Deşi tratatele UE interzic Comisiei Europene sau guvernelor naţionale să sară în ajutorul unui alt guvern naţional care se confruntă cu perspectiva unei intrări în incapacitate de plată, cotidianul francez Le Monde scrie că executivul german şi cel francez examinează un plan de salvare a guvernului de la Atena.

 

Acesta ar urma să se desfăşoare după modelul intervenţiei UE în cooperare cu FMI şi Banca Mondială în sprijinul României şi Ungariei, în tomana lui 2008, respectiv primăvara lui 2009. Totuşi, Franţa şi Germania au negat în mod oficial existenţa vreunui plan, iar premierul grec, George Papandreou, insistă că Grecia nu trebuie să recurgă la împrumuturi din partea UE sau FMI.

 

Cu toate acestea, o delegaţie a instituţiei financiare din Washington este la Atenta de la mijlocul lunii pentru consultări. Comisia Europeană a declarat pe data de 27 ianuarie că guvernul elen nu a luat măsuri suficiente pentru a se încadra în ţinta de deficit de maxim 3% din Pactul de Stabilitate până în 2012, conform planului adoptat de echipa lui Papandreou.

 

Dobâzile la titlurile de stat greceşti continuă să crească pe pieţele internaţionale, în ciuda asigurărilor executivului de la Atena, arătând că investitorii nu au încredere în capacitatea acestuia de a realiza reducerile de cheltuielile la care s-a angajat.

 

Dobânda la titlurile de stat greceşti cu scadenţă pe 10 ani a sărit de 7% ieri, 28 ianuarie, cel mai ridicat nivel din octombrie 1999 şi în creştere de la 4.99% în noiembrie 2009. Ecartul titlurilor de stat greceşti faţă de Bundurile germane, o referinţă pentru costul datoriei suverane în Europa, a ajuns în prezent la 4%. Costul asigurării datoriei greceşti a atins un nivel record, de 4,14%, conform CMA Datavision, în urcare de la 1,21% în octombrie 2009, fiind în prezent cu doar 19 puncte de bază sub nivelul CDS-urilor pentru Dubai, imediat după crahul fondului Dubai World şi înainte de ajutorul primit de la guvernul emiratului vecin, Abu Dhabi.

 

Grecia reprezintă o porţiune relativ mică, de doar 3%, din economia zonei euro, însă intrarea în incapacitate de plată a guvernului de la Atena ar afecta încrederea în soliditatea tinerei uniunii monetare, şi ar putea declanşa o reacţie în lanţ care ar putea cuprinde şi alte guverne din zona euro cu un nivel foarte ridicat de îndatorare, cum ar fi Spania, Italia, Portugalia, Irlanda sau Austria.  

 

Conform Financial Times, guvernul elen a purtat negocieri cu guvernul chinez, care deţine rezerve valutare de circa 2.400 de miliarde de dolari, pentru a-i finanţa datoria publică, însă negocierile au eşuat. În opinia lui Yu Yongding, un fost consilier al băncii centrale chineze, citat de Bloomberg, guvernul de la Beijing – reticent faţă de titlurile de stat americane, încă printre cele mai sigure din lume – consideră titlurile de stat elene o investiţie mult prea riscantă.

 

Criza fiscală cu care se confruntă guvernul elen în momentul de faţă nu este o tragedie greacă, ci mai degrabă o tragedie bizantină rezultată în urma corupţiei endemice a oficialilor publici, falsificării contabilităţii naţionale cu scopul de a intra pe nepregătite în zona euro şi extinderii nesustenabile a birocraţiei şi a cheltuielilor publice. Conştient de metehnele societăţii elene, premierul socialist George Papandreou a promis că va face din lupta împotriva corupţiei o prioritate a mandatului său. În acest scop, Papandreou a adus în guvern doi economişti educaţi în SUA, respectiv Marea Britanie : Laouka Katselli, ministru al economiei, şi George Papaconstantinou, ministru la finanţe. Dar Papandreou însuşi face parte din una dintre cele mai mari dinastii politice ale Greciei, care nu a scăpat de scandaluri de corupţie. Bunicul lui Papandreou, tot George, a fost de trei ori prim-ministru în anii 1940 şi 1960, în timp ce tatăl sau, Andreas, a fost de două ori prim-ministru, în anii 1980 şi 1990. În 1989, Andreas Papandreou a fost pus sub acuzaţie de parlament pentru luare de mită şi delapidare de fonduri, dar a fost achitat de justiţie trei ani mai târziu.