După eşecul Agendei Lisabona, noul proiect de strategie economică al UE nu face decât să reia vechile propuneri şi să le accentueze dimensiunea ecologistă
Noua strategie, sprijinită în principal de ţările occidentale ale UE, îşi propune promovarea „creşterii economice bazate pe cunoaştere“ şi crearea de locuri de muncă pe termen lung prin subvenţionarea de către stat a „tehnologiilor verzi“. Din fericire, reprezentanţi ai Noii Europe, cum ar fi Polonia, atrag atenţia că sporurile de competitivitate şi inovaţie, atât de necesare economiei europene, se obţin nu prin subvenţii publice, ci mai degrabă prin reducerea fiscalităţii şi a birocraţiei.
Comisia Europeană a lansat, la sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut, dezbaterea asupra unei noi strategii pentru creşterea competitivităţii economiei europene şi crearea de locuri de muncă. Noua strategie ar trebui să înlocuiască Agenda Lisabona, un plan ambiţios adoptat în 2000, care îşi propunea să transforme Uniunea Europeană în prima economie a lumii până în 2010. Documentul pus în dezbatere de Comisie, intitulat Agenda UE 2020, are ca obiective promovarea unei „creşteri economice bazate pe cunoaştere“, crearea unei pieţe cuprinzătoare a forţei de muncă, în care asistenţa socială să fie echilibrată de flexibilitate (aşa-numitul concept flexicurity), şi edificarea unei „economii competitive verzi“.
Ideile din proiectul Comisiei nu sunt noi. Documentul reproduce, de fapt, obiectivele eşuate ale Agendei Lisabona, de reformă structurală a economiei UE, care integrase încă din 2008 printre priorităţi promovarea „industriilor verzi“. Agenda UE 2020 este, în momentul de faţă, în dezbatere publică. La iniţiativa preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, şefii de stat şi de guvern din UE se vor reuni pe
11 februarie la Bruxelles, într-un summit informal, pentru a-şi armoniza propunerile. Varianta finală a Agendei UE 2020 urmează să fie adoptată de liderii europeni la summit-ul din iunie 2010.
Accente divergente
Ca şi Agenda Lisabona, Agenda UE 2020 îşi propune să fie un mecanism de coordonare a politicilor sociale, de educaţie, de cercetare sau energetice care ţin de competenţele guvernelor naţionale. Ca urmare, măsurile decise la Bruxelles nu au un caracter obligatoriu pentru guvernele statelor membre, punerea lor în practică în ansamblul UE urmând să se facă pe baza presiunii reciproce a liderilor în cadrul Consiliului European. Preşedinţia spaniolă a UE ar fi dorit să impună sacţiuni în caz de nerespectare a recomandărilor din agenda de promovare a creşterii economice, dar Germania a respins categoric propunerea, pe motiv că va duce la o creştere inutilă a birocraţiei. Cu toate acestea, marile state europene se întrec în propuneri, adesea cu accente divergente, pentru varianta finală a Agendei UE 2020.
Guvernul francez propune, în vederea dezbaterilor din cadrul Consiliului European, ca accentul să cadă pe crearea de locuri de muncă, printr-o mai mare coeziune a politicilor europene şi pe „dezvoltarea durabilă“, prin utilizarea sustenabilă a resurselor naturale. În opinia guvernului francez, atingerea obiectivelor Agendei 2020 ar presupune crearea unei politici industriale comune. În schimb, guvernul britanic doreşte ca executivul european să poată fi tras la răspundere în cazul în care creşte povara administrativă asupra sectorului privat. În opinia acestuia, accentul ar trebui pus pe promovarea inovaţiei, prin reformarea sistemului de acordare a patentelor, şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin crearea unui Fond European de Investiţii, care să finanţeze investiţii riscante în domeniul IT şi al tehnologiilor ecologice.
Şi propunerea guvernului polonez pune accent pe inovaţie, dar în opinia reprezentanţilor Varşoviei, cea mai bună cale pentru stimularea inovaţiei nu constă în subvenţii publice, ci în reducerea taxelor şi a birocraţiei. Economistul Jan Winiecki, un fost consilier al lui Lech Walesa, s-a declarat sceptic cu privire la faptul că Varşovia va putea „să construiască o nouă Sillicon Valley în Europa“, aşa cum erau promovate, de regulă, obiectivele eşuate ale Agendei Lisabona în urmă cu câţiva ani, deşi Polonia a luat o serie de măsuri pentru a încuraja inovaţia. În sfârşit, Cehia nu doreşte extinderea Agendei UE 2020 dincolo de obiectivele Agendei Lisabona. Cu alte cuvinte, noua strategie ar trebui să se preocupe doar de promovarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă. În schimb, în opinia oficialilor cehi, procesul de evaluare a îndeplinirii obiectivelor şi comunicarea între guvernele naţionale şi instituţiile europene ar trebui îmbunătăţite.
Dezbaterile pe marginea noii strategii de promovare a creşterii e-conomice în UE survine pe fondul creşterii şomajului şi al unei situaţii economice încă instabile. În perioada imediat următoare, principalul obiectiv este ieşirea din criză. Consolidarea competitivităţii europene este un obiectiv pe termen lung, care priveşte statutul UE în lume. Conform unui studiu al Comisiei Europene de anul trecut, Asia va surclasa UE şi SUA în domeniul cercetării până în 2025.
Mediul de afaceri cere reducerea cheltuielilor publice
Cu ocazia consultărilor pe marginea proiectului Agendei 2020 lansat de Comisia Europeană, reprezentanţii marilor companii europene au venit cu propuneri proprii. Cea mai importantă vizează reducerea cheltuielilor guvernamentale. În opinia acestora, cheltuielile publice nesustenabile din prezent reprezintă o ameninţare la adresa dezvoltării economice pe termen lung a Europei. Bugetele guvernelor naţionale trebuie echilibrate, sectorul public de sănătate din statele UE şi întreaga asistenţă socială de stat trebuie reformate, pentru a fi puse pe o traiectorie sustenabilă, iar prevederile Pactului de Stabilitate trebuie respectate de către toate statele membre, se atrage atenţia în documentul intitulat „Vision for a Competitive Europe in 2025“.
Grupul marilor companii europene subliniază, de asemenea, necesitatea de a-i încuraja pe tineri să studieze matematica şi ştiinţele naturii încă din şcoala primară. Industriaşii europeni doresc constituirea unui organism european care să coordoneze promovarea educaţiei în domeniul ştiinţelor exacte şi afirmă că sunt gata să sprijine financiar acest demers. Marile companii europene doresc şi reducerea ponderii deţinute de Politica Agricolă Comună în bugetul UE, reformarea drepturilor de proprietate intelectuală şi majorarea investiţiilor publice în infrastructuri tehnologice care încurajează inovaţia.
Agenda Lisabona: cronica unui eşec
Strategia de promovare a creşterii economice a Uniunii Europene pe termen lung, adoptată în urmă cu zece ani în capitala Portugaliei, îşi propunea să facă din economia europeană „cea mai dinamică şi mai complexă economie, bazată pe cunoaştere, până în 2010“. Demersul european prelua clişeele în vogă pe atunci, cu puţin înainte de spargerea bulei IT (cunoscută sub numele de „criza dotcom“) în SUA, privind apariţia unei noi economii, una bazată pe cunoaştere şi progres tehnologic, care să reducă până la zero costul marginal de producţie. Stabilitatea şi creşterea spectaculoasă ale economiei americane din ultimul deceniu al secolului XX păreau să confirme că omenirea intrase într-o nouă eră economică.
La Bruxelles, oficialii europeni erau nerăbdători să dea copy-paste succesului american, cu o singură excepţie - din nefericire, una fundamentală. Dacă în SUA dezvoltarea tehnologiilor informaţiei şi introducerea acestora într-o varietate de procese de producţie fuseseră realizate în mod descentralizat, de către sectorul privat, în Europa oficialii europeni îşi propuneau să obţină aceleaşi rezultate prin măsuri de sus în jos, subvenţionând proiecte de cercetare şi parteneriate public-private.
Rezultatele nu au fost cele scontate. Europa a rămas în continuare o economie cu rate mai ridicate ale şomajului şi procente mai mici de creştere economică, comparativ cu SUA. Acest lucru e cauzat de problemele structurale ale economiei europene, cum ar fi birocraţia excesivă, barierele ridicate pe piaţa muncii, reglementările excesive ale mediului de afaceri, pe care Agenda de la Lisabona şi, cel puţin în varianta de până acum, Agenda 2020, le lasă nerezolvate, ba chiar le exacerbează, dacă ţinem cont de costul plafonării emisiilor de carbon sau al implementării tehnologiilor verzi.
International
Din motive lesne de înţeles - evitarea, cu orice preţ, chiar cu cel al sacrificării bunăstării generaţiilor viitoare, a falimentului sistemului de pensii publice -, statul român preferă ca...
Compania britanică riscă să piardă un contract de tipărire de bancnote pentru banca centrală a Indiei, în valoare de aproape un sfert din profitul său pe anul trecut, după ce a anunţat...
Majid al-Abdulaziz, 39 de ani, profesor de sport din Riad, Arabia Saudită, se află pentru al treilea an la rând în vacanţă la Paris, alături de soţia sa, purtătoare a vălului...
Produsul intern brut (PIB) al Chinei l-a depăşit în trimestrul al doilea pentru prima dată pe cel al Japoniei. Chiar dacă la nivelul primelor şase luni economia chineză s-a situat sub...
Economia Statelor Unite, cea mai mare din lume, se îndreaptă către o deteriorare semnificativă, în condiţiile în care nu va mai beneficia de măsuri de stimulare, iar...
SUA: Subvenţiile nu ţin loc de competitivitate
Reducerile de taxe pentru industria energetică „verde“ (în special centrale solare şi eoliene) promovate de administraţia Obama ajută într-o mult mai mare măsură economia chineză decât pe cea americană, se arată într-o analiză a Bloomberg. „De exemplu, guvernul american cheltuieşte, din banii contribuabililor, 2,1 milioane de dolari pentru a ajuta compania Suntech Power Holdings Co. să construiască o fabrică de panouri solare în Arizona. Unitatea va angaja 70 de americani, care vor asambla componentele fabricate de 11.000 de muncitori chinezi ai diviziei din China a Suntech“, se arată în analiză.
Administraţia Obama investeşte miliarde de dolari din bani publici pentru crearea de locuri de muncă în cadrul „industriilor verzi“, însă efectele pozitive sunt mai mult decât discutabile şi par mai degrabă să avantajeze, prin ricoşeu, companiile concurente din economiile emergente. „Costurile de fabricaţie sunt mult prea mari în SUA, comparativ cu Asia. Cât despre noile locuri de muncă din aceste industrii, despre care ni s-a spus că vor fi create prin subvenţii de stat, acestea încă nu se văd“, spune Guy Chaffin, director general al unei firme de recrutare, specializată în industriile verzi. Chiar şi consilierul lui Obama pe probleme de energie şi mediu, Carol Browner, se întreabă retoric: „Unde vor fi produse bateriile care vor alimenta noua generaţie de vehicule-hibrid: în Carolina de Sud sau în Coreea de Sud?“