Trei sferturi dintre societăţile comerciale care funcţionează în regim de microîntreprindere îşi vor schimba forma juridică, fie transferându-şi activităţile pe firme înregistrate offshore, fie transformându-se în Persoane Fizice Autorizate (PFA), potrivit estimărilor furnizorului de soluţii fiscale şi contabile R&M Audit.

„Eliminarea opţiunii impozitului de 3% pe venitul unei microîntreprinderi şi neintroducerea vreunei alte facilităţi fiscale pentru această categorie de firme vor împinge majoritatea acestora în două direcţii principale: fie spre faliment, fie spre offshore. Reorientările către statutul de PFA (care nu oferă posibilitatea de a avea salariaţi) sau întreprindere individuală (care oferă posibilitatea de a face angajări) pot fi de asemenea nişte soluţii, dar atitudinea mediului de afaceri devine din ce în ce mai deschisă către funcţionarea sub paravanul unui offshore”, este de părere Mirela Şerban, Managing Partner R&M Audit.

Potrivit acesteia, pentru circa 45 - 50% dintre microîntreprinderi, sumele suplimentare pe care trebuie să le plătească la stat, prin aplicarea cotei de 16% pe profit sau a impozitului minim, vor însemna, cel mai probabil, falimentul, acestea neavând o marjă de profit suficientă care să acopere diferenţa, mai ales într-un an atât de greu precum cel în curs.

„Este greu de presupus că, prin <nivelarea> cotei de impozit a fostelor microîntreprinderi, statul va obţine mai multe fonduri la buget”, consideră Şerban.

Unde vor „migra” microîntreprinderile?

Estimările R&M Audit arată că aproximativ 15 - 20% dintre fostele microîntreprinderi se vor transforma în PFA, în special cele care erau folosite exclusiv pentru primirea unor retribuţii salariale, fără a desfăşura vreo altă activitate şi, deci, fără a avea angajaţi, mai ales că, devenind PFA-uri, nici nu pot avea angajaţi.

„PFA plăteşte o singură dată impozitul de 16% pe profit, fără a mai plăti şi alt impozit pe dividende. Comparând cu plăţile către stat în sistem de microîntreprindere, când acestea plăteau 3% impozit pe venit, plus 16% impozit pe dividende, reiese că nici de la această categorie statul nu va acumula bani în plus la buget”, a precizat Mirela Şerban.

Analizele R&M Audit arată că circa 25% dintre fostele microîntreprinderi vor începe să plătească noul impozit pe profit, „încărcând” la maxim cheltuielile şi apelând la o serie de alte „inginerii financiare şi fiscale”, fie acestea şi legale.

„Restul firmelor vor lua în calcul varianta funcţionării sub <umbrela> unui offshore, având în vedere costurile din ce în ce mai reduse şi variantele de funcţionare din ce în ce mai simple care apar în acest sens”, spune Mirela Şerban.

Care sunt costurile unui offshore?

Calculul de rentabilitate pentru înfiinţarea unei companii offshore, respectiv suma de la care merită a fi înfiinţată, este diferit de la caz la caz, în funcţie de specificul businessului căruia i se aplică această soluţie. De exemplu, arată experţii R&M Audit, în cazul unei societăţi cu activităţi exclusiv pe teritoriul României, un offshore devine in general rentabil de la un profit impozabil de minim 20.000 de euro. Costurile anuale de întreţinere a unui offshore variază de la 1.000 - 1.800 euro până la 3.000 - 4.000 euro, în funcţie de ţara în care este înfiinţat, de tipul de activitate desfăşurată, legislaţie, acorduri internaţionale etc.

În ceea ce priveşte scutirea procentuală pe profit, prin utilizarea unei companii offshore, se poate obţine o taxare chiar şi de 0 - 5%, raportat la baza de impunere, susţin cei de la R&M Audit.

„Din aceste calcule, reiese clar că acest tip de firme devine foarte atractiv. Nu numai fostele microîntreprinderi vor apela la înfiinţarea de companii offshore, ci şi din ce în ce mai multe alte firme, dat fiind faptul că, din cauza crizei, profitul brut este oricum în scădere, iar acţionarii vor să păstreze o cotă cât mai mare sub forma profitului net. Statul român poate contracara acest fenomen în creştere doar prin introducerea sau menţinerea unor facilităţi fiscale pentru anumite categorii de firme, pentru menţinerea în anumite condiţii a forţei de muncă angajate”, a conchis Mirela Şerban.