MFP şi ANAF s-au plictisit de ordonanţe de urgenţă şi, mai nou, modifică Codul Fiscal prin comunicate de presă
Buget elaborat pe cheltuieli cât se poate de reale şi pe venituri fictive, printre care şi cele din veniturile microîntreprinderilor, salarii îngheţate şi nu prea, şomaj în creştere, însă nu şi potrivit premierului Emil Boc. Aşa s-ar putea rezuma bugetul haotic elaborat de Executiv. Şi cum la nivel micro lucrurile începeau să lâncezească, după genocidul fiscal din 2009, Guvernul a decis să-i trezească la viaţă pe micii contribuabili, susţinând că le-a eliminat statutul de microîntreprindere. Şi atât! Despre procedura prin care se realizează acest lucru n-a pomenit nimic. E necesară completarea Declaraţiei 010 prin care se trece la plata impozitului pe profit? Doar cu o zi lucrătoare înainte de expirarea termenului de depunere a catadicsit ANAF să emită un ordin pe tema asta. Dar achiziţionarea Registrului de evidenţă contabilă este obligatorie? Ce alte declaraţii şi ce impozite trimestriale vor plăti microîntreprinderile? Ce vor păţi contribuabilii dacă nu se vor conforma? MFP şi ANAF tac, considerând probabil că persoanele juridice n-au nevoie de ajutor. Doar sunt băieţi mari!
„Săru’ mâna, sunteţi serviciul de asistenţă contribuabili al ANAF?“ „Da.“ „Aţi putea să mă lămuriţi, ca microîntreprindere, eu ce impozit plătesc: pe venit sau pe profit?“ „Nu pot să vă spun, n-a apărut încă niciun act normativ.“ „Doamnă, totuşi până la 31 ianuarie sunt mai puţin de 6 zile, iar modificările din Codul Fiscal trebuie anunţate cu minimum 6 luni înainte. Cred că e o diferenţă care se observă cu ochiul liber între şase zile şi şase luni?!“ „Aveţi dreptate, există această prevedere, modificările trebuie anunţate cu 6 luni înainte“. „Bun, şi acum noi ce facem, pentru că, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, nu avem niciun temei pe baza căruia să calculăm cât la sută şi din ce avem de plătit“. „Aveţi dreptate, aşteptăm, nu pot să vă zic altceva... Să vedem, poate se va opta să nu mai depuneţi declaraţiile, măcar să nu mai staţi la coadă.“ „Vă mulţumesc.“ „Cu plăcere şi ne pare rău.“
Taxe si impozite
Cei 4.000 de inspectori ai Fiscului au decis să acorde o mână de ajutor Guvernului României în lupta sa cu deficitul bugetar şi s-au angajat în...
Banca Naţională consideră că dobânzile la credite sunt în continuare extrem de ridicate, în pofida reducerii dobânzii de referinţă, numai că există în...
Trei sferturi dintre societăţile comerciale care funcţionează în regim de microîntreprindere îşi vor schimba forma juridică, fie transferându-şi activităţile pe...
Ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, a decis să preia iniţiativa deputatului social-democrat de impozitare a averilor afişate ostentativ. Primul vizat - contribuabilul Sebastian...
Aşa s-a desfăşurat dialogul telefonic dintre un contribuabil şi un reprezentant al serviciului de asistenţă contribuabili al ANAF, în urma căruia contribuabilul a rămas la fel de nelămurit ca înaintea efectuării apelului. Singura concluzie pe care a tras-o e că angajaţii ANAF sunt la fel de nelămuriţi ca şi el asupra termenului, modalităţii de plată şi sumei pe care ar avea-o de plătit statului. Şi asta chiar dacă punctul b) al articolului 3 din Codul Fiscal, referitor la Principiile Fiscalităţii, prevede „certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale“.
Contribuabilii au scăpat de Declaraţia 010...
După două săptămâni în care i-au plimbat pe contribuabili precum plimbă hârtiile pe la locul de muncă, între administraţiile fiscale şi ANAF, între ANAF şi MFP, angajaţii statului au decis, cu numai o zi lucrătoare înaintea expirării termenului de depunere, să emită un ordin ANAF prin care, cu mărinimie, îi scutesc pe contribuabili de depunerea Declaraţiei 010. „Deşi, conform Codului de procedură fiscală şi urmare a modificării regimului de impozitare, această categorie de contribuabili are obligaţia depunerii la organul fiscal a Declaraţiei de menţiuni 010, pentru a evita aglomeraţia la unităţile fiscale, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis un ordin potrivit căruia organele fiscale vor modifica, din oficiu, vectorul fiscal pentru contribuabilii aflaţi în prezent în această situaţie. Ca urmare, contribuabilii înregistraţi în evidenţele fiscale, la 31.12.2009, ca plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu trebuie să se prezinte la organul fiscal competent pentru depunerea Declaraţiei de menţiuni 010. Totodată, începând cu anul 2010, aceşti contribuabili nu mai beneficiază de derogarea privind declararea şi plata trimestrială a impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor din salarii, acestea urmând să fie declarate şi plătite lunar“. Acesta e al doilea comunicat al autorităţilor fiscale, după cel al MFP, care nu făcea decât să traducă în termeni tehnici afirmaţia ministrului Vlădescu: „În conformitate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sistemul de impozitare pentru microîntreprinderi a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2009, prin modul de reglementare a cotelor de impozitare numai pentru anii 2007-2009. Astfel, pe cale de consecinţă, începând cu 1 ianuarie 2010, prevederile Titlului IV «Impozit pe veniturile microîntreprinderilor», normele metodologice de aplicare corespunzătoare, precum şi alte prevederi incidente acestui sistem nu mai produc efecte juridice“.
...dar nu de achiziţionarea Registrului de evidenţă fiscală
Probabil că oficialii Finanţelor îşi freacă în sfârşit mâinile de satisfacţie, considerând că pot dormi liniştiţi, pentru că au rezolvat problema. Numai că problema nu este rezolvată nici pe departe.
Potrivit ordinului ministrului finanţelor 870/2005, „contribuabilii, înregistraţi ca plătitori de impozit pe profit, sunt obligaţi să întocmească Registrul de evidenţă fiscală“. Registrul de evidenţă fiscală are ca scop înscrierea tuturor informaţiilor care au stat la determinarea profitului impozabil şi a calculului impozitului pe profit cuprins în declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat. El se eliberează contra cost de către unităţile fiscale din raza teritorială în care contribuabilul are declarat domiciliul fiscal, pe baza copiei certificatului de înregistrare emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. SFin a sunat la o administraţie fiscală de sector, pentru a întreba dacă, în noile condiţii enunţate de ministrul Vlădescu, o microîntreprindere e obligată să achiziţioneze respectivul registru. Răspunsul a fost afirmativ. Chestionat şi asupra preţului, oficialul administraţiei a precizat că acesta este în jur de 80 de lei. La un număr de aproximativ 300.000 de microîntreprinderi, rezultă că statul ar încasa 24 de milioane de lei numai din vânzarea acestor registre. Problema este că termenul de achiziţionare a expirat pe 31 ianuarie: „Contribuabilii nou-înfiinţaţi, declaraţi plătitori de impozit pe profit, vor achiziţiona Registrul de evidenţă fiscală în termen de 30 de zile de la data înregistrării. Iar contribuabilii care nu mai îndeplinesc condiţiile de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor vor achiziţiona Registrul de evidenţă fiscală în termen de 30 de zile de la data la care au devenit plătitori de impozit pe profit (adică 1 ianuarie 2010 - potrivit ministrului finanţelor Sebastian Vlădescu)“.
Partenerul PwC Ionuţ Simion a confirmat pentru SFin că ar trebui ca microîntreprinderile să achiziţioneze acest registru. „Atenţie însă, nu toate, ci doar cele care nu au fost plătitoare de impozit pe profit în perioada 2005-2009 şi care, deci, nu au avut obligaţia de a-l achiziţiona la acel moment“, a precizat Simion.
Paradoxal însă, în Ordinul 870/2005 nu există termen pentru contribuabilii care au fost obligaţi de MFP să nu mai plătească impozitul de 3% pe venitul microîntreprinderilor. Pentru că punctul 4 al articolului 11 din Ordinul 870/2005 se referă la „contribuabilii care nu mai îndeplinesc condiţiile de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor“, şi nu la cei care sunt obligaţi sau în imposibilitatea să plătească, din cauza absenţei cotei pe 2010 din Codul Fiscal. Pentru că aceşti contribuabili îndeplinesc condiţiile din titlul IV al Codului Fiscal, neabrogat, sunt încă microîntreprinderi, doar că, interpretând abuziv absenţa cotei pe 2010, MFP consideră că sunt obligate să plătească impozit pe venit. Neachiziţionarea la termen (adică săptămâna trecută) a Registrului e considerată contravenţie şi se pedepseşte cu amendă. Şi aşa se compensează golul lăsat în buget de veniturile fictive, potrivit declaraţiilor lui Sebastian Vlădescu, din impozitul pe venitul microîntreprinderilor.
Impozit declarativ de 16%
Dar cum a început totul? Cu o declaraţie a ministrului finanţelor Sebastian Vlădescu: „De la 1 ianuarie a dispărut regimul de taxare diferenţiat pentru microîntreprinderi, adică impozitarea cu 3% a veniturilor, şi este introdus impozitul de 16% pe profit sau impozitul minim“. În concepţia guvernanţilor, impozitele apar şi dispar când vor ei. Declaraţia ministrului a fost confirmată de majoritatea consultanţilor fiscali. Ionuţ Simion, partener PricewaterhouseCoopers Romania, a fost primul care a atras atenţia asupra implicaţiilor declaraţiei lui Vlădescu. Nu poţi desfiinţa impozite pur şi simplu, fără proceduri. „Foarte important este că microîntreprinderile trebuie să depună Declaraţia 010 pentru a se înregistra ca plătitoare de impozit pe profit“, a declarat expertul PwC. El este însă contrazis de avocatul Gabriel Biriş, partener Biriş Goran: „Nu văd de ce ar trebui ca persoanele juridice care au plătit impozit pe venitul microîntreprinderilor să depună Declaraţia 010. Declaraţia ar trebui depusă doar în cazul în care se schimbă regimul fiscal prin opţiune, nu prin efectul legii“. Se pare că, până la urmă, ANAF i-a dat dreptate lui Biriş. Însă aceasta e numai una dintre necunoscutele măsurii enunţate de Vlădescu.
Plăţi trimestriale raportate la impozitul pe venit din 2009
O nouă problemă cu care se confruntă microîntreprinderile este valoarea impozitului trimestrial pe care îl au de plată începând cu 2010. Avocatul Gabriel Biriş spune că se va aplica punctul 100 din Normele de aplicare ale Codului Fiscal. Potrivit acestuia, „contribuabilii care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţile anticipate trimestriale, datorate în contul impozitului pe profit, în sumă de o pătrime din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în anul fiscal precedent, actualizat cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate“.
Argumentele SFin împotriva desfiinţării microîntreprinderilor
- Titlul IV (Impozitul pe venitul micoîntreprinderilor) nu a fost abrogat şi nicăieri în Codul Fiscal (CF) nu scrie că acest venit va dispărea începând cu 2010
- Art. 2 al CF pune pe picior de egalitate cele două impozite (pe profit şi pe venitul microîntreprinderilor) şi nu afirmă că unul e regula, iar celălalt excepţia
- Bugetul adoptat pe 2010 prevede la capitolul venituri - 444 de milioane de lei încasate din impozitul pe venitul microîntreprinderilor. Şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, a observat inadvertenţa şi a precizat că, dacă a decis desfiinţarea microîntreprinderilor, Guvernul trebuie să corecteze eroarea şi să găsească un mod de a compensa sumele previzionate în plus: ori să găsească surse de venituri suplimentare care să compenseze cei 444 de milioane de lei bugetaţi, ori să reducă din cheltuieli
- Declaraţia 010 nu a fost modificată şi conţine rubrica „impozit pe venitul microîntreprinderilor“
- Absenţa cotei (dintr-o eroare legislativă) nu este identică cu absenţa impozitului. Impozitul este format, potrivit CF, din termene, modalităţi de plată şi sumă de plată (cota aplicată bazei de impozitare). Toate celelalte elemente există încă în CF, numai cota este absentă (iar eroarea este imputabilă iniţiatorului/legislatorului, nu poate fi a contribuabilului). Argumentul potrivit căruia nu există cotă, nu există impozit este similar celui potrivit căruia nu ai o mână, nu eşti om! Lipsa unei mâini arată doar că ai suferit un accident, iar în cazul nostru, responsabil pentru accident poate fi doar iniţiatorul (MFP)
- Pentru a fi eliminat impozitul pe venitul microîntreprinderilor este necesară modificarea Codului Fiscal, a Codului de procedură fiscală, a Declaraţiei 010 şi a Ordinului 870/2005, şi nu o declaraţie a ministrului finanţelor, un comunicat al MFP şi unul al ANAF.
Gabriel Biriş, partener Biriş Goran:
„Fac parte dintre cei care cred că Titlul IV din Codul Fiscal a devenit caduc datorită faptului că nu mai este prevăzută o cotă de impozitare pentru microîntreprinderi. Cred însă că ar fi fost mult mai bine dacă exista o prevedere care să abroge Titlul IV şi care să stabilească şi măsuri tranzitorii. În lipsa unor astfel de măsuri tranzitorii, nu putem decât să dăm interpretarea care ni se pare cea mai potrivită legislaţiei în vigoare"