Prietenul Sasha este un stomatolog de succes în State. Fiul unor emigranţi spanioli republicani, a devenit rapid cetăţean american şi s-a căsătorit tot atât de repede cu o japoneză americană. Au împreună cinci fete. Povestea s-ar putea sfârşi aici dacă prietenul Sasha n-ar fi avut iniţiativa bizară de a vizita România (acum, iarna?) şi de a locui tem­porar la Marriott. Astfel, după politeţurile de rigoare la telefon, m-a invitat la masă la restaurantul japonez al hotelului. Zis şi făcut. Locul este de­co­rat la fel de ciudat ca tot restul hotelului. Adică un amestec de ultramodern de ţi se strepezesc dinţii combinat cu un kitsch auriu, într-un cuvânt ca în o sută, o destrăbălare de culori, lumini, ma­terii şi forme. Mă rog! Unora le place. Cum nu eram acolo ca să cumpărăm localul, ci ca să mâncăm, ne-am aruncat asupra meniului. Surpriză plăcută: alături de meniul japonez există şi un meniu thailandez. Mai bine, căci Siamul a ştiut să dea lumii mai multă subtilitate de gust decât simpla plăcere estetică a mâncărurilor japoneze. Aşa că eu am început cu o supă Tom Yam Seafood, care este o supă picantă de creveţi şi calamari cu roşii şi ciuperci. Pentru Sasha, Ebi Maru Mushi, adicătelea găluşte cu creveţi şi legume gătite pe aburi, cu alte cuvinte un Dim Sum, care pentru mine este un nume generic pentru mâncăricile gătite la aburi în China, nu în Japonia. Dar cine sunt eu să mă plâng? Pentru soţia lui Sasha, Nasu Hashami Age, vânătă umplută cu fructe de mare şi prăjită cu sos de soia. Toate bune şi frumoase, dar acestea nu hrănesc omul, aşa că am trecut la felul al doilea. Încercat pe rând: ton marinat cu sos de piper, cod negru cu sos miso, apoi din bucătăria thailandeză nişte delicioase Si Krong Mu Tod, coaste de porc servite cu sos picant şi usturoi, şi, ca încununare a tu­turor plăcerilor, Hoo Muk Kung, ceea ce înseam­n­ă multe crevete şi peşte alb servit cu sos de peşte pi­cant, curry roşu şi lapte de nucă de cocos. Ca de­­sert, o „mousse“ de ciocolată care nu m-a dat pe spate. Câteva cuvinte despre pivniţă. Câteva vi­nuri româneşti, evident supraevaluate. Altfel, vinuri destul de corecte din Chile, Franţa (un Poully Fuisse de toată lauda) Italia, California (un Be­rin­ger Zinfandel la fel de lăudabil). După aperitive şi sake-ul băut eram destul de îmbibaţi ca defec­tele locului să pară nesemnificative. Excelent serviciu. Pentru ansamblu (mai puţin preţul) nota 7 cu plus.

Yakimono
✔ Hotel J.W. Marriott, Calea 13 Septembrie nr. 90
✔ Tel.: 021.403.46.86
✔ 826 de lei pentru trei persoane