Ionuţ Popescu deţine direct aproximativ 16 milioane de ac­ţiuni la Fondul Proprietatea, iar soţia sa are un pachet de circa 4 mi­lioane de acţiuni. Împreună, cei doi soţi Popescu controlează 20 de mi­lioane de acţiuni, adică aproximativ 0,14% din capitalul Fondul Pro­prie­tatea, care au o valoare de piaţă de aproximativ 6.000.000 lei şi o valoare nominală de 20 milioane de lei. Doar Ionuţ Popescu are 0,1168% din acţiunile FP, deţinere pe care şi-a triplat-o în perioada martie 2009-decembrie 2009, adică în numai nouă luni, după cum reiese din compararea ultimelor două declaraţii de avere depuse la Guvern şi la Fondul Proprietatea.
„Primele acţiuni Fondul Proprie­ta­tea le-am cumpărat imediat ce le­gea a permis tranzacţionarea lor: prin primăvara lui 2008, iar apoi am tot achiziţionat acţiuni FP, concomitent cu vânzarea unor importante por­tofolii de acţiuni pe care le de­ţi­neam la societăţi listate la BVB.
Le-am cumpărat direct de la vân­ză­tori, pe care i-am găsit fie în paginile de mică publicitate ale ziarelor, fie din anunţurile de tranzacţionare pos­tate pe Internet“, a explicat ac­tua­lul şef al Fon­dului Proprietatea, Ionuţ Popescu.
De asemenea, demnitarul democrat-liberal susţine că nu a văzut nicio incompatibilitate între acţiona­rul Popescu şi directorul Fondului, dar a admis că orice decizie luată de directorat va avea efecte în piaţă.

Un preşedinte-jucător
Cum ar putea influenţa el piaţa (nereglementată) pe care se fac tranzacţii cu acţiuni FP? Să presupunem, de exemplu, că directorul Ionuţ Po­pescu ar amâna, din motive „pertinente“, semnarea contractului de ma­nagement cu administratorul de­clarat câştigător al licitaţiei organizate anul trecut. Pe termen scurt, acest demers ar duce la scăderea pre­ţului de tranzacţionare al acţiunilor FP, care ar avantaja cumpărătorii şi ar pune presiune pe deţinătorii de acţiuni. Pe termen mediu şi lung ar fi avantajaţi, de asemenea, cumpă­ră­torii de acum. Iar desfăşurarea eve­ni­mentelor pare să indice tocmai acest scenariu întrucât, deşi a fost desemnată câştigătoare a licitaţiei pentru administrarea Fondului încă de la jumătatea anului trecut, compania americană Franklin Temple­ton Investments nu a semnat deocamdată contractul de management cu autorităţile române. Iar şansele ca acest contract să fie parafat în pri­mul trimestru din acest an sunt foar­te mici, aproape zero. Dovada vine chiar dinspre Franklin Temple­ton Investments, companie care a prelungit până pe 9 iunie 2010 valabilitatea ofertei făcute în iunie 2009, care expirase pe 6 decembrie anul trecut.
Întârzierea semnării contrac­tu­lui de management a fost confirmată şi de directorul Ionuţ Popescu, care a precizat că „trecerea admi­nistrării Fondului în sarcina compa­niei Franklin Templeton va avea loc după ce toate ministerele vor av­i­za proiectul de hotărâre de guvern şi doar după ce se vor finaliza consul­tările dintre actuala echipă managerială şi Comisia Naţională de Valori Mobiliare“. Cu alte cuvinte, Franklin Templeton va începe administrarea Fondului cel mai probabil în al doi­lea trimestru din acest an. În aceste condiţii, listarea acţiunilor FP la BVB va avea loc, cel mai devreme, la în­ce­putul anului viitor.

Cum poate fi „jucat“ preţul acţiunilor
Dacă pentru autorităţile române şi pentru speculatori această întâr­zie­re nu reprezintă o problemă - ba dim­potrivă! -, pentru acţionarii Fon­du­lui amânarea listării va avea efec­t­e neplăcute, din două motive. Pe de o parte, pentru că astfel se va mic­şo­ra preţul de tranzacţionare al ac­ţiu­ni­lor FP. Pe de altă parte, transforma­rea titlurilor în bani se va amâna cu cel puţin un an. Cum majoritatea ac­ţio­narilor persoane fizice sunt vârstnici, care nu mai au răbdare şi nici timp să aştepte listarea Fondului pen­tru a-şi lichidiza hârtiile „de va­loare“ date de statul român drept compensaţii pentru proprietăţile na­ţionali­zate de comunişti, este de aş­teptat ca anunţarea prelungirii orizontului de aşteptare a listării să du­că din nou la scăderea preţului pentru o unitate de Fond. În principal datorită mă­ririi numărului de ac­ţiuni scoase la vân­zare de deţinătorii actuali.
Iar experienţa anterioară arată că lucrurile chiar aşa stau. „Anul trecut, în februarie, când încă nu se ştia exact când se va finaliza licitaţia pentru de­semnarea administratorului Fon­du­lui, o acţiune se vindea cu 0,12 lei. Adi­că abia a opta parte din preţul uni­tar la care au fost emise de statul român în 2005. După ce Franklin Templeton a câştigat licitaţia, preţul pentru o acţiune FP a crescut până la 0,4 lei, maxim atins la jumătatea lu­nii noiembrie a anului trecut. Apoi, după ce Ministerul Finanţelor a res­pins, în AGA Fondului Proprietatea, mandatarea lui Mark Meyer pentru semnarea contractului de administrare cu Franklin Templeton, preţul de tranzacţionare al acţiunilor a scă­zut până la aproape 0,3 lei pe unitate“, a explicat pentru SFin un spe­culator care a postat pe Internet mai multe anunţuri de vânzare şi cum­părare de acţiuni ale Fondului Pro­prietatea.
Acest exemplu arată cât se poate de clar că piaţa este foarte sensibilă la informaţiile venite dinspre con­du­­cerea Fondului Proprietatea. Cine controlează aceste informaţii poate controla şi volumele şi preţurile de tranzacţionare ale acţiunilor FP. Pe de altă parte, deşi se spune că Pro­prietatea este un fond privat închis, în realitate este un fond aflat sub controlul statului şi, în concluzie, poate fi supus controlului politic. Lu­cru care s-a şi întâmplat la finalul anului trecut, când Ministerul Fi­nan­ţelor, uzând de calitatea sa de acţionar majoritar, cu o deţinere de 59,8334%, a blocat semnarea contractului de management. Sau, mai aproape în timp, când Popescu a preluat locul Danielei Lulache.

Speculatorii fac cåştiguri uriaşe
Potrivit ultimelor cifre date pu­blicităţii de Fondul Proprietatea, în perioada martie 2008 - octombrie 2009 la Depozitarul Central au fost în­registrate 1.165 de cesiuni, pentru un volum total de 2,748 miliarde ac­ţiuni cesionate. Procentual, acestea reprezintă circa 19,3% din numărul total al acţiunilor emise de Fond. În medie, aceste acţiuni au fost tranzacţionate la un preţ unitar de circa 0,2 lei. Asta înseamnă că, la pre­ţu­rile de acum, de circa 0,3 lei pe ac­ţiune, cei care au făcut aceste achi­ziţii au câştigat aproximativ 0,1 lei pentru fiecare acţiune luată din „piaţă“. În total, doar din diferenţa dintre pre­ţul de cumpărare şi pre­ţul de vân­zare, noii proprietari ai acţiunilor FP au câştigat 274,9 mili­oane lei (apro­ximativ 70 de milioa­ne euro). Dacă însă avem în vedere că „cele mai conservatoare rapoarte de evaluare dau ca preţ corect pentru o acţiune Fondul Proprietatea palierul 0,7-0,8 lei“, după cum a apreciat avocatul Co­rin Trandafir, atunci câştigurile realizate de cei care au cumpărat ac­ţi­unile Fon­du­lui ar ajunge la 1,65 miliarde lei, adică aproximativ 400 de milioane de euro. Sumă care ar creş­te şi mai mult la momentul lis­tării, întrucât este de presupus ca du­pă listarea la BVB valoarea de pia­ţă să depă­­şească valoarea nominală a acţiu­ni­lor FP.

„Listarea se poate face anul acesta”
Corin Trandafir, avocatul familiilor Malaxa şi Auschnit, care deţin împreună apro­xi­mativ 8% din acţiunile Fondului Proprietatea, speră ca autorităţile române să aibă în ve­de­re că 2010 este un moment prielnic pentru listarea la Bursă şi se arată încre­zător că acestea vor face toate demersurile în acest sens. „Cred că listarea se poate face în cursul acestui an, dar doar dacă există voinţă politică“, a decla­rat avocatul Corin Trandafir, care este şi membru în Consiliul de Supraveghere al FP. Voinţa politică însă ar putea să lipsească, dacă un potenţat, prieten cu cei care conduc Fondul sau Ministerul Finanţelor, ar impune amânarea listării din conside­rente procedurale, foarte simplu de motivat şi de explicat acţionarilor.

Cum se tranzacţionează acţiunile Fondului
Tranzacţionarea acţiunilor Fondul Proprietatea se face pe o piaţă nereglementată, printr-o operaţiune de vânzare-cumpărare asemănătoare celor realizate în cazul cuponiadei. Practic, după ce au stabilit numărul acţiunilor ce urmează să facă obiectul tranzacţiei, precum şi valoarea de tranzacţionare, vânzătorul şi cumpă­rătorul finalizează operaţiunea la Depozitarul Central.
Aici, în faţa unei comisii formate din trei angajaţi ai Depozitarului Central,  vânză­torul face dovada extrasului de cont care atestă proprietatea acţiunilor Fondului ce urmează să fie tranzacţionate, iar cumpărătorul plăteşte contravaloarea ac­ţiunilor prin orice modalitate: cash, cu filă cec sau prin virament bancar.
Tranzacţia nu este completă până când cumpărătorul nu achită Depozitarului Central un comision reprezentând 0,8% din valoarea nominală totală a pachetului de acţiuni tranzacţionat. Abia după achitarea acestui comision, Depozitarul Central înscrie cumpărătorul în registrul acţionarilor, acesta căpătând calitatea de proprietar al acţiunilor Fondul Proprietatea.

Numirea lui Popescu costă statul o jumătate de milion de euro
Instalarea lui Ionuţ Popescu în funcţia de director general al Fondului Proprietatea a costat statul român, potrivit cotidianului Financiarul, 494.957 euro. Pe de altă parte, concedierea directorului general al Fondului Proprietatea, Daniela Lulache, a directorului economic Mihai Darie şi a directorului juridic Laura Constantin, sus­ţin jurnaliştii de la Financiarul, s-a făcut fără respectarea prevederilor legale în ma­terie de legislaţie a muncii. Potrivit contractelor de muncă, cei trei directori trebuiau să aibă un preaviz de 45 de zile, timp în care să fie făcut un audit la Fondul Pro­prietatea, fără de care nu puteau fi descărcaţi de gestiune. Însă, susţin jurna­liştii de la Financiarul, în graba de a-şi instala propriii oameni la Fondul Proprie­ta­tea, cei trei reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor în Consiliul de Supraveghere al Fon­du­lui Proprietatea, susţinuţi de împuternicitul acţionarilor minoritari, le-au fă­cut celor destituiţi o ofertă de nerefuzat: plata imediată a salariilor compensatorii prevăzute în contract, fără verificarea activităţii acestora. Ofertă care a fost acceptată, cei 494.957 euro intrând în conturile directorilor chiar a doua zi după concediere.