Costurile mari cu amenajarea circuitelor de gaze, apă şi curent electric conduc la predarea cu întârziere a multor apartamente din compl­e­xu­rile rezidenţiale noi. La acestea se adaugă deseori şi birocraţia furnizorilor de utilităţi. Nu în ultimul rând, amânarea ţine de lipsa de profesionalism sau de puterea financiară a dezvoltatorilor. Până la reglarea problemelor, proaspeţii locatari se încălzesc cum pot.
Nu doar ridicarea ansamblurilor depinde acum de banii clienţilor, ci şi racordarea la utilităţi. Mulţi dez­voltatori de ocazie nu au putere financiară sau nu au motivaţia de a racorda la utilităţi ansamblurile construite pentru că nu au strâns suficienţi bani de la clienţii finali. Or, ra­cordarea la utilităţi e cu atât mai dificilă cu cât numărul contractelor sem­nate este mai mic şi distanţa pâ­nă la obiectiv e mai mare. Pe de altă parte, nu doar dezvoltatorii fără ex­perien­ţă se confruntă cu asemenea proble­me. Există proiecte mari şi dezvoltatori bine poziţionaţi asupra cărora îşi pun amprenta birocraţia furnizorilor de utilităţi sau lipsa de profesio­nalism a celor care efectuea­ză lu­cră­rile preliminare racordări­lor.

Dezvoltatorul trebuie „să se descurce“
În mod normal, orice dezvoltare imobiliară trebuie să aibă, încă din faza de proiect, toate aprobările ne­ce­sare, precum şi termenele de exe­cu­ţie. „Înainte de punerea în practică a unui proiect trebuie făcut un studiu în perspectiva racordării la utilităţi, puterii electrice necesare res­pectivului complex de locuinţe“, declară Dragoş Vrânceanu, mana­ging partner la Romanian Property Fund (RPF). „Sunt însă foarte mulţi bani la mijloc plătiţi... unde trebuie. Aşa se ajunge în situaţia în care exis­tă cartiere cu presiune foarte redusă la apă sau gaze“, adaugă Adrian Crivii, preşedinte Darian DRS.
Foarte multe aprobări depind doar de cât de bine se descurcă dez­vol­tatorul pentru a le obţine şi mai puţin de viabilitatea proiectului. „A­ceşti dezvoltatori descurcăreţi ape­lea­ză rar la un project manager şi es­ti­mează foarte deplasat timpii de pre­dare. Iar cumpărătorii ajung
să accepte aproape orice, după luni sau ani de amânări“, explică Mircea Cleciu, Director general al Neocasa. „Există dezvoltatori cărora le este foar­te greu financiar să racordeze blo­cul la utilităţi, care costă destul de mult, până nu au o masă mare de cumpărători“, precizează el. Nu pu­ţine au fost cazurile în care evaluatori pentru achiziţii prin „Prima Ca­să“ au refuzat să meargă la apartament, ştiind că respectivele locuinţe nu sunt complet echipate cu utilităţi.

Birocraţia furnizorilor
Vina pentru amânarea racor­dă­rilor nu este mereu şi complet a dezvoltatorilor. „Există frecvent o mare birocraţie în cazul furnizorilor de uti­lităţi. Aceştia spun în primă in­stanţă că totul se rezolvă la timp şi cu anumite costuri, dar, la final, perioada şi costurile se dovedesc mult mai mari“, declară Cleciu. „O explicaţie ar fi şi faptul că anumiţi furnizori au zone cu monopol şi nu se tem că se apelează la alţii“, adaugă Cleciu.
O altă problemă o reprezintă fir­mele care „aduc“ utilităţile la poartă, după cum ne-a declarat Gilda Co­man, administratorul proiectului Valea Doftanei. „Vina noastră exclusivă a fost aceea că nu ne-am ales bine firmele cu care am colaborat pen­tru branşarea la utilităţi“, a explicat ea. Aceste firme nu dau întotdea­una dovadă de profesionalism, fac lucrările de mântuială sau le întâr­zie nepermis de mult.
La toate aceste aspecte se adaugă, în cazul reţelelor electrice, faptul că sunt vechi, construite pentru a de­servi mai puţine locuinţe şi, chiar dacă marii furnizori au promis in­vestiţii în up-gradarea reţelelor, procesul merge mult mai lent decât dezvoltările imobiliare. Aglomerările pe reţele au drept rezultat căderi frec­vente de curent şi întârzierea recep­ţiilor noilor posturi electrice în ve­derea racordărilor ansamblurilor re­zi­denţiale.

Exemple concrete
Proiectele rezidenţiale care li­vrea­ză cu întârziere unele utilităţi sunt extrem de multe, dar atât peri­oadele de întârziere, cât şi motivele invocate diferă de la caz la caz.
Proiectul Valea Doftanei din Dru­mul Taberei mai are trei luni până la finalizare, susţin reprezentanţii dezvoltatorului. „Cele câteva familii mutate deja sunt alimentate la cu­rentul din şantierul complexului. Ne bucurăm totuşi că suntem pe ultima sută, după amânările de peste un an“, a declarat Gilda Coman, admi­nis­tratorul proiectului. Din cele trei blocuri, la primul se lucrează doar la părţile comune, zugrăveli şi retu­şuri, al doilea e finalizat în proporţie de circa 85%, iar la al treilea dezvoltatorul aşteaptă vreme mai bună pentru zugrăveli. „Zugrăvelile nu merg fără căldură, iar noi încă nu avem gazele legate. Avem deja rezolvată pro­blema cu Distrigaz, s-au mutat capetele branşamentelor. În privinţa curentului electric, postul de transformare deja există, aşteptăm ca Enel să facă recepţia asupra postului ca să ne putem racorda“, adaugă Co­man. „Am semnat contractul pentru al doilea bloc, mai au de pus obi­ec­tele sanitare şi de făcut câteva re­tu­şuri la mine în apartament. Nu ştiu în ce lună o să mă mut, m-am cam săturat de promisiunile lor“, ne-a spus un cumpărător care a vrut să rămână anonim.
Un alt proiect pentru care uti­lităţile nu au fost o prioritate este Brân­cuşi Residence. Lucrarea la cele trei corpuri a început în prima ju­mătate a anului 2008 şi a avut mai multe promisiuni de finalizare pentru anul trecut. Nu se ştie cu siguran­ţă când se va finaliza, iar dezvoltato­rul Conimpex nu a vrut să ne comunice acest lucru. Sigur e că puţinii lo­catari trebuie să mai aştepte în frig ra­cordarea la gaze, care ar putea veni odată cu căldura de afară.
Vitan Platinum Towers este unul dintre proiectele apreciate de cum­pă­rători pentru plasament şi aspectul apartamentelor, şi mulţi şi-au fă­cut rezervări încă din 2007. Proiectul aşteaptă o îmbunătăţire a vremii pen­tru ca Distrigaz să alimenteze complexul. „Dificultăţile cu racordarea la gaze au fost date de faptul că o stradă care apare pe un PUZ nu e trecută în nomenclatorul străzilor şi atunci cei de la Distrigaz nu pot tra­ge conducta. Pe de altă parte, din decembrie până acum nimeni nu sparge strada şi mai ales nu execută lucrări din cauza temperaturilor scă­zute (trebuie să fie minimum 5 gra­de)“, au declarat reprezentanţii dezvoltatorului. Aceştia speră că problema se va rezolva la finele lunii. Tot legată de gaze e şi problema parcării, a cărei poartă, dacă se deschide, ar putea conduce, pe vremea aceasta, la îngheţarea unor sisteme complicate cu apă, folosite pentru a proteja an­samblul de incendiu. „Nici măcar în maşină nu pot să cobor să mă în­căl­zesc, că o parchez pe unde apuc. În­că nu avem acces la parcare. Sunt însă mulţumit de cum arată apartamentul şi, după câte observ, lucru­ri­le încep să se rezolve“, a declarat un proaspăt locatar care a vrut să-şi păs­treze anonimatul.
Tot în această zonă se află un alt proiect, Vitan Residence, început mai târziu. Acesta are o uşoară întâr­ziere la livrare, programată iniţial pentru octombrie 2009. „Proiectului îi mai lipseşte curentul, care o să vi­nă în zilele următoare. Cei care lo­cuiesc acolo sunt ţinuţi pe curent de şantier, pe care-l plătim doar noi“, a declarat Dragoş Vrânceanu, mana­ging partner la Romanian Property Fund (RPF). Spre deosebire de pro­iectul vecin, cei de la Vitan Resi­den­ce au avut norocul ca strada pe care urmează să vină gazul să existe şi pe harta autorităţilor.