Scutul antiAnchetă

Fruuumosule! Ochiosule! Faraoane! Mondialuleee! Sună a Miss Piranda? Posibil, dar cam aşa ne-am putea adresa de acum, de când este oficială chestia cu încuscrirea, oamenilor politici. Aproape că nu există partid, organizaţie civică, grupare non-profit, sindicat apolitic sau asociaţie de lo­catari care să nu aibă, aciuită pe lângă ea/el/dân­sul/dânsa un „mondial“, ceva. Că nu se ştie când prinde bine. Aşa că toate comentariile de săptămâna trecută cu privire la „mondializarea“ familiei prezidenţiale se potrivesc la fel de bine cu zicala „toţi o apă şi-un pământ“, cu toţii participanţi par­că la emisiunea-concurs „Ba al meu e mai ochios!“.
Desigur, se pune problema cui foloseşte. Cu siguranţă finului, încuscritorului (fiindcă întotdeauna există un peţitor pe post de intermediar) şi, fireşte, naşului. Nu neapărat în a-ceas­tă ordine. Naşul beneficiază de reclamă gratuită pe toate posturile, în toate poziţiile şi, credeţi-mă pe cuvânt, nu mai reprezintă de mult o figură de stil. Pe o foame ca asta de subiecte şi o dorinţă din ce în ce mai arzătoare de a a-bate atenţia de la problemele principale, o cumetrie din asta e aur curat. Finul pare, de departe, cel mai câştigat, dar nu e aşa. A devenit bătător la ochi şi, dacă naşul simte că prea a făcut-o lată, îl lasă din braţe cât ar zice peşte, că tot vorbim de Constanţa. Cel mai câştigat este combinatorul, care precum zicala din popor, va suge acum de la două vaci, de ziua finului, a naşului şi a… Amin!
În plan extern, cuvântul-cheie al săptămânii trecute a fost cu siguranţă „Scut“. Este vorba despre prima încuscrire ade­vă-rată cu americanii, prima dată când partenerii de peste Ocean ne-au situat pe axa binelui. Parteneriatul pentru scutul antirachetă american este cu siguranţă onorant. Dar trebuie ţinut cont de faptul că nu a fost o invitaţie la dans şi nici să primim ajutoare nerambursabile din Trezoreria SUA. Preşe­din­tele Obama nu a invitat-o pe doamna Udrea să se co­coaţe pe genunchii Unchiului Sam, poate om scăpa aşa de vize spre întărirea dintr-o dată a turismului bilateral şi multilateral dezvoltat. Nimic din toate astea. Omologul domnului Băsescu ne-a invitat să băgăm mâna adânc în buzu­nare, fiindcă obrazul subţire cu (mare şi eşalonată) cheltuială se ţine. Guvernul Boc a anunţat aderarea la scut ca unul dintre marile „succesuri“ ale actualei echipe guvernamentale. La fel ca ieşirea din criză, îndatorarea la FMI şi găsirea soluţiei finale pentru  angajaţii de la stat. Că angajaţii de la particular şi-au găsit-o singuri!
Pe plan intern, cuvântul-cheie a fost tot „Scut“, dar antian­che­tă, şi a funcţionat din plin, într-un sens sau altul. De pil­dă, în cazul domnului Adrian Năstase scutul a funcţionat per­fect. Semn că cineva, acolo sus, în Dealul Cotroceniului, îl doreşte… Căci până la iubit mai e! În mod normal, un om vulnerabil la dosare precum liderul pesedist nu ar fi scăpat, în preajma depunerii candidaturii pentru şefia partidului, de o vizită-două la DNA, aşa, pentru cafeluţă şi filmarea scurtă, de dimineaţă. Probabil că înşişi colegii săi binevoitori au cerut-o. Dar nu s-a întâmplat, fiindcă a funcţionat scutul. La fel ca şi pentru doamna Udrea, care a mai scris o pagină în epopeea „facerii de bine“ care i se întâmplă de la un timp. În sens invers a funcţionat scutul în cazul primarului din Vâl­cea şi chiar al domnului Băsescu, cel care a primit un pumn în Falcă. Gheorghe Falcă. Finul preşedintelui e în situaţia de a trece printr-un proces de corupţie. Iar dacă nu este vorba despre un ciudat fenomen al vaselor comunicante, unde se ridică Udrea sau Năstase, dar coboară Falcá şi Gutău, a­tunci cu siguranţă scutul există şi funcţionează din plin.
Povestea cu întoarcerea pe scut sau sub scut ne-a rămas de la romani. Scrierile vremii spun ca aşa erau aşteptaţi soldaţii acasă de la războaie. Pe scut, adică eroi care şi-au dat ultima suflare pentru patrie, sau sub scut, învingători şi vii.
Istoria nu pomeneşte, însă, care se bucurau de mai mult respect…