În prima lună a anului au avut loc în Bucureşti cinci licitaţii cu obiecte de artă: două la Alis, două la Goldart şi una la Monavissa. Artmark nu a avut încă nicio licitaţie, această casă organizând, aşa cum se ştie, numai licitaţii trimestriale, pe anotimpuri. În schimb, Galeria ArtSociety, a aceleiaşi case, a deschis o expoziţie retrospectivă a pictorului Viorel Mărginean.
Cele cinci licitaţii desfăşurate în cursul lunii ianuarie au fost, ca de obicei, licitaţii inerţiale. Lucru perfect ex­pli­cabil căci Gerar este, în aproape toate domeniile, o lună îngheţată. Ca sume încasate şi ca indice de performanţă, licitaţiile au fost aproximativ la nivelul lunii noiembrie 2009, cu excepţia celei de la Monavissa, care s-a situat, în raport cu propria evo­lu­ţie, la nivelul lunii decembrie.

Premieră: un tablou de 50 de metri, expus pe Teatrul Naţional
Înainte de a vorbi despre lici­ta­ţiile propriu-zise, vom semnala două mişcări de marketing extrem de interesante, care vor avea, mai mult ca sigur, urmări asupra pieţei de artă. Nu atât asupra vânzărilor (cel puţin nu în mod nemijlocit), cât mai ales asupra abordării propriului do­meniu de către comercianţii de artă. Marketingul produsului devine la fel de important ca şi produsul.
Aşa cum am anunţat, Galeria Art­mark a organizat, pe 28 ianuarie, o expoziţie retrospectivă a pictorului Viorel Mărginean. Până aici, nimic special. Numai că unul dintre ta­blouri are o lungime de nici mai mult, nici mai puţin de 50 de metri şi o înălţime de 8 metri. Întrucât el nu putea fi expus desfăşurat în galeria Artmark (şi în nicio galerie din ţară sau străinătate), a fost expus pe faţa­da Teatrului Naţional din Bucu­reşti şi va sta acolo două luni, dacă nu va fi deteriorat de intemperii. Tabloul (ulei pe pânză) este intitulat „Iarna” şi a fost realizat în anii ’70. A fost, la vremea lui, cel mai mare ulei pe pân­ză din lume. (Acum mai există do­uă, unul în Suedia şi altul în Ja­po­nia). De-a lungul timpului, „Iarna” lui Vio­rel Mărginean a mai fost ex­pus desfăşurat de vreo două ori în străi­nă­tate, dar niciodată până acum în Ro­mânia. Premiera aceasta este me­ri­tul casei Artmark. În perspecti­vă de marketing, „Iarna” reprezintă cel mai mare banner publicitar de la noi. Şi cel mai original, în sensul că nu promovează un produs de consum, ci opera unui artist. Pe deasu­pra, este vorba despre o pictură-unicat.

„Timbrul de Artă şi Design”
A doua „găselniţă” în materie de marketing a fost iniţiată de Casa Gold­art. În privinţa ordinului de mă­­rime, aceasta se situează la extre­ma opusă celei menţionate, întrucât are mărimea unui timbru. Şi este chiar un timbru! Se numeşte „Tim­brul de Artă şi Design” şi reprezintă, de fapt, o coliţă alcătuită din patru timbre reprezentând patru lucrări din licitaţie: două de artă clasică, una de artă contemporană şi alta de design. Coliţa e încorporată pe pagina de gardă a catalogului, timbrele alcătuitoare fiind separate prin perforaţii. Primele cinci cataloage cu tim­bre sunt numerotate şi sunt di­rec­ţionate după cum urmează: pri­mele trei sunt scoase la licitaţie, al patrulea (semnat şi ştampilat) este dăruit  celui care cumpără lucrarea de artă contemporană, iar al cincilea rămâne casei de licitaţie. Interesant este că această inovaţie (pe care Gold­art a avut grijă să şi-o protejeze la OSIM) a făcut ca toate trei cata­loagele cu timbru scoase la licitaţie să ajungă (unele dintre ele) la un preţ de adjudecare de un milion de lei vechi. Şi nu sunt cu nimic diferite de celelalte timbre, doar că li s-a conferit un alt statut. Practic, catalogul licitaţiilor de la Goldart s-a transformat, prin „Timbrul de Artă şi Design” (care n-are valoare de circulaţie), din­tr-o simplă listă de preţuri (în esenţă asta e, nu?) într-un obiect de colecţie.
Evident, detaliul strategic nu creş­te considerabil vânzarea, dar mă­reşte prestigiul. Ceea ce întăreşte credibilitatea firmei şi, pe termen lung, duce la creşterea cifrei de afaceri.

Alis: vånzări de 114.100 de euro în ianuarie
Revenind la licitaţiile propriu-zise, prima din anul acesta a fost a Ca­sei Alis, pe 16 ianuarie. Ca înca­sări globale a fost o licitaţie bună (88.620 de euro), însă indicele de per­formanţă la secţiunea pictură n-a fost tocmai strălucit: 15,58%, cu 12 ta­blouri vândute, din 77. S-au licitat însă trei tablouri „puternice” care au ridicat nivelul încasărilor: un Petraş­cu („Casă” - ulei pe pânză), un Dărăs-cu („Veneţia” - ulei pe pânză) şi un Ciu­curencu („Peisaj din Breaza” - ulei pe pânză lipită pe carton), ad­ju­de­cate cu 26.720, respectiv 24.290 şi 17.000 de euro. La licitaţia următoa­re, cea din 30 ianuarie, nivelul în­ca­sărilor a scăzut la 25.480 de euro, însă a crescut indicele de perfor­man­ţă la 25,4% (15 tablouri, din 59). Vedetele licitaţiei, „Peisaj din Valea Doftanei” de Grigorescu (estimat la 41.200 de euro) şi „Ţărm stâncos” de Petraşcu (30.000 de euro), au rămas nelicitate şi nevândute. Cel mai scump tablou adjudecat pe 30 februarie a fost o scenă biblică semnată Gh. Tattarescu: „Iisus şi cei 12 apostoli” - ulei pe pânză, adjudecat cu 6.070 de euro.
Una peste alta, la Alis s-au vân­dut, pe parcursul lunii ianuarie (adi­că în cele două licitaţii) obiecte de artă în valoare de 114.100 de euro.

Al zecelea Luchian
Goldart Gallery a avut prima licitaţie a anului pe 17 ianuarie, iar cea de-a doua pe 31 ianuarie. Aici lu­cru­rile au stat invers decât la Alis. Prima licitaţie a avut încasări mai mici (38.672 de euro) şi indice de performanţă (la secţiunea artă plastică) mai bun (32,43%, cu 36 de lucrări vândute, din 111 ofertate), iar cea de-a doua - încasări mai bune (68.147 de euro), dar indice de performanţă mai mic: 19,46%, cu 22 de lucrări vân­dute, din 113. La prima licitaţie, cele mai scumpe tablouri adjudecate au fost un Bălaşa („Fata oceanului” - 6.300 de euro), urmat de un Arthur Verona („Crâng” - 5.800 de euro) şi un Schweitzer-Cumpăna („La câmp” - 3.200 de euro). La licitaţia din 31 ia­nuarie, potul a fost ridicat conside­rabil de un superb „Peisaj de iarnă” de Ştefan Luchian, adjudecat cu 48.540 de euro. Este al zecelea tablou în ulei de Ştefan Luchian care se vinde prin licitaţii în România, din 1990 încoace. Suma încasărilor glo­bale pe ianuarie a fost de 106.820 de euro. Ar mai fi de adăugat că, înce­pând din 31 ianuarie, Goldart a ini­ţiat şi conceptul de „mărturie artistică”: o înregistrare video în care ar­tis­tul însuşi relatează povestea lu­cră­rii puse în vânzare. Şi, tot cu titlu de noutate, Casa Goldart va organiza, pe 14 martie, prima sa licitaţie specializată, intitulată „Oeuvres sur Papier”, în care sunt alese lucrări de ar­tă ce au ca suport hârtia: carte, ma­nuscris, hărţi, desene, colaj, grafică.

„Creativitatea se naşte din necesitate”
Monavissa a avut, de la începutul anului, o singură licitaţie, pe 24 ia­nuarie. Vânzările totale au fost în valoare de 9.280 de euro, la toate sec­ţiunile. La artă plastică s-au vândut 5 lucrări, din 40 (indice de performan­ţă 12,5%), cea mai scumpă lucrare adjudecată fiind „Şatră de ţigani” de Arthur Garguromin Verona (5.800 de euro).
Revenind la noutăţile de ordin strategic la care am făcut referire, a­dău­găm că ele au fost generate de cri­ză. Se confirmă astfel, şi pe piaţa li­citaţiilor, cuvintele lui Einstein, scri­se în perioada crizei din 1929: „Cri­za este cea mai binecuvântată si­tuaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane, fiindcă ea atrage după sine pro­grese. Creativitatea se naşte din ne­cesitate, aşa cum ziua se naşte din noapte. În perioada crizei apar in­ven­­ţiile, descoperirile şi marile stra­tegii. Cine depăşeşte criza, se de­pă­şeş­te pe sine însuşi, fără a rămâne depăşit”.