Rezultatele financiare raportate de companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) au pierdut primul loc în argumentarea unei decizii de investiţie. Încă din 2009, investitorii şi-au adaptat portofoliile mai degrabă în funcţie de tendinţele mondiale decât de indicatorii analizei fundamentale, iar perioada raportărilor financiare a fost dominată de incertitudine şi lichiditate scăzută. Cu toate acestea, fundamentele îşi păstrează valoarea atunci când orizontul investiţional depăşeşte un an, pentru că este doar o chestiune de timp pentru a atinge „preţul corect” rezultat din analiza potenţialului financiar.
 Anul 2010 a debutat bine din punctul de vedere al evolu­ţiilor cotaţiilor, iar la finalul primei luni s-a constatat o apreciere cu 8% a indicelui BET, al celor mai lichide zece comapanii listate la Bursa de Valori Bucureşti. Şi indicele compozit a câştigat în ia­nuarie 9,28%, în timp ce acţiunile SIF s-au apreciat cu 16,64%. Însă evoluţia bună a preţurilor s-a produs pe o lichiditate redusă, având în vedere că valoarea tranzacţiilor încheiate s-a redus cu 2,74% faţă de luna precentă, ajungând la 182 de milioane de euro. De asemenea, valoarea medie a transferurilor încheiate zilnic a fost de numai 9,13 milioane de euro, în scădere cu 17,33% faţă de luna decembrie.

Rezultate fără ecou la BVB
Pe fondul acestei lichidităţi re­duse, primele rezultate financiare pe 2009 au rămas fără influenţă ma­jo­ră asupra Bursei. Deocamdată, doar cinci emitenţi au prezentat re­zultatele preliminate pentru anul trecut: Oltchim, SIF Moldova, Meca­ni­ca Ceahlău, Vae Apcarom şi Banca Transilvania. Chiar dacă în apropie­rea raportărilor s-a constatat o creş­tere uşoară a lichidităţii, publicarea rezultatelor a avut influenţe diferite. Spre exemplu, Olt­chim a raportat o scădere cu 44% a cifrei de afaceri şi o pierdere de 209,8 milioane de lei, în scădere cu 10% faţă de cea din 2008. Cu toate acestea, cotaţia acţiunilor Oltchim a urcat la Bursă cu 2,31%, în condiţiile în care volumul tranzac­ţionat zilnic nu a cunoscut modifi­cări notabile.
O creştere importantă - de 4,76% în numai două şedinţe - au înregistrat acţiunile Mecanica Ceahlău, după ce compania a raportat o creştere a pierderilor în 2009, de la 5,1 la 6,1 milioane de lei. Analiştii explică această creştere importantă a cotaţiei tocmai prin lichiditatea re-dusă, fiind tranzacţionate sub 10.000 de acţiuni Mecanica Ceahlău într-o şedinţă de tranzacţionare. Cu cât o acţiune e mai puţin lichidă, cu atât aceasta riscă să fie şi mai volatilă, întrucât cei câţiva investitori interesaţi de respectivul emitent pot să ri­dice sau să scadă cu uşurinţă preţul, cu doar câteva tranzacţii.
Există şi câteva prime exemple în susţinerea faptului că rezultatele fi­nanciare pot influenţa în mod evident cotaţiile, iar acestea sunt oferite chiar de şedinţa bursieră din 3 fe­bruarie. Titlurile Apcarom (APC) au crescut cu peste 14,5% în urma pu­blicării rezultatelor financiare, în timp ce titlurile Socep (SOCP) au să­rit la bursă, practic, în urma unor spe­­culaţii privind rezultate financiare favorabile care vor fi raportate de companie pe 5 februarie, explică Mi­hai Căruntu, şef departament Cerce­tare Piaţă la BCR.
Şi analiştii au păreri diferite. „Nu mă aştept la un im­pact major al a­nunţării rezulta­telor asupra preţu­ri­lor actuale de la BVB. Poate vor exis­ta excepţii”, spu­ne Răzvan Paşol, di­rector general In­ter­capital Invest.
În schimb, Mihai Căruntu sus­ţi­ne că „impactul comunicării rezul­ta­telor financiare preliminare va fi mai mare în ansamblu decât în 2009, când cotaţiile acţiunilor erau foarte jos sub directul impact al cri­zei de în­credere manifestate de in­ves­titori - lu­cru manifestat pe ma­jo­ritatea pie­­ţe­lor de acţiuni. În 2010 este o situa­ţie diferită: piaţa a recu­pe­rat consistent faţă de mini­mele din februarie 2009, atmosfera este optimis­tă, iar in­vestitorii (mai ales cei ce au intrat mai târziu în joc) sunt presaţi să gă­sească companiile care au scă­pat va­lului de creştere generalizată şi care ar putea oferi creşteri în vii­torul a­pro­piat, ca ur­mare a unor re­zultate bune care încă nu au fost in­cluse în preţurile curente de tran­zac­ţionare.”

Analiza fundamentală îşi păstrează rostul
Chiar dacă importanţa analizei rezultatelor financiare ale emiten­ţi­lor s-a redus, aceasta nu a dispărut. „După scăderile mari din 2008, pre­ţurile au fost impulsionate în ulti­mul an de aşteptările cu privire la ieşi­­rea din criza financiară şi reve­ni­rea acţiunilor spre valoarea co­rectă, însă tocmai pentru a calcula această valoare avem nevoie în continuare de analiza fundamentală”, explică Răz­­van Paşol. Cu toate creş­terile anului 2009, acţiunile se tran­zac­ţio­nează în continuare la preţuri foarte reduse faţă de o valoare „corectă”.
În opinia sa, rezultatele financiare rămân importante, chiar dacă sunt eclipsate în conjunctura actuală de alţi factori: majorarea pragului la SIF (ce a determinat o scădere a in­tensităţii corelaţiei pieţei româneşti cu cele dezvoltate), evoluţiile exter­ne, traseul de revenire a preţurilor spre valori „corecte”.
Andrei Rădulescu, analist Target Capital, susţine că analizele fundamentale sunt importante în principal pentru investitorii cu un orizont de investiţie pe termen mediu (fondurile de investiţii). Dar gradul de maturitate a pieţei interne de capital este redus, ceea ce face ca majorita­tea investitorilor să aibă un orizont de investiţie foarte redus. Rezulta­te­le pe care companiile le prezintă con­tează mult, mai ales în cazul ce­lor care acordă dividende.
Mihai Căruntu este de părere că investitorii vor da atenţie rezulta­te­lor financiare şi analizei fundamentale pentru că sunt obligaţi să identifice cele mai bune oportunităţi de investiţii: ce acţiuni au recuperat cu mult mai puţin până în prezent faţă de media pieţei raportat la mini­me­le de anul trecut şi dintre acţiunile cu „întârziere” în recuperare care sunt emise de companii ce vor ra­porta rezultate bune sau foarte bune care nu au fost anticipate de către piaţă.

Lecţii externe
Situaţia este diferită pe pieţele in­ternaţionale, unde companiile mari au înregistrat, de regulă, fluctuaţii de preţ mai ridicate în mo­mentul pre­­zentării rezultatelor financiare. Pieţele externe se adaptează mai bine la acest tip de anunţuri, investitorii încercând să găsească explicaţii pentru cele mai recente date financiare. La noi, rareori se formează ase­menea discuţii pe baza datelor fundamentale, pentru că avem puţini investitori.
Spre exemplu, rezultatele raportate pe trimestrul patru până în pre­zent au fost mixte. Acestea s-au pre­zentat mai bine decât aşteptările la Apple (profit mai mare cu 50%), Ford (primul profit din 2005), Colgate-Palmolive sau Procter & Gamble, în timp ce rezultate slabe au venit de la producătorul de echipament petrolier Halliburton - profit în scădere pu­ternică faţă de trimestrul patru din 2008, însă puţin mai mare decât aş­teptările. Spre exemplu, cotaţia ac­ţiu­nilor Apple Inc a crescut pe Nas­daq cu 5,12% după raportarea rezul­ta­telor financiare.