2007, când dobânda medie era de 11,84% sau de 13,34% în 2006.

Tot cu 3,25 puncte procentuale a fost redusă şi dobânda-cheie a Băncii Centrale Europene în euro, de la 4,25 la 1% în prezent, însă procesul de relaxare monetară a început din octombrie 2008, imediat după declanşarea crizei financiare mondiale, în timp ce BNR a reacţionat cu mai bine de trei luni întârziere, în februarie 2009, şi cu o reducere de doar 0,25 puncte, faţă de 0,5 puncte în cazul BCE.

Numai că efectul scăderii dobânzilor în euro s-a transmis imediat în piaţa creditării persoanelor fizice şi juridice din România, unde împrumuturile în monenda europeană rămân predominante faţă de cele în lei. Astfel, dobânda creditelor vechi în euro acordate de bănci populaţiei s-a diminuat de la 8,65% la sfârşitul lui 2008 la 7,65% în decembrie 2009, fiind cu aproape 10 puncte mai mică decât cea în lei. Costurile creditelor în valută pentru companii s-au diminuat şi mai mult, de la 7,63 la 5,97%.

 

Avantajul competitiv al finanţărilor în euro s-a văzut şi în privinţa creditelor noi acordate de bănci, pe fondul scăderii mai substanţiale a dobânzilor şi aprecierii leului. În consecinţă, soldul creditelor în lei contractate de populaţie s-a diminuat cu două miliarde de lei, de la 40,5 la 38,5 miliarde de lei la finalul lui 2009, în timp ce volumul împrumuturilor în valută, calculat în euro (fără influenţa aprecierii leului de la 4,7 la 4,1 lei) a crescut de la 13,2 la 14,6 miliarde de euro. Creditele tip „Prima Casă” au jucat aici rolul principal, întrucât şi la acestea dobânzile în euro sunt mult mai mici decât cele în lei. Fapt care-l determină pe preşedintele OTP Bank, Laszlo Diosi, să se întrebe: „Dacă vorbim serios de stimularea creditului în lei, de ce Prima Casă avantajează împrumuturile în euro?”. Preşedintele INB Bank, Mişu Negriţoiu, consideră că împrumuturile în euro se vor menţine în continuare mai competitive decât cele în lei, iar BNR va avea o misiune grea cu o politică monetară în lei pe o piaţă a creditelor dominată de valută.