Nu trebuie să fii doctor în economie pentru a remarca ofensiva militarist-fiscală a actualului guvern împotriva micilor antreprenori. Ea a fost declanşată prin impunerea a sute de avize, taxe şi impozite parafiscale, continuată prin lansarea impozitului minim şi finalizată cu aplomb prin exterminarea statutului microîntreprinderilor, perceperea de CAS pe dividende sau de la PFA etc. Fiscul se află într-o veritabilă luptă de gherilă cu evaziunea fiscală, „definită” ca activitate ce nu aduce niciun ban statului. Oricine are o mică afacere, din care reuşeşte să supravieţuiască (alături de angajaţii săi) sutelor de avize şi controale, dar nu produce profit, este înregistrat automat în evidenţa ANAF ca evazionist. Motivaţia acestei vânători a micii burghezii n-are a face cu asigurarea unei concurenţe loiale, ci doar cu tentaţia controlului. Statul va putea fi mai autoritar dacă, la finalul actualei crize, rămân câteva sute, hai mii, de firme mari (bănci, constructori, drumari, farma, auto, energie - toate domenii aflate în strânse relaţii cu statul), care să-i verse la buget 90% din venituri. Această manie a controlului economic nu este însă nouă, ea având, potrivit The Concise Encyclopedia of Economics, şi o definiţie: fascism economic. „Într-un regim fascist, statul, prin intermediul unor carteluri oficiale (cum altfel sunt organizate domeniile amintite?!), controlează toate domeniile, cel al producţiei, al comerţului, finanţelor şi agriculturii. Licenţierea este omniprezentă: nicio activitate economică nu poate fi desfăşurată fără permisiunea guvernului (ce rol au sutele de agenţii guvernamentale şi zecile de camere şi ordine - ale avocaţilor, consultanţilor fiscali, arhitecţilor, notarilor etc.?!). Nivelul consumului este dictat de stat (aţi auzit de controlul cererii agregate, dar de accize sau taxa pe viciu, ca să nu mai vorbim de McTaxa?). Veniturile «excesive» trebuie predate statului sub formă de taxe (dacă ar şti social-democratul Surupăceanu) sau împrumuturi (noroc cu bunăvoinţa BNR şi a băncilor comerciale care au finanţat statul în 2009). Împovărarea contribuabililor autohtoni creează astfel un avantaj competitiv firmelor străine exportatoare în ţara respectivă (vă mai miraţi de ce românii cumpără doar produse din import?). Însă din moment ce politicile guvernamentale sunt autarhice, şi îndreptate spre auto-suficienţă, protecţionismul e necesar (aveţi cunoştinţă de introducerea TVA în vamă, dar de taxa de primă înmatriculare sau de Buy Romanian? Noroc cu UE care mai taie din elanul naţional).” Dar staţi liniştiţi, de-abia a început Marşul asupra Romei... pardon, românilor.
