După câştigarea alegerilor prezidenţiale pentru al doilea mandat consecutiv de către Traian Băsescu, au fost voci care au afirmat: să vezi acum ce răzbunător va fi! Îşi va rade toţi adversarii, toate vocile incomode vor fi reduse la tăcere. Personal, am ascultat îngrijorat aceste afirmaţii, dar nu am crezut total în ele. Mi-au influenţat pentru câteva zile gândurile, încercând să-mi explic de ce un şef de stat european şi democratic, care are toţi sacii
în căruţă pentru un deceniu de putere, ar deveni o maşină infernală de răzbunare. Liniştea preşedintelui Băsescu aşternută după 6 decembrie mi-a întărit senzaţia că e mulţumit cu rezultatul obţinut, relaxat în privinţa politicii interne.
Apar însă unele semne îngrijorătoare. În primul rând, ştirea potrivit căreia Mircea Dinescu va fi dat pe mâna procurorilor de faimoasa ANI nu a putut trece neobservată. Cunoscutul disident anticeauşist, poet şi jurnalist, un comunicator unic şi incomod, l-a sprijinit deschis pe Mircea Geoană. L-a criticat dur pe Traian Băsescu în apariţiile sale, a dezvăluit câteva detalii picante din vremurile când se întâlneau pe la şpriţuri nedansante prin restaurantele din Bucu-reşti. Semnalul pe care ANI şi conducătorul ei cu microfon la sacou îl dau este unul absolut îngrijorător. Dinescu este un simbol al libertăţii de expresie. Fie că deranjează sau nu prin ce spune, ar fi trebuit menajat din punct de vedere al sensibilităţilor pe care le creează astfel de acţiuni. A mai existat un regim care „l-a deranjat“ insistent pe Mircea Dinescu. Speram sincer că am depăşit mentalităţile acelor vremuri, în care unui om incomod i se înscenau tot felul de piedici pentru a ceda psihic. Cei care mizează pe astfel de mecanisme azi, se înşală amarnic. Dinescu va fi şi mai guraliv, iar acele relaţii personale pe care le are în marile capitale europene vor avea reacţii îngrijorate. Dacă afacerile din agricultură ale lui Dinescu sunt incompatibile cu funcţia de gropar al Securităţii la CNSAS, atunci trăim vremuri ciudate şi tulburi. Într-o ţară în care de la cel mai înalt nivel se amestecă interesele personale cu cele publice la marii politicieni, vinovăţia este căutată la vocile care au criticat constant puterea. E un semn al intoleranţei, al schimbării de atitudine. Al faptului că m-am înşelat atunci când am crezut că al doilea mandat Băsescu va fi unul relaxat şi decent, al reconstrucţiei şi normalităţii. Al relansării marilor proiecte de infrastructură, inexistente în primii cinci ani.
Colac peste pupăză, un senator rural cu numele Urban vrea ca jurnaliştii, plătiţi din bani privaţi, să dea socoteală printr-o declaraţie de interese.
Folosirea acestor tertipuri pentru intimidarea jurnaliştilor şi pentru reducerea libertăţii de exprimare, probabil, va continua. Ele nu vor rămâne însă fără ecouri pe plan intern. Şi mai ales extern. Cei care s-au gândit să şicaneze presa trebuie să ştie bine acest lucru. Când te preocupi de cei care te critică pentru nerealizările tale mult prea vizibile, se cheamă că eşti atras de modelul venezuelean. Comprende?
