Mai mulţi oameni de afaceri români şi-au anunţat intenţia, în urmă cu 2-3 ani, de a-şi lista companiile pe Bursa din Bucureşti sau pe alte pieţe de capital din regiune. Pe creasta valului, într-o perioadă în care economia creştea, unii dintre ei şi-au angajat chiar consultanţi şi auditori în vederea listării. Criza a lovit însă edificiul pe care se lucra la deschiderea companiilor către investitorii de pe Bursă. Cu toate acestea, apetitul antreprenorilor pentru piaţa de capital nu a scăzut, momentul listării fiind doar amânat.
În perioada 2006-2008, când eco­nomia îşi luase avânt şi străi­nii aduceau miliarde de euro pentru a le investi aici, mai mulţi oameni de afaceri s-au gândit să-şi finanţeze business-ul cu sume atrase de pe piaţa de capital. Unii mergeau doar pe varianta Bur­sei de Valori Bucureşti. Alţii se gân­deau că, pe acelaşi trend de creştere, puteau da o amplitudine regională afacerilor dacă îşi listau companiile pe o bursă străină. Pieţele de capital vizate erau cele din New York, Frank­furt, Viena sau Londra. Criza financiară le-a stricat însă planurile: listarea nu a mai fost posibilă, iar ana­lizele consultanţilor şi auditori­lor au rămas în aer. Deşi acum pare o misiune imposibilă, oamenii de afa­ceri susţin că nu au renunţat la planurile iniţiale. Au amânat doar mo­mentul, spun ei.

Cine voia la Bursă
Printre companiile locale care do­reau să iasă pe pieţele de capital erau şi grupul Interagro, deţinut de Ioan Niculae, Softwin - fondat de so-ţii Talpeş, Serviciile Comerciale Ro­mâ­ne - înfiinţat de Ştefan Vuza, şi RTC, al cărui proprietar este Octa­vian Radu. Intenţia de listare fusese anunţată şi de Omnilogic, una dintre cele mai puternice firme din sectorul IT&C local. Cele mai multe vi­zau listarea în intervalul 2010-2012.
Compania Omnilogic, spre exem­plu, anunţa în 2007 că se va lista la bursa de la Londra. Firma începuse deja diligenţele în acest sens şi angajase un consultant englez, pentru a îndeplini criteriile. Operaţiunea ur­ma să fie realizată între 2010 şi 2012 fiindcă, spuneau oficialii companiei, cifra de afaceri ar fi crescut la circa un miliard de dolari, ceea ce făcea ca ponderea firmei să nu mai fie doar regională, ci şi europeană. Şi grupul SCR pregătea o mutare asemănătoa­re. Chimcomplex trebuia să iasă pe bursele din New York şi Frankfurt, iar Someş Dej la Hamburg. Pregă­ti­rea celor două companii pentru lis­ta­rea pe bursele externe era făcută de firma canadiană MFC şi filiala sa din Viena. Chimcomplex şi Someş Dej erau aproape de a în­de­plini con­diţiile pentru listare, fiind auditate timp de doi ani de KPMG şi Pricewa­terhouseCoopers.

Planurile de listare n-au fost abandonate
Tot la finele lui 2007, Ioan Nicu­lae anunţa că Amonil, Amurco, Azo­chim şi Donaw Chem vor fi coma­sate într-o societate care urma să fie listată la London Stock Exchange (LSE). Interagro era în căutarea unei firme specializate care să se ocupe atât de evaluarea viitoarei companii, cât şi de partea legală a listării pe bur­sa londoneză. După aproape trei ani, omul de afaceri spune că nu a renunţat la planurile sale. „Listarea a fost amânată până la ieşirea din criză“, a precizat Ioan Niculae pentru SFin. Noul termen pe care şi l-a acordat este de cel mult doi ani. Procesul de auditare nu s-a mai fă­cut, iar cheltuielile pentru lansarea firmei pe piaţa londoneză au fost mo­dice. „Avantajul finanţării prin piaţa de capital, faţă de înstrăinarea unui pachet de acţiuni către un in­vestitor, vine dintr-un management mai eficient şi operativ, la care se a­daugă dividende mai mari“, sus­ţine omul de afaceri. E drept, criza l-a fă­cut să privească şi spre ofertele veni­te din afara pieţelor de capital. „Avem deja discuţii cu un investitor strategic“, a arătat Niculae.
Octavian Radu îşi pregătea anii trecuţi business-ul pentru listarea la Bursa de Valori Bucureşti, proces ca­re urma să demareze după 2008. În urmă cu doi ani nu era decis dacă va merge la Bursă cu tot grupul, sau nu­mai cu o parte din acesta. RTC ana­liza mai multe variante de listare propuse de specialişti, iar discuţiile de evaluare în vederea listării se purtau cu ING Bank şi Alpha Bank. A venit însă criza şi totul a fost amânat. „Pe de-o parte, pentru că piaţa este aşa cum este, dar şi din motive inter­ne. Am fost într-o căutare continuă să vedem dacă listez tot grupul sau fie­care divizie în parte. Grea proble­mă, cu avantaje şi dezavantaje“, spu­ne acum Octavian Radu. Oricum, nu abandonează ideea. „În următoarele 3-4 săptămâni o să definitivăm pla­nul de listare şi intrăm apoi în linie dreaptă“, a declarat omul de afaceri pentru SFin.

Listare duală pentru Bitdefender
Soţii Talpeş păreau a fi cel mai a­proape de momentul listării în 2008. Planurile pentru BitDefender inclu­deau listarea unui pachet de acţiuni în 2009. Florin Talpeş se întâlnise în urmă cu trei ani cu bănci de inves­tiţii specializate în listări pe bursele de la Londra şi New York. La înce­put, omul de afaceri luase în calcul şi bursa din Tokyo, considerată „prie­tenoasă“ pentru high-tech, iar la BVB se gândea în cel mai bun caz la o listare secundară, remarcând că bur­sa de aici e mai expusă la factorul politic şi e prea mică.
Evident, criza i-a amânat planu­rile. A fost o perioadă în care investi­to­rii au devenit foarte prudenţi, mul­tiplicatorii au scăzut, economia a avut o perioadă de predictibilitate scăzută. „Acum lucrurile par că vor reintra în normal, cu o predictibilitate mult mai bună pentru urmă­to­rii 3-5 ani. Ieşirea pe bursă nu e un pro­ces de un an, ci e un proiect pe termen lung, în care listarea e doar o primă parte a proiectului: comportamentul pe bursă în anii de după listare e decisiv. Iar noi nu avem o mare experienţă de tranzacţionare pe bursă, încât să reuşim să vedem clar prin furtună. De aceea, am pre­ferat să amânăm planurile pentru o perioadă cu predictibilitate net mai mare“, spune astăzi Florin Talpeş.
Omul de afaceri şi-a propus să fa­că listarea BitDefender cel târziu pâ­nă în 2012. „E posibilă o listare dua­lă, bursa din Bucureşti nu e exclusă, dat fiind faptul că BitDefender are o reputaţie solidă în România“, expli­că acum Talpeş. Lucrurile au mers înainte chiar şi în perioada declinului economic. BitDefender a fost au­ditat la nivel de grup de una dintre companiile din Big 4 începând din 2007, an de an. Rămâne însă listarea o variantă de preferat în următorii doi ani? Sau nevoia de finanţare ar putea fi suplinită de un investitor - fond de investiţii sau investitor stra­te­gic? „Ele nu se exclud una pe cea­laltă. În 2010 vom evalua ambele va­riante: listare sau investitor“, a preci­zat omul de afaceri.
Deşi criza părea să dea bătăi de cap antreprenorilor români, ideea unei oferte publice realizate pe platforma bursieră nu a fost abandonată. Greutăţile anului 2009 i-au pus pe gânduri însă pe cei care aveau afa­ceri „coapte“ pentru piaţa de ca­pi­tal. În mintea acestora a încolţit şi ideea investitorului strategic. Rămâ­ne de văzut ce decizie vor lua anul acesta oamenii de afaceri. Listate sau capitalizate prin aportul unor in­ves­titori, companiile lor vor merge îna­inte în 2010.