Fondurile de acţiuni trebuie să plaseze, începând din ianuarie, minim 85% din active în acţiuni dacă vor să se menţină în această categorie, faţă de nivelul de 66% valabil până în 2009, potrivit noului standard adoptat de Asociaţia Administratorilor de Fonduri (AAF). Începând cu luna ianuarie 2010, AAF a adoptat noul standard de clasificare a fondurilor deschise de investiţii al Asociaţiei Europeane a Fondurilor şi Administratorilor de investiţii (EFAMA), iar până la finele lui ianuarie, administratorii de fonduri au optat pentru categoria şi tipul de fond pe care le consideră a fi compatibile cu politica şi strategia de investiţii pe termen lung.
„AAF este prima asociaţie din Europe Centrală şi de Est care a adoptat voluntar aceste criterii de clasificare", a declarat Dragoş Neacşu, vicepreşedinte AAF şi preşedintele Erste Asset Management.
Fondurile de obligaţiuni nu vor mai avea posibilitatea expunerii pe acţiuni, deşi până în prezent era permisă investiţia în acţiuni în limita a 10% din active. Pentru a fi clasificate drept fonduri de obligaţiuni, 90% din active trebuie plasate în instrumente cu venit fix. În situaţia fondurilor monetare, clasificarea se face în funcţie de un indicator privind riscul ratei dobânzii - modified duration care estimează modificarea procentuală a preţului unui instrument cu venit fix ca urmare a modificării cu un punct procentual a randamentului de piaţă solicitat pentru acesta. Valoarea indicatorului depinde de maturitatea instrumentului, întrucât o scadenţă mai mare implică un impact mai ridicat al modificării dobânzilor de piaţă asupra preţului obligaţiunilor. Astfel, fondurile monetare vor fi împărţite în cele de trezorerie scurtă (maturitate medie a plasamentelor sub 60 de zile) şi cele standard (unde indicatorul modified duration va trebui să fie subunitar).
Diferenţierea fondurilor monetare de cele de obligaţiuni în cadrul EFAMA are la bază acelaşi indicator, fondurile monetare având un modified duration sub 1, iar cele de obligaţiuni prezintă un indicator supraunitar.
Fondurile mixte sau diversificate vor cuprinde patru subcategorii, fiind permise plasarea fondurilor în orice combinaţie şi durată de deţinere. În funcţie de alocarea activelor vor fi fonduri defensive - cu cel mult 35% din active investite în acţiuni, fonduri echilibrate - cu o expunere pe acţiuni cuprinsă între 35% şi 65%, fonduri dinamice - cu o pondere de peste 65% în acţiuni, şi fonduri flexibile - la care expunerea în acţiuni va putea varia între 0 şi 100% din active.
Dragoş Neacşu susţine că schimbarea criteriilor de clasificare nu a adus modificări în structura fondurilor de acţiuni, toate cele nouă fonduri păstrându-şi opţiunea. În schimb, numărul fondurilor de obligaţiuni s-a diminuat de la 9 la 5, iar numărul fondurilor monetare a crescut de la 5 la 7. Dinamica cea mai mare are loc în fondurile diversificate. Astfel, categoria defensivă va cuprinde 6 fonduri, cea echilibrată 7 fonduri, 5 fonduri sunt clasificate ca dinamice, iar categoria flexibilă a înregistrat 7 fonduri. Numărul fondurilor înscrise în categoria „altele” a scăzut de la 11 la 5 la finele lunii decembrie.
Din momentul în care administratorul raportează un fond către AAF ca fiind încadrat într-o anumita categorie, acesta va trebui sa menţină neschimbată strategia de investiţii cu structura de portofoliu corespunzatoare.
Din motive obiective, neimputabile administratorului, este permisă ieşirea din parametrii standard ai categoriei pentru o perioadă de maxim 30 de zile.
Până la sfârşitul lunii iunie 2010, administratorii trebuie să modifice documentele fondurilor gestionate, dar pentru rebalansarea portofoliului este necesar avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM). „Paşii pe care i-am parcurs până acum sunt ireversibili, deci până la finele anului CNVM poate valida demersul asociaţiei, prin includerea modificărilor în regulamentul de funcţionare al fondurilor de investitii”, a completat Neacşu.
