Noua strategie, sprijinită în principal de ţările occidentale ale UE, îşi propune promovarea „creşterii economice bazate pe cunoaştere“ şi crearea de locuri de muncă pe termen lung prin subvenţionarea de către stat a „tehnologiilor verzi“. Din fericire, reprezentanţi ai Noii Europe, cum ar fi Polonia, atrag atenţia că sporurile de competitivitate şi inovaţie, atât de necesare economiei europene, se obţin nu prin subvenţii publice, ci mai degrabă prin reducerea fiscalităţii şi a birocraţiei.
Comisia Europeană a lan­sat, la sfârşitul lunii no­iem­brie a anului trecut, dezbaterea asupra unei noi strategii pentru creşterea competitivităţii e­co­nomiei europene şi crearea de lo­curi de muncă. Noua strategie ar trebui să înlocuiască Agenda Lisabona, un plan ambiţios adoptat în 2000, ca­re îşi propunea să transforme Uniu­nea Europeană în prima economie a lumii până în 2010. Documentul pus în dezbatere de Comisie, intitulat A­gen­da UE 2020, are ca obiective promovarea unei „creşteri economice ba­zate pe cunoaştere“, crearea unei pie­ţe cuprinzătoare a forţei de mun­că, în care asistenţa socială să fie echilibrată de flexibilitate (aşa-numitul concept flexicurity), şi edificarea unei „economii competitive verzi“.
Ideile din proiectul Comisiei nu sunt noi. Documentul reproduce, de fapt, obiectivele eşuate ale Agendei Lisabona, de reformă structurală a economiei UE, care integrase încă din 2008 printre priorităţi promo­va­rea „industriilor verzi“. Agenda UE 2020 este, în momentul de faţă, în dez­batere publică. La iniţiativa pre­şe­dintelui Consiliului European, Her­man Van Rompuy, şefii de stat şi de guvern din UE se vor reuni pe
11 februarie la Bruxelles, într-un summit informal, pentru a-şi armoniza propunerile. Varianta finală a Agen­dei UE 2020 urmează să fie adop­tată de liderii europeni la summit-ul din iunie 2010. 

Accente divergente
Ca şi Agenda Lisabona, Agenda UE 2020 îşi propune să fie un me­ca­nism de coordonare a politicilor so­cia­le, de educaţie, de cercetare sau e­nergetice care ţin de competenţele gu­­vernelor naţionale. Ca urmare, măsurile decise la Bruxelles nu au un caracter obligatoriu pentru gu­ver­­nele statelor membre, punerea lor în practică în ansamblul UE ur­mând să se facă pe baza presiunii re­ciproce a liderilor în cadrul Consi­liu­lui European. Preşedinţia spaniolă a UE ar fi dorit să impună sacţiuni în caz de nerespectare a recoman­dă­ri­lor din agenda de promovare a creş­terii economice, dar Germania a res­pins categoric propunerea, pe motiv că va duce la o creştere inutilă a birocraţiei. Cu toate acestea, marile state europene se întrec în propuneri, a­de­sea cu accente divergente, pentru va­rianta finală a Agendei UE 2020.
Guvernul francez propune, în ve­derea dezbaterilor din cadrul Con­siliului European, ca accentul să ca­dă pe crearea de locuri de muncă, prin­tr-o mai mare coeziune a politicilor europene şi pe „dezvoltarea du­rabilă“, prin utilizarea sustenabilă a resurselor naturale. În opinia guvernului francez, atingerea obiectivelor Agendei 2020 ar presupune crearea unei politici industriale comune. În schimb, guvernul britanic doreşte ca executivul european să poată fi tras la răspundere în cazul în care creşte povara administrativă asupra secto­rului privat. În opinia acestuia, ac­cen­­tul ar trebui pus pe promovarea ino­vaţiei, prin reformarea sistemului de acordare a patentelor, şi a în­tre­prinderilor mici şi mijlocii, prin crearea unui Fond European de In­ves­tiţii, care să finanţeze investiţii ris­cante în domeniul IT şi al teh­no­logiilor ecologice. 
Şi propunerea guvernului po­lo­nez pune accent pe inovaţie, dar în o­pinia reprezentanţilor Varşoviei, cea mai bună cale pentru stimularea inovaţiei nu constă în subvenţii pu­bli­ce, ci în reducerea taxelor şi a bi­rocra­ţiei. Economistul Jan Winiecki, un fost consilier al lui Lech Walesa, s-a declarat sceptic cu privire la faptul că Varşovia va putea „să construiască o nouă Sillicon Valley în Euro­pa“, aşa cum erau promovate, de re­gulă, obiectivele eşuate ale Agendei Lisa­bo­na în urmă cu câţiva ani, deşi Po­lo­nia a luat o serie de măsuri pentru a încuraja inovaţia. În sfârşit, Ce­hia nu doreşte extinderea Agendei UE 2020 dincolo de obiectivele Agen­dei Lisabona. Cu alte cuvinte, noua stra­­te­gie ar trebui să se preocupe doar de promovarea creşterii econo­mice şi crearea de locuri de muncă. În schimb, în opinia oficialilor cehi, pro­cesul de evaluare a îndeplinirii obiectivelor şi comunicarea între gu­vernele naţionale şi instituţiile euro­pene ar trebui îmbunătăţite.
Dezbaterile pe marginea noii stra­tegii de promovare a creşterii e-co­nomice în UE survine pe fondul creşterii şomajului şi al unei situaţii economice încă instabile. În perioada imediat următoare, principalul o­biectiv este ieşirea din criză. Consoli­da­rea competitivităţii europene este un obiectiv pe termen lung, care pri­veşte statutul UE în lume. Conform u­nui studiu al Comisiei Europene de anul trecut, Asia va surclasa UE şi SUA în domeniul cercetării până în 2025.
   
Mediul de afaceri cere reducerea cheltuielilor publice
Cu ocazia consultărilor pe margi­nea proiectului Agendei 2020 lansat de Comisia Europeană, reprezentanţii marilor companii europene au venit cu propuneri proprii. Cea mai importantă vizează reducerea cheltuielilor guvernamentale. În o­pi­nia acestora, cheltuielile publice ne­­sustenabile din prezent repre­zin­tă o ameninţare la adresa dezvoltării e­conomice pe termen lung a Euro­pei. Bugetele guvernelor naţionale tre­­buie echilibrate, sectorul public de sănătate din statele UE şi întreaga asistenţă socială de stat trebuie reformate, pentru a fi puse pe o traiectorie sustenabilă, iar prevederile Pac­tu­lui de Stabilitate trebuie respectate de că­­tre toate statele membre, se atrage atenţia în documentul intitulat „Vi­sion for a Competitive Europe in 2025“.
Grupul marilor companii euro­pe­ne subliniază, de asemenea, necesitatea de a-i încuraja pe tineri să stu­dieze matematica şi ştiinţele naturii încă din şcoala primară. Industriaşii europeni doresc constituirea unui or­ganism european care să coordo­ne­ze promovarea educaţiei în domeniul ştiinţelor exacte şi afirmă că sunt gata să sprijine financiar acest demers. Marile companii europene doresc şi reducerea ponderii deţinu­te de Politica Agricolă Comună în bu­getul UE, reformarea drepturilor de proprietate intelectuală şi majo­rarea investiţiilor publice în infra­struc­­­turi tehnologice care încurajea­ză inovaţia.
   
Agenda Lisabona: cronica unui eşec
Strategia de promovare a creş­terii economice a Uniunii Europene pe termen lung, adoptată în urmă cu zece ani în capitala Portugaliei, îşi propunea să facă din economia eu­ro­peană „cea mai dinamică şi mai  complexă economie, bazată pe cu­noaş­tere, până în 2010“. Demersul eu­ropean prelua clişeele în vogă pe atunci, cu puţin înainte de spargerea bulei IT (cunoscută sub numele de „criza dotcom“) în SUA, privind a­pa­riţia unei noi economii, una bazată pe cunoaştere şi progres tehnologic, care să reducă până la zero costul mar­ginal de producţie. Stabilitatea şi creşterea spectaculoasă ale eco­no­miei americane din ultimul deceniu al secolului XX păreau să confirme că omenirea intrase într-o nouă eră economică.
La Bruxelles, oficialii europeni e­rau nerăbdători să dea copy-paste suc­cesului american, cu o singură ex­cepţie - din nefericire, una fundamentală. Dacă în SUA dezvoltarea tehnologiilor informaţiei şi introdu­cerea acestora într-o varietate de procese de producţie fuseseră realizate în mod descentralizat, de către secto­rul privat, în Europa oficialii euro­peni îşi propuneau să obţină aceleaşi re­zul­tate prin măsuri de sus în jos, sub­venţionând proiecte de cerce­tare şi parteneriate public-private.
Rezultatele nu au fost cele scon­ta­te. Europa a rămas în continuare o economie cu rate mai ridicate ale şo­majului şi procente mai mici de creş­tere economică, comparativ cu SUA. Acest lucru e cauzat de problemele structurale ale economiei europene, cum ar fi birocraţia excesivă, barierele ridicate pe piaţa muncii, reglementările excesive ale mediului de afaceri, pe care Agenda de la Lisabo­na şi, cel puţin în varianta de până acum, Agenda 2020, le lasă nerezolvate, ba chiar le exacerbează, dacă ţi­nem cont de costul plafonării emisii­lor de carbon sau al implementării tehnologiilor verzi.

SUA: Subvenţiile nu ţin loc de competitivitate
Reducerile de taxe pentru industria energetică „verde“ (în special centrale solare şi eoliene) promovate de administraţia Obama ajută într-o mult mai mare măsură economia chineză decât pe cea americană, se arată într-o analiză a Bloomberg. „De exemplu, guvernul american cheltuieşte, din banii contribuabililor, 2,1 milioane de dolari pentru a ajuta compania Suntech Power Holdings Co. să construiască o fabrică de panouri solare în Arizona. Unitatea va angaja 70 de americani, care vor asambla componentele fabricate de 11.000 de muncitori chinezi ai diviziei din China a Suntech“, se arată în analiză.
Administraţia Obama investeşte miliarde de dolari din bani publici pentru crearea de locuri de muncă în cadrul „industriilor verzi“, însă efectele pozitive sunt mai mult decât discutabile şi par mai degrabă să avantajeze, prin ricoşeu, companiile concurente din economiile emergente. „Costurile de fabricaţie sunt mult prea mari în SUA, comparativ cu Asia. Cât despre noile locuri de muncă din aceste industrii, despre care ni s-a spus că vor fi create prin subvenţii de stat, acestea încă nu se văd“, spune Guy Chaffin, director general al unei firme de recrutare, specializată în industriile verzi. Chiar şi consilierul lui Obama pe probleme de energie şi mediu, Carol Browner, se întreabă retoric: „Unde vor fi produse bateriile care vor alimenta noua generaţie de vehicule-hibrid: în Carolina de Sud sau în Coreea de Sud?“