Săptămâna Financiară şi Editura Curtea Veche vă oferă luni, 8 februarie, “Cruciada împotriva sfântului Graal”, o carte fascinantă despre Graal şi ultimii săi custozi, catarii (din grecescul katharos=pur, imaculat; catarii erau adepţi ai unei secte creştine din Europa de vest, care venerau Manni sau Graalul, erau consideraţi eretici de Biserica Catolică, sec. XI-XIV).
Autorul cărţii, Otto Rahn, filolog şi arheolog german, s-a nãscut în Michelstadt, Germania, în 1904 şi a fost pasionat din adolescenţă de catari şi de legendele din jurul Graalului. „Rahn era convins că opera epică Parsifal, creată de Wolfram von Eschenbach în secolul al treisprezecelea, îi oferea cheia care urma să dezlege misterele catarilor medievali (...) iar povestea lor urma să îl conducă la comoara lor pierdutã — Grâl (Graalul)”, susţine istoricul Cristopher Jones.
Din 1924, Rahn a făcut cercetări în peşterilor din sudul Franţei, inclusiv la Montsegur, căutând dovezi în sprijinul teoriei sale conform căreia catarii sunt ultimii păstrători ai Graalului. Nu a găsit Graal-ul, dar a descoperit un complex de peşteri subterane, utilizate de catari drept refugiu şi loc sfânt. Rahn a vorbit cu oamenii locului şi a cercetat numeroase cărţi şi documente istorice, inclusiv materiale existente la Biblioteca Naţională a Franţei. Rezultatele cercetărilor sale au fost incluse în “Cruciada împotriva sfântului Graal”, publicată în 1933. Cartea a atras atenţia lui Heinrich Himmler, care i-a propus autorului să devină membru al SS-ului şi i-a finanţat cercetările ulterioare. Cea de-a doua carte “Curtea lui Lucifer: O călătorie în căutarea spiritelor bune ale Europei”, a fost publicată în 1937, după ce Rahn a făcut cercetări în Islanda. În acelaşi an, Rahn a căzut în digraţie, cel mai probabil din cauza faptului că îşi exprimase convingerile anti-război. A fost trimis ca gardian la Dachau, iar în 1939 şi-a dat demisia din SS. A murit în acelaşi an, cauza oficială a morţii fiind sinuciderea, deşi în epocă au existat speculaţii privind posibila implicare a SS-ului în uciderea sa.
Destinul lui Otto Rahn a constituit sursa de inspiraţie pentru regizori şi scriitori. Astfel, se afirmă că incredibilele aventuri ale lui Otto Rahn în sudul Franţei i-au inspirat pe Steven Spielberg şi George Lucas pentru filmul “Indiana Jones şi căutătorii arcei pierdute”, desemnat recent cel mai bun film de acţiune al tuturor timpurilor (sondaj Moviefone realizat la sfârşitul lunii ianuarie 2010). Un alt film inspirat de viaţa sa este documentarul “Glorie secretă”, realizat în 2001 de Richard Stanley.
