...Câtă dreptate avea Lucian Blaga! Şi cât de potrivită e această vorbă de duh acum. Minciuna guvernanţilor că criza s-a sfârşit, spusă la finalul campaniei electorale, pentru a da un imbold populaţiei să voteze continuitatea, în ideea de a nu fi periclitate „cuceririle“ în materie de programe anti-criză, iese acum la iveală ca untdelemnul din apă. Deunăzi revedeam şi reascultam declaraţia preşedintelui reales privind ieşirea României din criză, făcută la TVR. Urmată de cea a premierului care, de asemenea, încerca să ne facă optimişti pentru că, iată, criza a fost învinsă.
Poate că aceia care au crezut sunt, de fapt, naivii, nu cei care au făcut aceste afirmaţii emfatice şi departe de realitatea economică. Nu s-a precizat care criză: politică, guvernamentală, stelară sau... banala criză de sciatică? Una dintre crize le trecuse politicienilor, şi atunci ei s-au simţit datori să ne comunice vestea cea bună. Vestea cea rea este că, pentru prima dată în istoria postdecembristă, miniştrilor cabinetului Boc li se interzice să explice populaţiei măsurile care se iau sau cele viitoare, într-un program de guvernare pe care ni-l dorim cu toţii coerent şi eficient.
Este, de asemenea, pentru prima dată în istoria de după ’89 când cei din fruntea ministerelor dau câte o declaraţie lapidară sau se obosesc să trimită un fax, iar în rest e o linişte care nu prevesteşte nimic bun. Presa, după cum ar trebui să ştie şi domniile lor, nu are propriile capricii - şi chiar dacă le-ar avea ar putea fi ori trecute cu vederea, ori chiar ignorate -, presa este cureaua de transmisie între guvernanţi şi cei care i-au ales. Cu alte cuvinte, cabinetul Boc nu vrea ca românul de rând să afle ce-i trece premierului prin cap, ce măsuri luate îi vor schimba cetăţeanului viaţa, încotro ne îndreptăm şi dacă putem spera la soluţii înţelepte în stare să genereze un trai mai bun.
Respect decizia domnului Boc de a se adresa doar din studioul unde a avut loc saga Elodiei, precum şi din platoul unde a tronat Cicciolina. Dar a ignora că publicul - indiferent de culoarea politică şi indiferent de preferinţele programelor de televiziune - trebuie informat, doar pentru că întrebările mai incomode irită, este deja o situaţie care a mers mult prea departe. Şi care, cu siguranţă, nu trece neobservată de către ambasadele ţărilor occidentale la Bucureşti.
Este tot un fel de cenzură, doar că una cu faţă umană. Discut cu tine, măi presă, doar când vreau eu şi cum vreau eu! Cititorii, ascultătorii şi telespectatorii tăi mă lasă rece! Cam asta este politica de comunicare a actualului guvern. Şi-atunci, de ce ne mai mirăm că, pe de o parte, nesătuii de la Fondul Proprietatea se lăfăie în salarii şi bonusuri de mii şi chiar zeci de mii de euro, iar la Etno TV - televiziunea campaniei prezidenţiale de succes - politicieni de la putere mint de-ngheaţă şi Marea Roşie că ei de fapt vor să taie pensiile nesimţite?! Măcar atât să facă, vezi Doamne, adică dreptate socială, dacă nu se pot angaja să crească nivelul de trai al pensionarilor, aşa cum urlau la portavoce în campaniile electorale.
Şi pentru că am început cu o consideraţie a lui Blaga despre minciună, ca fiind vacanţa adevărului - o vacanţă pe tichet, de la doamna Udrea? -, închei cu părerea lui Mark Twain pe această temă - există trei feluri de minciuni: obişnuite, sfruntate şi statistica. Statistic vorbind, guvernanţii au dreptate. Prăbuşirea economică s-a oprit. Realist vorbind, asta nu are nimic de-a face cu chinu-rile prezente şi viitoare ale românilor, de a re-cupera tot răul produs de incompetenţa celor care ne-au condus pe timp de criză şi ne-au afundat mai mult decât a făcut-o crahul mondial însuşi. Vorba lui Vlădescu: nu Ministerul Finanţelor va scoate ţara din criză, ci românii. Adânc!
