Deciziile anunţate de guvernul Boc au fost adesea ţinta unor critici ve­he­mente, în multe dintre aceste ca­zuri ajungându-se la chemarea în ins­tanţă a Executivului. În 2009, ca­binetul condus de un jurist eminent a reuşit performanţa de a i se intenta 226 de procese. Majoritatea ac­ţiu­nilor au fost pierdute de Guvern şi sunt acum în faza de recurs.
Greşelile Guvernului „ustu­ră“ buzunarul public din ca­uza sutelor de procese în care Executivul este che­mat să dea socoteală. Fiind vorba de bani de la bugetul de stat, e normal ca in­­formaţiile legate de des­pă­gu­bi­ri­le pe care suntem pe punctul de a le plă­ti să fie publice, în aşa fel încât ro­mâ­nii să ştie pe ce se duc o parte ­din su­­mele achitate sub formă de impozite.
Printr-o adresă înaintată Direcţiei Relaţii Publice-Serviciul Comunicare şi Relaţii cu Cetăţenii din cadrul Gu­ver­nului României, SFin a solicitat să-i fie puse la dispoziţie date legate de procesele în care Guvernul are ca­li­­tatea de pârât şi suma totală care ar trebui achitată dacă aceste acţiuni sunt pierdute de stat. Pe motiv că nu există astfel de statistici, Guvernul ne-a oferit doar numărul proceselor din 2008 (251) şi 2009 (226) şi cea mai ma­re despăgubire cerută de un petent: 6.594.431 de lei. În rest, ni s-a spus că informaţiile nu ţin de zona publică.

Un milion de lei pentru disponibilizaţii lui Boc
Primul mandat al lui Emil Boc la Palatul Victoria a debutat cu un scandal uriaş, care a ajuns în cele din ur­mă în justiţie. Ambiţia noului premier de a scăpa de toţi angajaţii care îi aminteau de predecesorul său Că­lin Popescu-Tăriceanu îi costă scump pe contribuabili, având în vedere că 46 din cei 61 de salariaţi ai Secre­ta­ria­tului General al Guvernului şi Cor­pu­lui de Control al prim-ministrului şi-au recâştigat în instanţă posturile. E­xecutivul va trebui să-i reîncadreze şi să le plătească lefurile restante pe un an, suma ridicându-se la aproape un milion de lei.  Guvernul se consolea­ză cu ideea că a atacat deciziile la Curtea de Apel Bucureşti, dar şansele de câş­tig sunt minime, dacă luăm în cal­cul faptul că ordonanţa prin care s-au fă­cut respectivele concedieri a fost res­pinsă de Curtea Constituţională.
La fel se întâmplă şi în cazul de­con­centratelor, unde şefimea numită de partidele care s-au perindat la pu­te­re se înghesuie pe câte un scaun mai ceva ca în autobuzele de nave­tişti. Astăzi, s-a ajuns ca trei directori de la trei partide diferite să ocupe a­ce­laşi post, fiecare dintre ei câşti­gân­du-şi locul de muncă în instanţă, iar românii să achite trei salarii.

Profesorii sunt pe punctul să arunce în aer bugetul
Şi alte categorii bugetare aşteaptă să execute Guvernul. Legea 221, a­dop­ta­tă în 2008, care prevedea majorarea cu 50% a lefurilor cadrelor didactice poate da peste cap vistieria. Chiar da­că Emil Boc a emis o ordonanţă prin ca­re prevederile actului normativ erau blocate, instanţele au încurcat so­cotelile Executivului şi e posibil ca în curând să existe sentinţe definitive care să spună că salariile dascălilor tre­buie dublate. Rădăcina acestui posibil conflict este la Târgu-Mureş, un­de organizaţia sindicală „Spiru H­a­ret“ a obţinut soluţii definitive şi exe­cu­torii în procesele în care cerea aplicarea Legii 221. Avocaţii dascălilor au găsit o portiţă care le-a permis astfel de acţiuni, iar instanţa le-a dat până acum dreptate. Dacă şi la recurs sen­tinţa va fi favorabilă profesorilor, 5.000 de cadre didactice îşi vor câş­ti­ga majorările cu 50% ale salariilor.
În plus, în momentul de faţă sunt şi alte sindicate din teritoriu care, utilizând „modelul Târgu-Mureş“, s-au a­dresat justiţiei şi aşteaptă verdictele. Varianta potrivit căreia cadrele didactice vor obliga statul prin sentinţe ju­decătoreşti să aplice Legea 221, votată în unanimitate şi promulgată de pre­şe­dintele Traian Băsescu, stă în pi-cioa­re. Nu trebuie să uităm că în 2009 Guvernul a fost constrâns prin ac­ţiuni similare să se recunoască învins şi să plătească mai multe sporuri pe ca­re magistraţii şi funcţionarii publici le-au revendicat la tribunal. La vremea respectivă, nota de plată a fost evaluată la aproape două miliarde de euro, cabinetul Boc având datorii şi astăzi. De asemenea, dacă problema sa­lariului minim pe economie nu este rezolvată, Guvernul riscă o nouă acţiune, de data aceasta declanşată de confederaţiile sindicale la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discri­minării.
Toate aceste procese înseamnă un consum financiar imens, iar notele de plată se achită de fiecare dată din bani publici, persoanele vinovate pentru astfel de acţiuni nefiind niciodată trase la răspundere.