Săptămâna trecută am aflat că găinile stresate au ajuns în şomaj. Nu le mai cumpără nimeni ouăle. Da, un doctor zice că sunt toxice. Eu nu mai înţeleg: păi, dacă e să nu mai mâncăm nimic făcut de cineva stresat, înseamnă că s-a terminat cu gătitul acasă! Vine soţia obosită, o întrebi „Ce ai, dragă?”. „Sunt stresată.” „Aoleo, să nu cumva să găteşti, că murim cu toţii!”
În altă parte, în America, un cetăţean enervat pe taxe s-a urcat în avion şi s-a prăbuşit cu el peste clădirea Fiscului, să-i înveţe minte pe-ăia dinăuntru. Acum, eu înţeleg de ce avem noi impozite aşa de mari. Păi nu le e frică de nimic ăstora de la Fisc! Vă daţi seama cum ar suna un protest din ăsta la noi? „Ion Georgescu a intrat cu bicicleta în viteză peste serviciul de impozite de la primărie. Un geam s-a crăpat uşor la un colţ”. Cine să se sperie de aşa ceva?
Cam astea sunt ştirile de săptămâna trecută. A, ba nu, mai e Marian Vanghelie, care spune că liderii PSD şi-ar vinde nevestele pentru funcţii. Eu zic că Marean ar fi trebuit să treacă de mult la islamism. Cu patru neveste pe piaţă, sigur ieşea preşedinte!
Da’ apropo de găini, că de la ele am plecat. Nu e niciun amuzament pentru producătorii de ouă de la găini ţinute în cuşcă. Am înţeles că vânzările s-au redus cu 30 la sută din cauza unui doctor. Unul singur. Care a spus că ouăle al căror marcaj începe cu cifra trei sunt toxice.
Ştirea e mai veche, să ştiţi. Însă la început nu s-a impacientat nimeni. Companiile producătoare n-au reacţionat, au stat liniştite ca găina, pardon, struţul, cu capul în nisip, crezând că-i o furtună în paharul cu apă sfinţită al net-ului.
Ei bine, nu mai e. Consumerismul şi critica bunurilor de consum au intrat pe uşa din faţă în planul de marketing de la noi, poate chiar cu acest incident. Iar firmele care nu se prind la timp de o criză (indiciu: în prima oră) riscă să plătească fiecare minut care trece degeaba la valoarea lui în aur, nu în ouă.
Acum vreo 30 de ani, Ralph Nader a scris o carte despre o maşină americană - Chevrolet Corvair - care se conducea atât de prost încât pierdeai controlul chiar fără mare efort, în curbe. Motorul era pus aiurea din proiect, centrul de greutate nu era unde trebuia să fie ca să rămâi pe drum, chestii de genul ăsta… General Motors s-a prins abia când cartea a ajuns bestseller şi, deşi l-a dat în judecată, a fost nevoită până la urmă să scoată din fabricaţie maşina.
Nu ştiu dacă doctorul cu pricina are dreptate sau nu în privinţa găinilor şi stresului. Dar ştiu că dincolo de găini sunt o mulţime de companii cam prea relaxate. Unele care cred că două vorbe pe un blog sau într-o carte nu contează prea mult şi pot fi ignorate, mai ales dacă ai o tonă de publicitate în fiecare lună, pe toate gardurile şi sticlele televizoarelor.
S-au dus vremurile alea. Acum suntem cu toţii în piaţă (una virtuală) şi toţi putem striga când nu ne place ceva, chiar dacă n-avem dreptate.
Scapi doar dacă stai cu urechile ciulite la şoapte. Şi vorbeşti imediat. Că atunci când începe zgomotul mulţimii, e ca şi cum ai încerca să scoţi ouăle din tigaie şi să le pui la loc în coajă…
