Scutul rusesc al gazelor

Preşedintele Gazprom Export, Alexander Med­ve­dev, are prevăzută pentru 17 februarie o vizită la Bucureşti, reportată din ianuarie. Asemănarea de nume cu preşedintele Rusiei este doar un atu psihologic, menit să dea o aură în plus puterii de care dispune „trimisul“ celei mai mari companii gaziere din lume. Dosarul colaborării româno-ruse în do­me­niul economic are capitolul principal exact în industria de gaze şi el este mereu un barometru al relaţiei politice dintre Bucureşti şi Moscova. Iată de ce vizita lui Medvedev poate fi mai importantă decât a unui ministru din cabinetul Putin, având şi consecinţă economică direc­tă, semnificativă. Încă de anul trecut au fost a­nun­ţate două proiecte co­mu­ne importante. Mi­nistrul Videanu a confirmat că sunt discuţii avan­sate pentru formarea unei so­cietăţi mixte cu Gazprom pentru o capacitate mare de înmaga­zinare pe teritoriul României, aflată în stadiu de proiect încă din ministeriatul lui Codruţ Şereş. Mai nouă este ideea construirii unei centrale elec­trice amplasate probabil la Brăila, care să funcţioneze cu gaz rusesc, investiţia fiind a Gaz-prom şi a unui operator român. Dacă aceste pro­iecte industriale vor trece de faza intenţiilor, a­tunci relaţia cu această companie numită de Traian Bă­sescu „Noua Armată Roşie“ poate in­tra într-o etapă nouă.
România are şi ea importanţă în desfăşurarea scutului gazier pe care Rusia îl întinde deasupra Eu­ropei. Un sfert din gazul consumat în ţările UE este livrat de Gazprom sau de subsidiare. Noile construcţii de magistrale Nord Stream şi South Stream vor mări această cotă, astfel încât scutul antira­che­tă american va avea o contrapondere la sol mai eficientă. România este o ţară de tran­zit im­portantă într-o variantă a traseului South Stream şi, conexată cu sistemul de transport prin Ucraina, un debuşeu de viitor. Nu în­tâmplător, după lă­mu­rirea învingătorului la Kiev, Gazprom doreşte să in­vestească în reţeaua de gaze din Ucraina, care are avantajul căii directe spre inima Europei. România este, de asemenea, cel mai perseverent susţinător al proiectului Nabucco, întârziat faţă de Nord Stream. Viteza anunţată de Putin pentru realizarea magistralei ce uneşte, prin Baltica, Rusia de Ger­mania - sep­tembrie 2011 pentru trecerea gazului prin conductă - amână indirect gazierul Nabucco, Uniu­nea Europeană evaluând şi răsevaluând a­cest proiect considerat prioritar în vorbe. Cele 55 de miliarde de mc de gaz injectate prin Nord Stream, în condiţiile amânării relansării industriei europene, par să fie suficiente pentru consum în perspectiva anilor 2014-2015.
Intrarea Greciei în criza financiară poate şi ea amâna proiectul Burgas-Alexandropolis, Gaz­prom a­vând opţiunea de a investi mai consistent în South Stream. Iată contextul mai larg în care trebuie să plasăm vizita lui Medvedev la Bucu­reşti. Gazprom este un vector al politicii Rusiei şi un succes al acestei vizite poate să însemne şi deschi­de­rea uşii pentru vizitele la nivelul imediat superior, adică la nivel înalt. Alternativa? Ro­mânia riscă să privească spre ruşi cu o răceală neimpusă de NATO sau UE şi să înlocuiască realismul cu în­ghe­ţul neproductiv. Una este să fii vigilent, ştiind lec­ţiile trecutului, alta este să te transformi voluntar în vârf de lance fără să ai şi scutul în dotare.