După o perioadă în care instituţiile de credit au restructurat împrumuturile devenite pentru mulţi o po-va­ră, acum trag linie şi socotesc: cei care nu pot plăti vor fi executaţi silit, e verdictul bancherilor. „Nu prelungim agonia unui bolnav, chiar dacă recuperăm doar 20-30% din creditele de consum.“ Şi clienţii vor avea de pierdut: imobilul ipotecat poate fi vân­dut de bancă cu 25% sub valoarea de piaţă, iar dacă suma nu aco­peră valoarea restanţei, riscă să piardă şi alte bunuri sau o parte din venituri.
„Problema mea e urmă­toa­rea: Am un credit la bancă, am avut probleme la un mo­ment dat şi nu am plătit o pe­­rioa­dă. Când am vrut să reiau plă­ţile, banca mi-a spus că a cesio­nat împrumutul unei firme de re­cu­perare de creanţe şi cu ei trebuie să discut în continuare. Aceştia m-au chemat să semnăm un acord de evitare a execu­tării silite, în ur­mă­toarele condiţii: timp de 11 luni plătesc o rată fixă, iar în a 12-a lună trebuie să achit restul da­toriei, în cazul meu 32.000 de euro. Dacă nu pot plăti, mă execută. Dacă nu semnez planul de eşalo­nare, mă execu­tă silit acum. Dar eu nu pot plăti toa­tă suma şi nu vreau să pierd lo­cu­inţa. Ce fac?“, întreabă cli­entul u­nei bănci.

Boală lungă, moarte sigură
„Clientul respectiv s-a trezit prea târziu. Singura opţiune este să negocieze cu firma de recuperare a cre­ditului o soluţie cât mai conve­na­­bilă pentru el“, spune Cornel Co­jocaru, purtătorul de cuvânt al BCR. Res­tan­ţierul nu mai are nicio speranţă pentru a reveni în situaţia de a relua plata ratelor, conform sca­­denţarului iniţial al împrumu­tu­lui convenit cu banca. Pentru că, spun bancherii, cei care au ajuns pe mâna recupera­to­rilor sunt în ge­ne­ral clienţi rău-platnici, care au în­târziat foarte mult cu plata rate­lor şi nu au reuşit să găsească, îm­preună cu banca, o soluţie amiabilă de reeşalonare a da­toriilor. BCR tri­mite clienţilor pri­ma scrisoare de a­vertizare după 15 zile de întârziere la plata unui cre­dit, apoi după 30 de zile, moment în care clientul este raportat la Biroul de Credit. Ul­te­rior, banca încearcă în continua­re să determine clientul să reia pla­ta ratelor şi să găsească o soluţie de restructurare a împrumutului. În­să lucrurile se complică dacă întâr­zie­rea depăşeşte 90 de zile, mo­ment în care creditul este clasificat drept pierdere, iar banca trebuie să constituie provizioane cu o valoare egală cu restanţa. „Cu toa­te acestea, dosarul mai rămâne în bancă alte câteva luni, timp în care se încearcă negocieri cu clientul şi abia apoi este trimis către o firmă de recupe­ra­re a creanţelor. Dar din acel mo­ment nu se mai poate face ni­mic“, precizează Cojocaru. Acesta îi sfă­tu­ieşte pe cei care au probleme cu a­chitarea ratelor la credite să ia le­gă­tura cu banca rapid, chiar şi a­tunci când doar anticipează apari­ţia u­nor probleme în viitor, astfel încât să existe timp pentru analizarea pro­blemei împreună cu finanţato­rul şi să se găsească o soluţie de ie­şi­re din criză.

„Nu prelungim perioadele de reeşalonare a creditului“
Amânarea cât mai mult posibil a plăţii restanţelor, conform pre­ju­decăţii că „banca nu-mi poate face ni­mic“, sau cedarea benevolă a ipo­tecii pentru a fi vândută de bancă, în speranţa că astfel se scapă mai ief­tin, sunt variante perdante pentru restanţieri. Băncile nu mai ezi­tă acum să-şi trimită clienţii cu care nu poate coopera pe mâna compa­niilor de recuperare de creanţe, în cazul creditelor de consum, sau să treacă la executarea silită a imobile­lor în cazul creditelor ipotecare. „În general, nu vom prelungi perioade­le de restructurare, vom trece la exe­cutarea silită a celor care nu-şi pot rambursa creditele. Nu vrem să prelungim agonia“, explică Mihai Bogza, preşedintele Bancpost. Efec-tul: numai în ianuarie, firma de re­cuperare a debitelor APS România a primit de la bănci 120.000 de cre­dite neperformante pentru a fi ad­ministrate, în valoare de 25 de mi­lioane de euro. Dar cea mai mare pro­blemă este vânzarea imobilului scos la licitaţie cu o valoare redusă cu 25%, aşa cum permite legea, pentru valorificarea rapidă a creanţei. În acest caz, dacă se ia în calcul şi de­valorizarea preţurilor de pe pia­ţa imobiliară, există riscul ca din executarea ipotecii să se acopere doar jumătate din datorie. Numai că, avertizează bancherii, debitorul trebuie să acopere şi restul datoriei, din valorificarea altor bunuri, precum maşini, obiecte de uz casnic sau veniturile lunare, ceea ce în­seamnă alte pierderi.