Statele Unite, Marea Britanie şi China sunt marile economii cu cel mai important regres în materie de libertate economică, conform ediţiei 2010 a indicelui realizat de Heritage Foundation şi Wall Street Journal.
Libertatea economică în lu­me a fost semnificativ re­du­să în intervalul iulie 2008-iulie 2009, pe fondul majo­rării cheltuielilor guvernamentale în economiile dezvoltate, al salvării de la faliment a sectorului financiar şi al intensificării activităţii de reglementare a statului. Aceasta este concluzia ediţiei 2010 a Indicelui Liber­tăţii Economice, un indicator reali­zat de Heritage Foundation în coope­rare cu „Wall Street Journal”, care ur­măreşte zece componente fundamentale pentru măsurarea gradului de libertate economică dintr-o anumită ţară, acordând fiecăreia o valoa­re pe o scară de la 0 la 100.
Regresele cele mai importante au fost înregistrate pe componentele libertate monetară, cheltuieli guvernamentale, reglementare financiară şi respectarea drepturilor de pro­prie­­tate, în timp ce în domeniile li­ber­tăţii întreprinderii, libertăţii co­merţului, libertăţii fiscale, libertăţii investiţiilor, libertăţii faţă de corup­ţie şi libertăţii muncii au fost înregistrate progrese. 

Distribuţia libertăţii economice în lume
Criza economică a întrerupt ten­dinţa lentă de consolidare a liber­tăţii economice, notează autorii ulti­mei ediţii a Indicelui Libertăţii Eco­nomice. Doar 81 de jurisdicţii din ce­le 179 evaluate şi-au îmbunătăţit gra­dul de libertate economică în perioada iulie 2008-iulie 2009, acoperită de ediţia 2010, în timp ce 90 au înregistrat un declin. Ca urmare a acestor re­zultate divergente, scorul mediu ge­neral al Indicelui Libertăţii Econo­mice se situează la 59,4 de puncte, în scădere cu 0,1% faţă de ediţia 2009. Însă efectele negative asupra liber­tăţii economice ale multor măsuri adoptate în a doua parte a anului trecut urmează să fie surprinse abia în ediţia 2011 a indicelui.
Muntenegru e ţara care şi-a îm­bunătăţit cel mai mult gradul de li-ber­tate economică în această pe­ri­oa­dă, câştigând 4,5 puncte, în timp ce Ti­morul de Est a cunoscut cel mai im­portant recul, pierzând 4,7 punc­te. Croaţia, Macedonia, Belarus sau Co­lumbia se numără printre ţările al căror scor a înregistrat o creştere de peste 3 puncte. La polul opus, Bo­li­via, Libia, Ecuador sau Eritrea au în­registrat o scădere de peste 3 puncte.
Din totalul de 183 de jurisdicţii in­cluse în indice, doar 7 au un scor de peste 80 de puncte şi, ca urmare, se califică ca economii libere; 23 au un scor cuprins între 70 şi 79,9 de puncte şi sunt considerate economii relativ libere; 58 au un scor cuprins între 60 şi 69,9 de puncte şi repre­zin­tă economii moderat libere; 55 au un scor între 50 şi 59,9 de puncte şi sunt economii relativ nelibere; 36 de ţări au un scor sub 50 de puncte şi sunt considerate economii represi­ve; în sfârşit, 4 ţări (Afganistan, Irak, Liechtenstein şi Sudan) nu sunt ie­rarhizate din lipsă de date.

Canada devansează SUA
Ediţia 2010 a Indicelui Libertăţii Economice aduce însă cu sine câteva răsturnări notabile de situaţie în cla­samentul celor mai libere economii ale lumii. Ca urmare a măsurilor in­ter­venţioniste adoptate de la înce­pu­tul crizei atât de administraţia Bush, cât şi - din ianuarie 2009 - de admi­nistraţia Obama, Statele Unite au pier­dut 2,7 puncte, coborând de pe po­zi­ţia a şasea pe locul opt în topul ce­lor mai libere zece economii ale lu­mii. În schimb, Canada, dată în mod tra­di­ţional exemplu de stat asisten­ţial nord-american atât de stânga, cât şi de dreapta, şi-a menţinut poziţia şi a devenit în momentul de faţă cea mai liberă economie din America de Nord. 
Irlanda, supranumită tigrul cel­tic pentru ratele impresionante de creş­tere economică înregistrate în ul­timele două decenii, a schimbat lo­cul cu Noua Zeelandă, coborând de pe poziţia a patra pe poziţia a cincea. Elveţia, al cărei scor a crescut cu 1,7 puncte, urcă de pe poziţia a noua pe poziţia a şasea, în timp ce Dane­marca coboară de pe poziţia a opta pe poziţia a noua.
Cea mai mare surpriză însă este furnizată de Marea Britanie, care ie­se pentru prima dată din top zece al celor mai libere economii ale lumii. În ediţia 2010 a indicelui, gradul de li­bertate al economiei britanice a în­registrat o scădere cu 2,5 puncte, si­tuân­du-se în prezent pe locul un­spre­­zece, după Chile, care aduce Ame­rica de Sud pe locul zece.
Deşi au scăzut cu 0,3, respectiv 1 punct în ediţia 2010 a Indicelui Li­ber­tăţii Economice, Hong Kong şi Sin­gapore rămân de departe cele mai libere economii ale lumii. Aus­tra­lia ocupă poziţia a treia, la o dis­tan­ţă de aproape 4, respectiv 7 punc­te faţă de cele două metropole asiatice.

China coboară opt poziţii
Gradul de libertate al economiei chineze s-a diminuat cu 2,2 puncte faţă de ediţia precedentă, fiind cea mai mare scădere după SUA şi Ma­rea Britanie în rândul marilor eco­nomii ale lumii. În consecinţă, eco­nomia Chinei a coborât în ierarhia libertăţii economice de pe poziţia 132 pe poziţia 140, o cădere de 8 po­ziţii. Cele mai mari regrese s-au în­re­gistrat în ceea ce priveşte libertatea investiţiilor şi libertatea muncii, sem­nalând că, odată cu declanşarea crizei, regimul comunist de la Bei­jing a devenit mai preocupat de stabilitatea social-politică decât de creş­terea economică pe termen lung. Au­torii adaugă că în prezent economia chineză traversează o fază de expansiune masivă a creditului bancar, existând riscul formării unor bule speculative.
Scăderi semnificative în rândul marilor economii înregistrează şi O­lan­da (-2 puncte), Belgia (-2 puncte), Brazilia (-1,1 puncte), India (-0,6 puncte), Spania (-0,5 puncte) şi Rusia (-0,5 puncte). În schimb, scorul Poloniei a crescut cu 2,9 puncte, cel al Mexicului cu 2,5 puncte, al Turciei cu 2,2 puncte, al Italiei cu 1,3 puncte, iar al Franţei cu 0,9 puncte.
România devansează Franţa şi ur­că două poziţii în ierarhia liber­tăţii economice, situându-se pe locul 63. Corupţia, impredictibilitatea ju­ri­dică în materie de apărare a drepturilor de proprietate, instabilitatea monetară şi creşterea cheltuielilor guvernamentale constituie principalele dezavantaje ale economiei româneşti, în timp ce sistemul fiscal bazat pe o cotă unică constituie principalul atu.

Libertatea economică promovează prosperitatea
Indicele Libertăţii Economice pleacă de la premisa că libertatea e­conomică reprezintă dreptul fundamental al fiecărui om de a dispune de propria muncă şi proprietate, iar economia liberă de piaţă este siste­mul care promovează creşterea prosperităţii societăţii. Un scor mai ridicat în Indicele Libertăţii Economice este asociat cu un nivel mai ridicat al PIB per capita. Astfel, la începutul lui 2010, economiile calificate drept libere (cele cu peste 80 de puncte) aveau un PIB per capita de 28.091 mii de dolari, calculaţi la paritatea puterii de cumpărare din 2000, cu 17% mai mult decât economiile din categoria relativ libere, cu 75% mai mult decât economiile din categoria moderat libere şi cu 94% mai mult decât economiile relativ nelibere.
Criza economică a dus la o deteriorare semnificativă a libertăţii economice şi riscă să aibă consecinţe şi mai dramatice în anii următori, ca urmare a creşterii deficitelor bugeta­re guvernamentale, pe fondul programelor keynesiste de stimulare fiscală, al amplificării presiunilor infla­ţio­niste, pe fondul politicii monetare laxe ale băncilor centrale şi al măs­u­rilor protecţioniste care reduc co­mer­ţul internaţional. Aceste măsuri intervenţioniste, subliniază autorii In­dicelui, sunt în detrimentul creş­terii economice, deşi efectele lor nu sunt întotdeauna imediat vizibile. Salvarea de la faliment şi subvenţiile acordate unor firme, adesea selecta­te pe criterii politice, duc la creş­terea deficitelor bugetare ale guvernelor, care vor trebui finanţate în cele din urmă prin creşterea taxelor, împrumuturi care reduc creditul disponibil sectorului privat sau prin expansiunea masei monetare, o măsură care creează inflaţie. 

Libertatea economică, baza dezvoltării umane
Libertatea economică nu este a­sociată doar creşterii prosperităţii şi scăderii sărăciei. Există, de asemenea, o corelaţie semnificativă între In­dicele Libertăţii Economice şi Indicele Dezvoltării Umane al ONU, care măsoară speranţa de viaţă, gra­dul de alfabetizare, nivelul de e­du­caţie şi standardul de viaţă în lume. Acest lucru demonstrează că liberta­tea economică stă la baza îmbună­tă­ţirii calităţii vieţii pe o serie întreagă de niveluri. În sfârşit, libertatea economică este asociată unui nivel mai scăzut de instabilitate socială, căci, deşi promovează o schimbare rapidă în multe aspecte ale societăţii, acest lu­cru se face în mod paşnic. Confe­rind unui număr tot mai mare de oa­meni mijloacele efective de a se opune elitelor politice sau grupu­ri­lor de interese dominante dintr-o societate, libertatea economică contribuie totodată la crearea unei socie­tăţi pluraliste.