Din 52 de funcţii înalte oferite în instituţiile comunitare, ţara noastră a reuşit să ocupe doar 8 poziţii
Implementarea politicilor comunitare la nivel naţional rămâne o problemă pentru România. Chiar dacă în 2007 a devenit stat membru, ţara noastră nu a reuşit să-şi impună oamenii în structurile Comisiei Europene. Potrivit lui Adrian Ciocănea, fostul şef al Departamentului pentru Afaceri Europene, din cele 52 de funcţii importante oferite specialiştilor de la noi, până acum nu au fost ocupate decât 8, ceea ce poate genera o prăpastie între Bucureşti şi capitala Europei.
Succesul lui Dacian Cioloş la Bruxelles aduce în atenţia publică o problemă ignorată până acum de puterea de la Bucureşti: reprezentarea României în cadrul instituţiilor Comisiei Europene.
Luptele politice de pe plaiurile dâmboviţene au canalizat energiile către alte direcţii, iar acum - la aproape trei ani de la aderare - avem doar 8 români care ocupă poziţii importante în instituţiile comunitare. Acest lucru ar trebui să dea de gândit, în condiţiile în care celelalte ţări se luptă să-şi trimită cât mai mulţi specialişti în aceste structuri. În Marea Britanie s-au organizat cursuri speciale pentru cei care şi-au dorit o carieră în instituţiile comunitare. Românii sunt lăsaţi să se descurce prin propriile forţe, nefiind luată în calcul o strategie care să ne ajute să spargem barierele administrative ale Comisiei Europene. Conaţionalii care au reuşit să plece la Bruxelles sau Luxemburg pot reprezenta un exemplu pentru cei care acum se gândesc la o carieră.
Piata muncii
Head-hunting-ul şi leasingul de personal sunt sectoarele din recrutare care vor avea cel mai mult de lucru în 2010. Reprezentanţii companiilor de profil spun că solicitările angajatorilor...
Aproape 12.000 de români aplică în fiecare zi pe site-urile de recrutare în speranţa că îşi vor găsi un loc de muncă. Potrivit statisticilor MyJob, în perioada ianuarie-februarie 2010,...
Trimestrul al doilea al anului nu anunţă o dezgheţare a angajărilor, ritmul de încadrare a personalului fiind în continuare lent. Un studiu Manpower privind Perspectivele...
La 33 de ani de la cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter din 4 martie 1977, legislaţia privind asigurarea obligatorie a locuinţelor de dinainte de 1990 pare elaborată mai cu grijă...
Un studiu dat publicităţii de Paylogic arată că anul 2010 a debutat sub semnul suplimentării programului de lucru. Majorarea timpului de lucru reprezintă un semn pozitiv în ceea ce...
Fiecare stat membru primeşte la intrarea sa în UE o „cotă de piaţă“. Mai exact, îi este alocat un anumit număr de posturi care trebuie ocupate de specialiştii din ţara respecti-vă. Această cifră este generată de anumite coordonate, cum ar fi populaţia, voturile din Consiliul UE, numărul de locuri primite în Parlamentul European. Gândirea comunitară este aceea de a echilibra balanţa în aşa fel încât toate statele membre să fie bine reprezentate.
Ce am primit la aderare
Politica Uniunii Europene influenţează în mod direct mediul de afaceri autohton, iar deciziile luate la Bruxelles se răsfrâng asupra ţării noastre. Pentru a se putea bucura de statutul câştigat la 1 ianuarie 2007, România are nevoie de lobby, de voci prin care să-şi expună problemele la nivel comunitar. O reprezentare cât mai bună se obţine însă cu un număr mare de specialişti care să activeze la Bruxelles. Chiar dacă statutul de funcţionar comunitar impune o independenţă faţă de ţara de origine, existenţa românilor în aceste structuri poate asigura un mijloc de comunicare eficient, în aşa fel încât deciziile luate în capitala Europei să nu vină în contradicţie cu ceea ce se întâmplă la nivel naţional.
În baza Tratatului de aderare, România a primit mai multe poziţii în cadrul instituţiilor europene: un comisar european, 35 de parlamentari europeni aleşi prin votul românilor, dar şi un judecător la Curtea de Justiţie a CE, un judecător la Tribunalul de Primă Instanţă, un membru în Curtea de Conturi, 15 reprezentanţi în Consiliul Economic şi Social şi 15 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor. De asemenea, Banca Naţională a României a intrat în Sistemul European al Băncilor, guvernatorul instituţiei locale participând ca membru cu drepturi depline în Consiliul General al Băncii Centrale Europene.
Importanţa ţării noastre la nivel comunitar a fost recunoscută prin Tratatul de la Nisa, României revenindu-i 14 voturi în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Dacă este să ne raportăm la numărul voturilor, suntem pe locul 7 ca putere de decizie după Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi Polonia. Pe lângă aceste drepturi, ţării noastre i-au fost alocate şi 698 de poziţii în administraţia comunitară. Aceste locuri ar trebui ocupate până în 2011. Până acum însă nu s-a reuşit mare lucru, România ignorând oportunitatea de a trimite specialişti acolo unde se iau deciziile, la Bruxelles.
Nu reuşim să spargem barierele
Potrivit datelor furnizate de reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti, în acest moment la Bruxelles sunt 537 de oficiali şi agenţi temporari din România. Numărul acesta nu are însă darul de a ne bucura, în condiţiile în care majoritatea ocupă posturi de asistenţi, deci nu se găsesc în prima linie, acolo unde sunt şefii de unitate, administratorii sau directorii.
„Consiliul Europei este cel mai mare angajator dintre toate instituţiile europene, având în jur de 35.000 de salariaţi. Dintre aceştia foarte puţini sunt români. În ceea ce priveşte funcţiile înalte, aici situaţia este şi mai dramatică: din 52 de poziţii câte are la dispoziţie, ţara noastră a reuşit să ocupe doar 8. Acest aspect a fost neglijat total, administraţia de la Bucureşti ignorând şansa de a avea o cât mai bună reprezentare în Comisie. S-au făcut mai mult eforturi individuale, iar persoanele care au aplicat pentru joburile respective nu au avut sprijinul autorităţilor pe drumul lor către Bruxelles“, ne-a declarat Adrian Ciocănea, fostul şef al Departamentului pentru Afaceri Europene.
Efecte la nivel naţional
România riscă astfel să ajungă în situaţia de a nu se putea adapta la economia şi administraţia europeană. Criza financiară a scos la iveală prăpastia care s-a căscat între ceea ce se întâmplă la nivel naţional şi ceea ce se face în restul Uniunii Europene. Ca stat membru, România ar trebui să ia parte direct la elaborarea şi adoptarea politicilor comunitare. În plus, ar trebui să deţină capacitatea de a implementa aceste politici. „Am ajuns să «înghiţim» deciziile care vin de la Bruxelles pentru că nu avem reprezentanţi acolo. Fiecare funcţionar are un aport cultural în cadrul Comisiei Europene şi poate semnala anumite aspecte specifice, putând să facă lobby. Nu discutăm de trafic de influenţă, ci de o mai bună comunicare a unor probleme“, a mai spus Ciocănea.
Rolul jucat de funcţionarii Comisiei Europene
Pentru a vedea exact care este importanţa acestor posturi din administraţia comunitară, oferite Româ-niei, trebuie explicate atribuţiile personalului care lucrează în cadrul Comisiei Europene. Astfel, funcţionarii au sarcini variate, divizate în două categorii: administratori şi asistenţi. În primul caz, salariatul se implică în procesul legislativ şi bugetar al Uniunii Europene. Aici sunt incluse coordonarea politicilor economice ale statelor membre, participarea la negocieri cu ţări terţe, gestionarea politicii agricole comune sau interpretarea uniformă şi aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare.
În cadrul Comisiei Europene, personalul de conducere este structurat pe două niveluri: mediu şi superior. În prima grupă se află şefii de unitate. Ei ocupă aceste poziţii pe viaţă, fiind obligaţi ca la un interval de cinci ani să schimbe direcţia în care activează. Personalul de conducere de nivel superior este reprezentat de directori generali, directori generali adjuncţi, directori şi consilieri personali. Directorii generali sunt sub autoritatea comisarului responsabil pentru domeniul politic acoperit de respectiva direcţie. În cadrul Comisiei Europene activează şi agenţii contractuali, agenţii temporari şi experţii naţionali detaşaţi.
Dintre toate aceste poziţii, cele mai importante pentru o ţară sunt cele de administrator, şef de unitate şi director. România are deficienţe tocmai la acest capitol, nereuşind să-şi trimită specialiştii în capitala Europei. De la aderare, administraţia de la Bucureşti a lăsat la voia întâmplării problema angajaţilor din Comisia Europeană. Acest lucru s-a văzut şi din modul în care România aplică pentru funcţii importante în cadrul direcţiilor şi serviciilor din Comisie. Chiar dacă Dacian Cioloş are portofoliul agriculturii asigurat, există o serie de domenii asupra cărora nu ne-am concentrat.
Am \ntålnit [i romåni ferici]i
Corina Neagoe a reuşit să obţină un job la care alţii doar visează. Ea activează din martie 2007 în cadrul Direcţiei Generale Traduceri a Comisiei Europene de la Luxemburg. „Pentru mine, posibilitatea de a lucra pentru instituţiile UE a apărut încă de la începutul anilor 2000. În 2001 am absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti, iar în 2002 am început să profesez ca interpret-traducător în cadrul unor proiecte PHARE ale CE, organizate în instituţii publice din România. În intervalul 2002-2007 am fost implicată în trei astfel de proiecte: în Institutul Naţional de Statistică, în Banca Naţională a României şi în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Odată cu aderarea ţării noastre, s-a ivit posibilitatea de a lucra ca traducător la Comisia Europeană“, ne-a povestit Corina.
Despre lansarea concursurilor EPSO (Oficiul European pentru Selecţia de Personal) a aflat din presă. Deşi examenele pe care le-a trecut au fost dificile, în ianuarie 2007 a primit oferta de angajare, iar în martie era deja la job. „Programul de lucru este, în general, acelaşi ca şi cel al traducătorilor din instituţiile publice din cadrul statelor membre. Diferenţele constau, în principal, în instrumentele de care dispunem. Având în vedere faptul că, în afara activităţii de traducător, sunt unul dintre terminologii români de la Comisie, sunt implicată şi în activităţi de lingvistică şi terminologie. Din punct de vedere structural, în Comisia Europeană traducătorii români sunt împărţiţi în trei unităţi - una la Bruxelles şi două la Luxemburg, majoritatea colegilor traducători fiind angajaţi cu contract pe durată nedeterminată“, ne-a mai spus Corina.
Un lucru important pe care a dorit să-l precizeze este acela că instituţiile comunitare oferă angajaţilor oportunităţi deosebite de diversificare a carierei profesionale. „Se încurajează mobilitatea în cadrul Comisiei şi mobilitatea inter-instituţională şi ni se pun la dispoziţie, în acelaşi timp, cursuri de pregătire profesională în domenii de specializare foarte variate“, a explicat interlocutoarea noastră.
Experienţa acumulată o îndreptăţeşte să spună că o carieră în cadrul Comisiei Europene este la îndemâna oricărui român bine pregătit. Alături de ea, ca traducători, nu lucrează doar absolvenţi de limbi străine, ci are colegi medici, profesori sau ingineri. Cariera Corinei Neagoe poate reprezenta un exemplu pentru studenţii care după terminarea facultăţii îşi pot canaliza energia pe obţinerea unui job în cadrul unei instituţii europene.
Salarii lunare acordate în instituţiile comunitare
- Funcţionarii titulari câştigă între 2.300 de euro (nivel de asistent) şi 16.000 de euro (vechime de cel puţin patru ani şi cel mai mare grad profesional)
- Personalul de conducere de nivel mediu (şef de unitate) câştigă între 6.200 şi 13.100 de euro
- Personalul de conducere de nivel superior (directori) câştigă între 11.500 şi 14.800 de euro
- Agenţii temporari încasează între 2.300 şi 16.000 de euro
- Agenţii contractuali au lefuri cuprinse între 1.600 şi 5.800 de euro.