Buget elaborat pe cheltuieli cât se poate de reale şi pe ve­nituri fictive, printre care şi cele din veniturile microîntreprinderilor, salarii îngheţate şi nu prea, şomaj în creştere, însă nu şi potrivit premierului Emil Boc. Aşa s-ar putea rezuma bugetul haotic elaborat de Executiv. Şi cum la nivel micro lucrurile începeau să lânce­zească, după genocidul fiscal din 2009, Guvernul a decis să-i trezeas­că la viaţă pe micii contribuabili, susţinând că le-a eliminat statutul de microîntreprindere. Şi atât! Despre procedura prin care se reali­zează acest lucru n-a pomenit ni­mic. E necesară completarea Decla­ra­ţiei 010 prin care se trece la plata impozitului pe profit? Doar cu o zi lucrătoare înainte de expirarea termenului de depunere a catadicsit ANAF să emită un ordin pe tema asta. Dar achiziţionarea Registrului de evidenţă contabilă este obligatorie? Ce alte declaraţii şi ce impozite trimestriale vor plăti microîntre­prin­derile? Ce vor păţi contribuabilii dacă nu se vor conforma? MFP şi ANAF tac, considerând probabil că persoanele juridice n-au nevoie de ajutor. Doar sunt băieţi mari!

„Săru’ mâna, sunteţi serviciul de asistenţă contribuabili al ANAF?“ „Da.“ „Aţi putea să mă lămuriţi, ca microîntre­prin­dere, eu ce impozit plătesc: pe ve­nit sau pe profit?“ „Nu pot să vă spun, n-a apărut încă niciun act normativ.“ „Doamnă, totuşi până la 31 ianuarie sunt mai puţin de 6 zile, iar modificările din Codul Fiscal trebuie anunţate cu minimum 6 luni înainte. Cred că e o diferenţă care se observă cu ochiul liber între şase zile şi şase luni?!“ „Aveţi dreptate, există această prevedere, modificările trebuie anunţate cu 6 luni înainte“. „Bun, şi acum noi ce facem, pentru că, potrivit legislaţiei fiscale în vi­goa­re, nu avem niciun temei pe baza că­ruia să calculăm cât la sută şi din ce avem de plătit“. „Aveţi dreptate, aş­tep­tăm, nu pot să vă zic altceva... Să vedem, poate se va opta să nu mai depuneţi declaraţiile, măcar să nu mai staţi la coadă.“ „Vă mul­ţu­mesc.“ „Cu plăcere şi ne pare rău.“

Aşa s-a desfăşurat dialogul telefo­nic dintre un contribuabil şi un re­pre­zentant al serviciului de asistenţă contribuabili al ANAF, în urma că­ruia contribuabilul a rămas la fel de nelămurit ca înaintea efectuării ape­lu­lui. Singura concluzie pe care a tras-o e că angajaţii ANAF sunt la fel de nelămuriţi ca şi el asupra terme­nului, modalităţii de plată şi sumei pe care ar avea-o de plătit statului. Şi asta chiar dacă punctul b) al articolului 3 din Codul Fiscal, referitor la Prin­cipiile Fiscalităţii, prevede „certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fie­care plătitor, respectiv aceştia să poa­tă urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată de­ter­­mina influenţa deciziilor lor de ma­nagement financiar asupra sar­ci­nii lor fiscale“.

Contribuabilii au scăpat de Declaraţia 010...
După două săptămâni în care i-au plimbat pe contribuabili precum plim­bă hârtiile pe la locul de muncă, între administraţiile fiscale şi ANAF, între ANAF şi MFP, angajaţii statului au decis, cu numai o zi lucrătoare îna­­intea expirării termenului de de­pu­­­ne­­­re, să emită un ordin ANAF prin ca­­­­re, cu mărinimie, îi scutesc pe con­tri­buabili de depunerea De­cla­raţiei 010. „Deşi, conform Codului de pro­ce­dură fiscală şi urmare a mo­difi­cării regi­mu­lui de impozitare, a­ceas­tă ca­te­go­rie de contribuabili are obli­ga­ţia de­punerii la organul fiscal a De­cla­ra­ţiei de menţiuni 010, pentru a evita a­glo­meraţia la unităţile fis­cale, pre­şe­din­tele Agenţiei Naţio­na­le de Admi­nis­tra­re Fiscală a emis un ordin po­tri­vit căruia organele fis­ca­le vor mo­­di­fica, din oficiu, vecto­rul fiscal pen­tru contribuabilii aflaţi în pre­zent în a­ceastă situaţie. Ca ur­mare, contri­bua­bilii înregistraţi în e­vi­den­ţe­le fiscale, la 31.12.2009, ca plă­­­­titori de im­pozit pe venitul mi­cro­între­prin­deri­lor nu trebuie să se prezinte la orga­nul fiscal competent pentru de­pune­rea Decl­a­ra­ţiei de men­ţiuni 010. Toto­dată, în­ce­pând cu anul 2010, aceşti contri­bua­bili nu mai beneficiază de deroga­rea pri­vind declararea şi plata trimestrială a impozitelor şi contribu­ţiilor afe­ren­­te veniturilor din salarii, acestea ur­mând să fie de­cla­rate şi plă­tite lu­nar“. Acesta e al doi­lea co­mu­ni­cat al autorităţilor fiscale, după cel al MFP, care nu făcea decât să traducă în termeni tehnici afirmaţia minis­tru­­lui Vlădescu: „În conformitate cu pre­ve­derile art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu mo­difică­rile şi comple­tă­ri­le ulteri­oa­re, siste­mul de impozitare pentru mi­croîn­tre­prinderi a avut o aplicabi­li­ta­te li­mi­tată în timp, respectiv pâ­nă la da­ta de 31 decembrie 2009, prin mo­dul de reglementare a co­te­lor de im­po­zitare numai pentru anii 2007-2009. Astfel, pe cale de con­se­­cinţă, în­ce­pând cu 1 ianuarie 2010, prevede­rile Titlului IV «Impozit pe ve­niturile mi­croîntreprinderilor», nor­­mele me­to­­dologice de aplicare co­­res­pun­ză­toa­re, precum şi alte pre­vederi inciden­te acestui sistem nu mai produc efec­te juridice“.

...dar nu de achiziţionarea Registrului de evidenţă fiscală
Probabil că oficialii Finanţelor îşi freacă în sfârşit mâinile de satisfac­ţie, considerând că pot dormi liniş­tiţi, pentru că au rezolvat problema. Numai că problema nu este rezolvată nici pe departe.
Potrivit ordinului ministrului fi­nan­ţelor 870/2005, „contribuabilii, în­­­­registraţi ca plătitori de impozit pe profit, sunt obligaţi să întocmească Re­­­gistrul de evidenţă fiscală“. Regis­trul de evidenţă fiscală are ca scop înscrierea tuturor informaţiilor care au stat la determinarea profitului im­­pozabil şi a calculului impozitului pe profit cuprins în declaraţia pri­vind obligaţiile de plată la bugetul ge­­neral consolidat. El se eliberează contra cost de către unităţile fiscale din raza te­ritorială în care contri­bua­bilul are declarat domiciliul fiscal, pe baza co­piei certificatului de în­registrare e­mis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. SFin a su­nat la o admi­nis­traţie fiscală de sector, pentru a în­treba dacă, în noile condiţii enu­n­ţa­te de ministrul Vlă­des­­cu, o micro­în­­tre­prin­dere e obligată să achizi­ţio­neze respectivul registru. Răspunsul a fost afirmativ. Chestionat şi asu­pra preţu­lui, oficia­lul administraţiei a precizat că a­ces­ta este în jur de 80 de lei. La un nu­măr de aproximativ 300.000 de mi­croîntreprinderi, rezul­tă că statul ar încasa 24 de milioane de lei numai din vânzarea acestor re­gistre. Pr­o­ble­ma este că termenul de a­chi­­zi­ţio­na­re a expirat pe 31 ianua­rie: „Con­tri­bua­bilii nou-înfiinţaţi, de­cla­raţi plă­­­titori de impozit pe profit, vor a­chi­ziţiona Registrul de evidenţă fiscală în termen de 30 de zile de la da­ta înregis­trării. Iar contribuabilii ca­­re nu mai îndeplinesc condiţiile de plă­ti­tor de impozit pe veniturile mi­cro­în­tre­prin­­­de­­rilor vor achiziţiona Re­gis­trul de e­videnţă fiscală în termen de 30 de zile de la data la care au de­­venit plă­ti­tori de impozit pe pro­­fit (a­dică 1 ia­nua­rie 2010 - potri­vit mi­nis­tru­­lui fi­nanţelor Sebastian Vlă­des­cu)“.

Partenerul PwC Ionuţ Simion a confirmat pentru SFin că ar trebui ca microîntreprinderile să achizi­ţio­ne­ze acest registru. „Atenţie însă, nu toate, ci doar cele care nu au fost plă­ti­toare de impozit pe profit în pe­rioa­da 2005-2009 şi care, deci, nu au avut obligaţia de a-l achiziţiona la acel moment“, a precizat Simion.
Paradoxal însă, în Ordinul 870/2005 nu există termen pentru con­tribuabilii care au fost obligaţi de MFP să nu mai plătească impozitul de 3% pe venitul microîntreprinde­rilor. Pentru că punctul 4 al articolului 11 din Ordinul 870/2005 se referă la „contribuabilii care nu mai în­de­plinesc condiţiile de plătitor de im­po­­­­zit pe veniturile microîntreprin­de­­­­­­ri­lor“, şi nu la cei care sunt obli­gaţi sau în imposibilitatea să plă­teas­că, din cauza absenţei cotei pe 2010 din Co­dul Fiscal. Pentru că aceşti con­tri­bu­a­bili îndeplinesc condiţiile din titlul IV al Codului Fiscal, neabrogat, sunt în­că microîntreprinderi, doar că, interpretând abuziv absenţa cotei pe 2010, MFP consideră că sunt obli­ga­te să plă­tească impozit pe ve­nit. Nea­­chiziţio­na­rea la termen (a­di­că săp­­tămâna tre­cută) a Registrului e considerată contravenţie şi se pe­­­dep­seş­te cu amendă. Şi aşa se com­­pen­sea­ză golul lăsat în buget de venitu­ri­le fictive, potrivit declara­ţi­ilor lui Sebastian Vlădescu, din impozitul pe venitul microîntreprinderilor.

Impozit declarativ de 16%
Dar cum a început totul? Cu o declaraţie a ministrului finanţelor Sebastian Vlă­des­cu: „De la 1 ianuarie a dispărut regimul de taxare diferenţiat pentru microîntreprinderi, adică impozitarea cu 3% a veniturilor, şi este introdus impozitul de 16% pe profit sau impozitul minim“. În concepţia guvernanţilor, impozitele apar şi dispar când vor ei. Declaraţia ministrului a fost confirmată de majoritatea consul­tan­ţilor fiscali. Ionuţ Simion, partener PricewaterhouseCoopers Romania, a fost primul care a atras atenţia asupra implicaţiilor declaraţiei lui Vlădescu. Nu poţi desfiinţa impozite pur şi simplu, fără proceduri. „Foarte important este că microîntreprinderi­le trebuie să depună Declaraţia 010 pentru a se înregistra ca plătitoare de impo­zit pe profit“, a declarat expertul PwC. El este însă contrazis de avocatul Gabriel Biriş, partener Biriş Goran: „Nu văd de ce ar trebui ca persoanele juridice care au plătit impozit pe venitul microîntreprinderilor să depună Declaraţia 010. Declaraţia ar trebui depusă doar în cazul în care se schimbă regimul fiscal prin opţiune, nu prin efectul legii“. Se pare că, până la urmă, ANAF i-a dat dreptate lui Biriş. Însă aceasta e numai una dintre necunoscutele măsurii enunţate de Vlădescu.

Plăţi trimestriale raportate la impozitul pe venit din 2009
O nouă problemă cu care se confruntă microîntreprinderile este valoarea impozitu­lui trimestrial pe care îl au de plată începând cu 2010. Avocatul Gabriel Biriş spu­ne că se va aplica punctul 100 din Normele de aplicare ale Codului Fiscal. Po­tri­vit acestuia, „contribuabilii care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţile anticipate trimestriale, datorate în contul impozitului pe profit, în sumă de o pătrime din impozitul pe veniturile mi­cro­întreprinderilor datorat în anul fiscal precedent, actualizat cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate“.

Argumentele SFin împotriva desfiinţării microîntreprinderilor
- Titlul IV (Impozitul pe venitul micoîntreprinderilor) nu a fost abrogat şi nicăieri în Codul Fiscal (CF) nu scrie că acest venit va dispărea începând cu 2010
- Art. 2 al CF pune pe picior de egalitate cele două impozite (pe profit şi pe venitul microîntreprinderilor) şi nu afirmă că unul e regula, iar celălalt excepţia
- Bugetul adoptat pe 2010 prevede la capitolul venituri - 444 de milioane de lei încasate din impozitul pe venitul microîntreprin­de­rilor. Şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, a observat inadvertenţa şi a precizat că, dacă a decis desfiinţarea mi­cro­întreprinderilor, Guvernul trebuie să corecteze eroarea şi să găsească un mod de a compensa sumele previzionate în plus: ori să găsească surse de venituri suplimentare care să compenseze cei 444 de milioane de lei bugetaţi, ori să reducă din cheltuieli
- Declaraţia 010 nu a fost modificată şi conţine rubrica „impozit pe venitul microîntreprinderilor“
- Absenţa cotei (dintr-o eroare legislativă) nu este identică cu absenţa impozitului. Impozitul este format, potrivit CF, din termene, modalităţi de plată şi sumă de plată (cota aplicată bazei de impozitare). Toate celelalte elemente există încă în CF, numai cota este absentă (iar eroarea este imputabilă iniţiatorului/legislatorului, nu poate fi a contribuabilului). Argumentul potrivit căruia nu există cotă, nu există impozit este similar celui potrivit căruia nu ai o mână, nu eşti om! Lipsa unei mâini arată doar că ai suferit un accident, iar în cazul nostru, responsabil pentru accident poate fi doar iniţiatorul (MFP)
- Pentru a fi eliminat impozitul pe venitul microîntreprinderilor este necesară modificarea Codului Fiscal, a Codului de procedură fiscală, a Declaraţiei 010 şi a Ordinului 870/2005, şi nu o declaraţie a ministrului finanţelor, un comunicat al MFP şi unul al ANAF.

Gabriel Biriş, partener Biriş Goran:
„Fac parte dintre cei care cred că Titlul IV din Codul Fiscal a devenit caduc datorită faptului că nu mai este prevăzută o cotă de impozitare pentru microîntreprinderi. Cred însă că ar fi fost mult mai bine dacă exista o prevedere care să abroge Titlul IV şi care să stabilească şi măsuri tranzitorii. În lipsa unor astfel de măsuri tranzitorii, nu putem decât să dăm interpretarea care ni se pare cea mai potrivită legislaţiei în vigoare"