La începutul lunii februarie, un zvon producea stupoare: „Evenimentul zilei” şi „Capital” vor fi vândute de trustul Ringier către grupul de presă controlat de familia Păunescu.
Joia trecută, ştirea a fost confirmată oficial. Ringier şi Bobby Păunescu au bătut palma. „Eve­­nimentul zilei” şi „Capi­tal” vor fi transferate către o compa­nie înfiinţată în acest scop - „Editura Eve­­nimentul şi Capital”. Ringier sus­ţine că astfel îşi va eficientiza por­tofoliul, dezvoltându-şi şi segmentul online. Tranzacţia include toate ac­tivităţile brandurilor şi echipele editoriale. Firma cumpărătorului va be­neficia pe mai departe de structura de publishing a Ringier România. Angajaţii disponibilizaţi vor primi pachete compensatorii. Directorul ge­neral adjunct Claudiu Şerban a de­­venit directorul general al noii edituri.

„Piaţa are potenţial!”
Motivul acestei tranzacţii (esti­ma­tă la 1,8 milioane de euro) la vre­me de criză este straniu de simplu. Bobby Păunescu a declarat pentru pa­ginademedia.ro: „Mi se pare o o­por­tunitate. (…) România este mult sub nivelul cheltuielilor de publicitate pe cap de locuitor, comparativ cu ţările din jur. Piaţa are potenţial”. La fel de ambiguă este şi componen­ţa acţionariatului editurii. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, compania e deţinută 100% de Ioan Iu­lian Simionescu, care ocupă şi func­ţia de administrator. Societatea a fost înregistrată pe 25 ianuarie 2010. Cu toate acestea, Păunescu  a declarat că Simionescu nu e decât avocatul care a înfiinţat firma. Pău­nescu susţine că el deţine 70% din acţiunile editurii, 20% aparţin firmei SPET SA, patronată de familia Pău­nescu, şi 10% lui Claudiu Şerban.
Dar iată care sunt opiniile fondatorilor „Evenimentului zilei” despre această tranzacţie.

Mihai Cårciog: Cine laudă Puterea n-are succes
„Ziarele au viaţa lor, chiar dacă-şi schimbă proprietarul. De obicei, ele au o biografie tensionată. Dar eu nu cred că e normal ca patronatul să influenţeze, într-un fel sau altul, par­tea editorială. Aici intervin deontologia şi profesionalismul fiecărui jurnalist în parte. Depinde de ce anume vrea să facă. Vrea să rămână el însuşi onest şi să fie crezut de cititorii lui sau vrea să facă un business din conştiinţa lui? Mie îmi pare rău că «Evenimentul zilei» traversează un moment atât de zbuciumat! Pentru că e ca şi un copil al meu! Sper să aibă parte de zile mai bune şi să nu dispară de pe piaţă. Dar niciodată un ziar care laudă Puterea nu are succes. Fiindcă este limpede: Puterea are datoria să facă lucrurile bine. D-aia este plătită şi mandatată!  Nu trebuie s-o lauzi pentru ceea ce trebuie să facă! Dar dacă greşeşte, trebuie imediat să-i atragi atenţia!”.

Ion Cristoiu: Trompeta PD-L
„De «Evenimentul zilei» s-a ales praful din momentul când a fost preluat de acest trust elveţian, care nu s-a priceput la realitatea românească. Au făcut din el un ziar frigid, pe care l-a dat pe mâna unei echipe formate din oameni fără talent. Din această cauză, principalul fapt din această tranzacţie nu-l reprezintă cumpărarea EVZ, ci falimentul lui. Este clar că trustul Ringier l-a vândut rapid, ca să nu ajungă în situaţia să nu mai aibă deloc preţ. Praful se va alege dacă noul patron nu încearcă să-l revigoreze aducând un nume răsunător în fruntea acestui trust. Dacă rămâne la frâie tot această conducere, alcătuită din oameni despre care eu nu am auzit în viaţa mea, EVZ va fi o simplă «Trompetă». Pe vremea lui Caragiale, ziarele se numeau «Trompete»: «Trom­peta Covurluiului», «Trompeta Bârladului». Va fi o Trompetă a PD-L. Mi-ar fi frică să mă întorc la conducerea acestui ziar fiindcă toţi s-ar aştepta la EVZ din anii ’92-’96, care se vindea în 600.000 de exemplare. Am trăit experienţa «Cotidianului», unde, după ce l-am ridicat de la 5.000 la 40.000 de copii, cititorii erau nemulţumiţi pentru că aşteptau să-l ridic la un milion. Mi-ar mai fi frică şi pentru că mâna de lucru din presă este foarte proastă. Tinerii aceştia care au pătruns în presă nu mai au un minim de entuziasm. Am înţeles că, atunci când vor să se angajeze pentru prima dată, întreabă imediat dacă au loc de parcare. Nu se întreabă dacă au talent. Cei mai mulţi nu au. Apropo de ce s-a întâmplat la EVZ: poate ar trebui o dată purtată o dezbatere în legătură cu talentul. Nu se admite că, în presă, problema se pune aşa: ai sau nu ai talent. La noi, talentul a fost înlocuit cu o prostie: deontologia. Dar respectarea deontologiei este o componentă a talentului! Şi atunci presa a încăput pe mâna unor procurori ai republicii, care, în loc să se ocupe de realitatea ce trebuie abordată în ziarele lor, se ocupă de ceilalţi colegi pe care îi critică sau îi denunţă. Eu cred că aşa-zisa criză a presei este criza ziarelor conduse de echipe”.

Cornel Nistorescu: Ziar de scame prezidenţiale
„E vorba despre un ziar special de pe piaţa românească, obligat să suporte condiţiile de viaţă şi de piaţă ale unui pro­dus tentant pentru foarte multă lu­me. A fost tentant şi pentru nemţii de la Bertelsmann, şi pentru elveţieni, a fost şi este extrem de tentant pentru fa­milia Păunescu. Mai ales pentru că i-a pus cele mai mari probleme în perioada când afacerile lui George Constantin Păunescu au devenit subiect de presă. E un ziar extrem de tentant chiar şi pen­tru Traian Băsescu. Să nu uităm că în 2004 (nu mai lucram de câteva luni la ziar), a doua zi după scrutinul din 6 decembrie, Traian Bă­ses­cu s-a prezentat la redacţia «Evenimentului zilei», a băut şam­panie şi s-a îmbrăţişat cu toţi, pentru că socotea ziarul un factor hotărâtor pentru victoria lui în alegeri. Oamenii din echipa lui spuneau atunci (eu nu am fost la petrecere, dar am auzit mărtu­ri­sirile lor) că de vreo patru-cinci ori Băsescu a socotit campania a fi pierdută fără nicio şansă şi că de fiecare dată în EVZ mai apă­rea câte ceva care le relansa speranţa. Pentru pagubele de ima­gine şi de credibilitate pe care i le-a produs lui Adrian Năstase, EVZ a fost considerat un factor de influenţă în timpul alegerilor. Deşi, până la data când am plecat - în septembrie 2004 - nu a avut niciun fel de înţelegere cu Băsescu. Dimpotrivă, eu aveam deja, de vreo doi-trei ani, o anume ostilitate faţă de primarul Bucu­reş­tiului. Deci e clar că şi pentru Băsescu, şi pentru familia Păunescu, EVZ a fost un produs media dorit. Să fie purtat la butonieră sau să stea prin curte. Lucrul acesta s-a şi întâmplat pe fondul unei căderi a pieţei româneşti de presă, pe fondul unei căderi economice a EVZ şi chiar pe fondul unor ezitări, al unor patinaje jurnalistice discrete ale ziarului. Care l-au dus la un tiraj destul de modest, l-au adus în situaţia de a încheia bilanţul anual pe minus. Cauzele sunt multiple. Una este şi faptul că EVZ a ajuns să funcţioneze cu editoriale de Patapievici, Tismăneanu şi Mihăieş, care aveau legătură cu realitatea şi cu viaţa politică doar prin ochii preşedintelui. Nu ştiu exact dacă prin cel din stânga sau prin cel din dreapta. Şi atunci era normal că ziarul de complezenţe şi scame la adresa Guvernului sau a preşedinţiei şi-a pierdut din interes şi credibilitate, din tiraj şi din încasări. Dar nu cred că va rămâne multă vreme sub controlul odraslei familiei Păunescu, al acestei beizadele artistice, care a ratat toate proiec­tele pe care le-a încercat. Sunt sigur că nu va sta prea mult nici sub influenţa lui Radu Moraru. Ci va trece într-un trust de presă clar, declarat, conturat, sub controlul sau chiar în proprietatea lui Traian Băsescu. Asta este destinaţia finală”. 


CITEŞTE: Creşterea şi decăderea imperiului EVZ